Decizie nr.124 din 25.11.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.137g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 325 alin.(1) din Codul penal (pedeapsa pentru infracţiunea de corupere activă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.137g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din

articolul 325 alin.(1) din Codul penal

(pedeapsa pentru infracţiunea de corupere activă)

nr. 124  din  25.11.2019

 (în vigoare 25.11.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 388-392 art. 221 din 27.12.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea depusă şi

înregistrată pe 24 iulie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale” din articolul 325 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dna avocat Anna Aladova, în dosarul nr.1-255/2017, pendinte la Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe 24 iulie 2019, de către dl judecător Serghei Pilipenco de la Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, se află cauza penală de învinuire a dlui Dmitri Moscoglo de comiterea, între altele, a infracţiunii prevăzute de articolul 325 alin.(1) din Codul penal [coruperea activă].

4. Pe 15 martie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dna avocat Anna Aladova, apărătorul dlui Dmitri Moscoglo, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale” din articolul 325 alin.(1) din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

“(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

[...].”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.

[...].”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 324

Corupere pasivă

“(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

[...]

4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.”

Articolul 325

Coruperea activă

“(1) Promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia

se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

8. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea pretinde că legislatorul a stabilit, la articolul 325 alin.(1) din Codul penal, o pedeapsă mai aspră pentru faptele care constituie corupţie activă, în comparaţie cu infracţiunea de corupţie pasivă, prevăzută la articolul 324 alin.(4) din acelaşi Cod.

9. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că sancţiunea prevăzută la articolul 325 alin.(1) din Codul penal instituie un tratament diferenţiat între un simplu cetăţean (care este subiectul infracţiunii de corupere activă) şi persoana publică (care este subiectul infracţiunii de corupere pasivă).

10. Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că amenda stabilită ca pedeapsă de articolul 325 alin.(1) din Codul penal depăşeşte salariul mediu pe economie de 16 ori. Această pedeapsă lipseşte persoana de mijloace de existenţă pe un termen de circa 16 luni. Astfel, amenda aplicabilă unei persoane fizice pentru corupere activă constituie o pedeapsă disproporţionată şi inumană.

11. În opinia sa, sancţiunea stabilită de articolul 325 alin.(1) din Codul penal pentru persoana fizică contravine articolelor 1 alin.(3) (care stabileşte trăsăturile definitorii ale statului de drept), 16 (care garantează principiul egalităţii), 25 alin.(1) (care garantează dreptul la libertate), 46 (care garantează dreptul de proprietate) şi 54 (care stabileşte cazurile în care drepturile pot fi restrânse) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna avocat Anna Aladova, în dosarul nr.1-255/2017, pendinte la Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale” din articolul 325 alin.(1) din Codul penal. Prevederile contestate stabilesc pedeapsa pentru faptele care constituie infracţiunea de corupere activă.

16. Cu titlu preliminar, Curtea constată că i s-a solicitat anterior să verifice constituţionalitatea textului criticat. Obiectul prezentei sesizări este identic cu obiectul sesizărilor nr.207g/2018 şi nr.25g/2019, care au fost declarate inadmisibile prin Decizia nr.167 din 20 decembrie 2018 şi, respectiv, prin Decizia nr.20 din 11 februarie 2019.

17. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate este una repetitivă. Totuşi, de principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 18). În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea.

18. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia a preluat aceleaşi critici de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa discriminare dintre subiectul infracţiunii de corupere activă (care poate fi un simplu cetăţean) şi subiectul infracţiunii de corupere pasivă (care poate fi doar o persoană publică). Ca şi autorii sesizărilor anterioare, autoarea acestei sesizări a susţinut că legislatorul a trebuit să stabilească pentru persoanele care au promis, au oferit sau au dat, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, a căror valoare nu depăşeşte 100 de unităţi convenţionale, o pedeapsă identică ca şi în cazul persoanelor care au pretins, au acceptat sau au primit remuneraţia ilicită în discuţie, i.e. amendă în mărime de la 1000 la 2000 de unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, aşa cum prevede articolul 324 alin.(4) din Codul penal.

19. La rândul ei, Curtea a menţionat că modificarea textului de lege contestat în sensul dorit de autoarea excepţiei excede competenţei instanţei de contencios constituţional, care se pronunţă doar cu referire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (a se vedea DCC nr.20 din 11 februarie 2019, § 20). Legislatorul, în conformitate cu articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, este cel căruia îi revine sarcina de a stabili sancţiunile normelor penale.

20. Curtea nu găseşte niciun motiv pentru a se distanţa de această abordare.

21. Mai mult, Curtea observă că autoarea acestei excepţii de neconstituţionalitate a invocat un argument nou. Ea a pretins că sancţiunea articolului 325 alin.(1) din Codul penal ar fi disproporţionată şi inumană, deoarece privează persoana de mijloace de existenţă pentru o perioadă îndelungată de timp.

22. Curtea reţine că stabilirea limitelor de pedeapsă ţine de marja de discreţie a legislativului, care nu trebuie să afecteze principiul proporţionalităţii. Parlamentul trebuie să estimeze, in abstracto, în funcţie de o serie de criterii, printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional sau gradul de pericol social al acestuia, care sunt limitele de pedeapsă potrivite.

23. Curtea nu a fost convinsă de argumentele autoarei sesizării că sancţiunea articolului 325 alin.(1) din Codul penal ar fi disproporţionată. Prin adoptarea sancţiunii pentru corupere activă sub formă de închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de discreţie (a se vedea DCC nr.167 din 20 decembrie 2018, § 18-20).

24. În fine, Curtea notează că instanţelor de judecată le revine sarcina de a individualiza în fiecare caz particular pedeapsa care trebuie aplicată unei persoane, luându-se în considerare toate circumstanţele relevante. Acest fapt reprezintă o garanţie în vederea realizării principiului proporţionalităţii pedepsei.

25. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalitate trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale” din articolul 325 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dna avocat Anna Aladova, în dosarul nr.1-255/2017, pendinte la Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.