Decizie nr.152 din 17.11.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.141g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 65/1 alin.(3) şi 264/1 alin.(1) din Codul penal (anularea dreptului de a conduce mijloace de transport)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.141g/2022 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 65¹

alin.(3) şi 264¹ alin.(1) din Codul penal

(anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport)

nr. 152  din  17.11.2022

 (în vigoare 17.11.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 385-391 art.186 din 02.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 13 septembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 noiembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65¹ alin.(3) şi a textului "cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicată de dl avocat Igor Şcheau, în interesele dlui Igor Oistric, învinuit în dosarul nr.1-147/2021, pendinte la Judecătoria Cimişlia, sediul Leova.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Silvia Guriţanu de la Judecătoria Cimişlia, sediul Leova, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Cimişlia se află o cauză penală în care dl Igor Oistric este învinuit de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.

4. În cadrul examinării cauzei, dl Igor Şcheau, apărătorul dlui Igor Oistric, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65¹ alin.(3) şi a textului "cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal.

5. Prin Încheierea din 6 septembrie 2022, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 27

Dreptul la liberă circulaţie

"(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

[…]"

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi la protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

[…]"

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]"

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 65¹

Privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport sau anularea acestui drept

"1) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept constă în interzicerea conducerii oricărui tip de mijloc de transport pe drumurile publice.

(2) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani.

(3) Anularea dreptului de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanţa de judecată, cu redobândirea ulterioară a permisului de conducere, în modul stabilit de lege."

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

"(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că sancţiunea complementară obligatorie de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal încalcă dreptul persoanei la libera circulaţie prin intermediul conducerii mijloacelor de transport.

9. Autorul sesizării consideră că textul "cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport", prevăzut de norma contestată, este neclar, deoarece sancţiunea nulităţii se aplică doar actelor juridice, fără a putea fi aplicat drepturilor, în acest caz dreptului de a conduce mijlocul de transport.

10. Autorul sesizării susţine că anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport a condus la încălcarea dreptului său la proprietate privată. De altfel, autorul consideră că dreptul de a conduce un mijloc de transport constituie un "bun", protejat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

11. În acest context, autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor contestate prin prisma articolelor 23, 27 alin.(1), 46 alin.(1) şi art.127 alineatele (1) şi (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul părţii într-un proces pendinte la o instanţă de drept comun. Excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate îl constituie articolul 65¹ alin.(3) şi textul "cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal. Deoarece excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces penal de învinuire a persoanei în baza articolului 264¹ alin.(1) din Codul penal, Curtea admite că textul contestat ar putea fi aplicat la soluţionarea cauzei.

16. Curtea constată că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Aşadar, obiectul prezentei sesizări este identic cu obiectul sesizărilor nr.35g/2020 şi nr.113g/2020, care au fost declarate inadmisibile prin Decizia nr.94 din 4 august 2020.

17. De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, § 19).

18. Cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu invocă neclaritatea prevederilor contestate, ci susţine că legislatorul a utilizat noţiuni nepotrivite la redactarea textului de lege. În acest sens, Curtea reţine că utilizarea expresiei "anularea dreptului" de către legislator în contextul sancţiunii contestate presupune, de fapt, o restrângere a exerciţiului dreptului în discuţie, care nu este un drept absolut.

19. Curtea reiterează că instituirea condiţiilor de circulaţie a mijloacelor de transport este un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice astfel încât desfăşurarea traficului rutier să aibă loc în deplină siguranţă (HCC nr.18 din 18 iulie 2016, § 55). Securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare asigurarea securităţii este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi în evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor (HCC nr.28 din 18 noiembrie 2014, § 45).

20. Curtea notează că textul contestat nu are ca destinatar publicul larg, ci doar conducătorii de vehicule. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că persoanele care au o activitate profesională şi care au fost supuşi unor forme de şcolarizare trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca acestea să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (a se vedea, mutatis mutandis, Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145; Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65) [HCC nr.25 din 12 august 2021, § 71].

21. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că textul "anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal conţine suficiente repere obiective pentru a fi considerat clar şi previzibil în definirea pedepsei (a se vedea DCC nr.94 din 4 august 2020, § 35), iar destinatarul legii poate stabili sensul prevederii contestate prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al cuvintelor criticate.

22. Cu privire la incidenţa articolului 27 alin.(1) din Constituţie, Curtea reaminteşte că instituirea unor măsuri preventive care suspendă provizoriu dreptul de a conduce autovehicule nu afectează dreptul la libera circulaţie, pentru că persoana poate circula liber în continuare prin utilizarea unei varietăţi de mijloace de transport (a se vedea DCC nr.131 din 19 noiembrie 2020, § 25, şi DCC nr.92 din 15 iunie 2021, § 21). Mai mult, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport nu are un caracter iremediabil. În acest sens, Curtea subliniază că permisul de conducere anulat pe baza prevederilor contestate poate fi redobândit ulterior în modul stabilit de lege. Prin urmare, în acest caz, articolul 27 din Constituţie nu este incident.

23. Cu privire la incidenţa articolelor 46 şi 127 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării susţine că dreptul de a conduce autovehicule constituie un "bun" şi se bucură de protecţia articolului 1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene. În acest context, Curtea notează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, retragerea licenţei de taximetrist a constituit o consecinţă care putea fi prevăzută de către reclamant în urma încălcării prevederilor naţionale relevante care reglementează exercitarea dreptului de a conduce asemenea vehicule (a se vedea, mutatis mutandis, Xintaras v. Suedia (dec.), 22 iunie 2004, § 4). Prin urmare, Curtea reţine că persoana nu poate pretinde că are o speranţă legitimă de a conduce autovehicule în circumstanţele în care încalcă prevederile legale care reglementează exercitarea acestui drept.

24. În consecinţă, deşi autorul sesizării a invocat încălcarea altor prevederi constituţionale pentru a justifica ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului contestat, Curtea observă că nu au intervenit elemente noi care să declanşeze reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii. Astfel, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr.94 din 4 august 2020 sunt valabile şi în prezenta cauză.

25. În baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65¹ alin.(3) şi a textului "cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Igor Şcheau, în interesele dlui Igor Oistric, învinuit în dosarul nr.1-147/2021, pendinte la Judecătoria Cimişlia, sediul Leova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.