Decizie nr.152 din 19.10.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.90g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "şi fixarea remuneraţiei lui" din articolul 5 alin.(5) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (fixarea remuneraţiei administratorului provizoriu de către instanţa de insolvabilitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.90g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a textului "şi fixarea remuneraţiei lui"

din articolul 5 alin.(5) lit.c) din Legea insolvabilităţii

nr. 149 din 29 iunie 2012

(fixarea remuneraţiei administratorului

provizoriu de către instanţa de insolvabilitate)

nr. 152  din  19.10.2021

 (în vigoare 19.10.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 266-272 art.197 din 05.11.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 21 aprilie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 octombrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "şi fixarea remuneraţiei lui" din articolul 5 alin.(5) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dna Carolina Catan, administrator autorizat în dosarul nr.2rci-114/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău, format din domnii judecători Boris Bîrcă, Eugeniu Clim şi Steliana Iorgov, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 18 iunie 2019, a fost admisă cererea introductivă a Î.S. "Servicii Pază ale MAI" în privinţa debitorului S.R.L. ,,Cronos Briz Grup", au fost aplicate măsurile corespunzătoare de asigurare, iar în calitate de administrator provizoriu a fost desemnată dna Carolina Catan.

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 24 septembrie 2019, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului S.R.L. ,,Cronos Briz Grup" cu aplicarea procedurii falimentului simplificat, iar în calitate de lichidator a fost desemnată, de asemenea, dna Carolina Catan.

5. Pe 14 decembrie 2020, dna Carolina Catan a formulat o cerere privind emiterea unei încheieri suplimentare de fixare a remuneraţiei administratorului provizoriu al S.R.L. "Cronos Briz Grup".

6. Pe 23 februarie 2021, prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, cererea dnei Carolina Catan a fost respinsă.

7. Pe 9 martie 2021, dna Carolina Catan a formulat o cerere de recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 23 februarie 2021.

8. Pe 12 aprilie 2021, dna Carolina Catan a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "şi fixarea remuneraţiei lui" din articolul 5 alin.(5) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

9. Prin Încheierea din 13 aprilie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 44

Interzicerea muncii forţate

"(1) Munca forţată este interzisă.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 5

Competenţa instanţei de judecată

"(1) Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în Codul de procedură civilă şi în prezenta lege.

[…]

(5) Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sunt:

[…]

c) desemnarea administratorului provizoriu şi fixarea remuneraţiei lui, desemnarea administratorului insolvabilităţii sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, până la înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, precum şi stabilirea atribuţiilor lui pentru această perioadă;

[…]."

Articolul 25

Statutul şi competenţa administratorului provizoriu

"[…]

(6) Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

12. Autoarea excepţiei menţionează că prevederile contestate sunt lipsite de claritate şi creează o situaţie de incertitudine pentru administratorul provizoriu, deoarece instanţa de insolvabilitate poate să-l oblige pe administratorul autorizat să presteze serviciile sale într-o cauză de insolvabilitate, fără ca acesta să cunoască cuantumul remuneraţiei sale pentru supravegherea şi/sau administrarea activităţii debitorului. Autoarea menţionează că există situaţii în care instanţa de insolvabilitate stabileşte o remuneraţie a administratorului provizoriu de zero lei.

13. De asemenea, autoarea excepţiei notează că remuneraţia administratorului autorizat se stabileşte post factum, în lipsa unor criterii clare şi obiective. În această situaţie, legea interzice stabilirea remuneraţiei administratorului autorizat până la prestarea serviciilor şi nu-i permite administratorului autorizat să refuze prestarea serviciilor stabilite de către judecător sau să conteste desemnarea sa, fapt care echivalează cu o muncă forţată.

14. Potrivit autoarei sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 23, 43, 44 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "şi fixarea remuneraţiei lui" din articolul 5 alin.(5) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei. După cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află un recurs cu privire la contestarea încheierii de fixare a remuneraţiei administratorului provizoriu pentru activitatea de supraveghere a debitorului în perioada de observaţie.

19. Curtea reţine că autoarea sesizării a invocat articolele 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 43 [dreptul la muncă şi protecţia muncii], 44 [interzicerea muncii forţate] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

20. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate invocate în raport cu articolul 43 din Constituţie, potrivit căruia orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului, Curtea precizează că obligaţia stabilită de dispoziţiile contestate nu restrânge dreptul persoanei la libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă şi nici nu lezează exerciţiul dreptului la muncă.

21. În acest sens, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că administratorul în exercitarea atribuţiilor sale nu are statut de angajat. Administratorul insolvabilităţii este desemnat din rândul administratorilor autorizaţi, conform articolului 3 din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, şi "desfăşoară o activitate de liber profesionist de interes public". Administratorul nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri. El trebuie să asigure echilibrul între interesul debitorului insolvabil, pentru păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, şi interesul creditorilor, pentru ca aceştia să-şi poată valorifica creanţele într-o măsură cât mai mare şi în mod efectiv. Desemnarea în funcţie a administratorului autorizat în procesele de insolvabilitate se face printr-un act judecătoresc, iar acesta îşi desfăşoară întreaga activitate sub supravegherea instanţei de insolvabilitate (a se vedea HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 34).

22. Totodată, cu privire la criticile referitoare la incidenţa dreptului la muncă prin prisma revendicării drepturilor salariale, Curtea menţionează că noţiunea de remuneraţie, în sensul articolului 43 din Constituţie, trebuie interpretată într-un sens larg. Aceasta cuprinde, în special, toate avantajele prezente sau viitoare, cu condiţia să fie acordate, chiar dacă indirect, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta, în baza unui contract de muncă sau a unor dispoziţii legale (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 63). De asemenea, o persoană poate pretinde la drepturile sale salariale doar dacă acestea au fost "dobândite", fiind raportate la perioada efectivă în care a desfăşurat o anumită activitate (HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 99).

23. Referitor la criticile privind stabilirea arbitrară a remuneraţiei administratorului autorizat de către instanţa de insolvabilitate, Curtea reţine că legislatorul a atribuit instanţei de insolvabilitate competenţa stabilirii remuneraţiei administratorului autorizat. Astfel, Legea insolvabilităţii stabileşte că instanţa de insolvabilitate desemnează administratorul provizoriu şi fixează remuneraţia lui [articolul 5 alin.(5) lit.c)], precum şi că, cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate [articolul 25 alin.(6)]. Potrivit acestei din urmă norme, cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu se stabileşte de instanţă în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

24. Din analiza sistematică a prevederilor Legii insolvabilităţii, Curtea observă că legislatorul, în limita discreţiei stabilite la articolul 115 alin.(4) din Constituţie, a acordat instanţei de insolvabilitate prerogativa de a stabili remuneraţia administratorului provizoriu şi a prevăzut criterii pentru determinarea cuantumului acestei remuneraţii. Mai mult, din dispoziţiile articolului 25 alin.(6) din Lege rezultă că legislatorul a limitat marja discreţionară a instanţei de insolvabilitate prevăzând că cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu se stabileşte pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar. Prin urmare, Curtea reţine că articolul 43 din Constituţie nu este incident.

25. Cu privire la incidenţa articolului 44 din Constituţie, care interzice munca forţată, autoarea excepţiei consideră că dispoziţiile contestate contravin Constituţiei, deoarece: a) nu-i permit administratorului autorizat să conteste desemnarea sa de către instanţa de insolvabilitate; b) nu-i permit administratorului autorizat să refuze prestarea serviciilor stabilite de către judecător; c) nu permit stabilirea remuneraţiei administratorului autorizat până la prestarea serviciilor.

26. Cu titlu preliminar, Curtea Europeană a reţinut în jurisprudenţa sa că, potrivit articolului 4 § 2 din Convenţie, munca forţată sau obligatorie reprezintă o muncă impusă sub ameninţarea unei pedepse şi împotriva voinţei persoanei, adică o muncă pentru care aceasta nu s-a oferit voluntar. Totodată, este necesar să se ia în considerare, între altele, natura şi cantitatea muncii în cauză (a se vedea C.N. şi V. v. Franţa, 11 octombrie 2012, § 74).

27. Curtea nu poate reţine criticile autoarei sesizării referitoare la prestarea unei munci forţate din următoarele considerente. Profesia de administrator poate fi exercitată doar de persoanele autorizate în condiţiile Legii nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi şi care sunt incluse în Registrul administratorilor autorizaţi. Legea insolvabilităţii stabileşte că, la etapa intentării procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate desemnează candidatura administratorului provizoriu propusă de debitor sau de creditorul care a iniţiat procedura. În cazul în care debitorul sau creditorul nu înaintează candidatura administratorului până la intentarea procedurii, instanţa este în drept să numească în mod aleatoriu orice persoană din lista administratorilor şi a lichidatorilor (articolul 63 alin.(4)). De asemenea, şi Legea cu privire la administratorii autorizaţi stabileşte că desemnarea administratorului autorizat din iniţiativa instanţei de judecată se efectuează conform principiului rotaţiei (articolul 27 alin.(2)).

28. Activitatea profesională a administratorilor este reglementată de lege şi reprezintă o activitate de interes public. Prin urmare, libertatea de accedere în funcţia de administrator îi aparţine persoanei. În acest sens, Curtea reiterează că atunci când o persoană alege şi acceptă să activeze într-o funcţie, aceasta acceptă şi condiţiile legale stabilite pentru exercitarea funcţiei respective (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.72 din 27 mai 2021, § 28). Astfel, administratorul autorizat nu poate pretinde că i-ar fi impusă o muncă forţată din moment ce la admiterea sa în profesia de administrator autorizat a acceptat că poate fi desemnat de către instanţa de insolvabilitate într-un proces de insolvabilitate. Mai mult, Legea cu privire la administratorii autorizaţi prevede că administratorul poate refuza desemnarea sa de către instanţă în cazul existenţei unor motive întemeiate, în cazul aflării în concediu medical sau în alte circumstanţe ce nu pot fi imputate administratorului (articolul 27 alin.(3)).

29. Cu privire la stabilirea remuneraţiei în momentul desemnării administratorului autorizat, Curtea menţionează că legislatorul dispune de o marjă discreţionară în acest domeniu şi poate stabili pentru diferite categorii de persoane care prestează o muncă şi momentul achitării remuneraţiei lor, sub condiţia caracterului rezonabil al acestui moment. În acest caz, legislatorul a stabilit că administratorul autorizat va fi remunerat pentru perioada efectiv lucrată şi confirmată documentar. Aşadar, Curtea reţine că articolul 44 din Constituţie nu este incident.

30. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autoarea sesizării, Curtea a subliniat că nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente. Potrivit jurisprudenţei sale, articolul 23 nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27).

31. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "şi fixarea remuneraţiei lui" din articolul 5 alin.(5) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dna Carolina Catan, administrator autorizat, în dosarul nr.2rci-114/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.