Decizie nr.155 din 22.12.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.152g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 387 alin.(3) din Codul de procedură penală (soluţionarea acţiunii civile în procesul penal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.152g/2020 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 387

alin. (3) din Codul de procedură penală

(soluţionarea acţiunii civile în procesul penal)

nr. 155  din  22.12.2020

 (în vigoare 22.12.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 42-50 art. 14 din 12.02.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 28 septembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 decembrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 387 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Denis Grecu, în interesele dlui Radu Rotari, inculpat în dosarul nr.1a-84/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dna Silvia Cecan şi dnii Alexandru Spoială şi Igor Mânăscurtă, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o sentinţă din 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, dl Radu Rotari a fost condamnat în baza articolului 264 alin.(1) [încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport] din Codul penal. Instanţa i-a aplicat dlui Radu Rotari o amendă în mărime de 600 de unităţi convenţionale, echivalentul a 30000 de lei.

4. De asemenea, prima instanţă a admis, în principiu, acţiunea civilă înaintată de partea vătămată dna Elena Stanciu către Radu Rotari privind încasarea prejudiciului material şi a celui moral, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanţa civilă.

5. Nefiind de acord cu sentinţa primei instanţe, dl avocat Denis Grecu, în interesele dlui Radu Rotari, a contestat-o cu apel la Curtea de Apel Chişinău.

6. Pe 12 august 2020, dl avocat Denis Grecu a ridicat, în interesele dlui Radu Rotari, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 387 alin.(3) [soluţionarea acţiunii civile de instanţa penală] din Codul de procedură penală în faţa Curţii de Apel Chişinău.

7. Printr-o încheiere din 12 august 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 387

Soluţionarea acţiunii civile

"[…]

(3) În cazuri excepţionale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părţii civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanţa poate să admită, în principiu, acţiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanţa civilă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile articolului 387 alin.(3) din Codul de procedură penală afectează dreptul la apărare şi fac iluzoriu dreptul la un proces echitabil sub aspectul examinării cauzei de o instanţă competentă, obiectivă şi independentă.

11. Astfel, autorul excepţiei susţine că prevederile criticate permit instanţei penale să admită o acţiune civilă, în principiu, doar în cazuri excepţionale, însă nu indică aceste cazuri, fapt care conduce la soluţionarea acţiunii civile în funcţie de dorinţa judecătorului de a o examina, şi nu în funcţie de un factor obiectiv şi de interesele justiţiei. Prin urmare, articolul 387 alin.(3) din Codul de procedură penală ar fi incert.

12. În opinia sa, dispoziţiile contestate încalcă articolele 4, 6, 8, 20, 26, 114 şi 115 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 387 alin.(3) din Codul de procedură penală, care prevede următoarele: "În cazuri excepţionale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părţii civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanţa poate să admită, în principiu, acţiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanţa civilă".

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care instanţa penală a admis o acţiune civilă în principiu (a se vedea supra § 4). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de drept comun (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat că prevederile contestate ar fi contrare articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 20 [accesul liber la justiţie], 26 [dreptul la apărare], 114 [înfăptuirea justiţiei] şi 115 [instanţele judecătoreşti] din Constituţie.

21. Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 4, 6, 8, 114 şi 115 din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31 şi jurisprudenţa citată acolo).

22. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile contestate sunt incerte, pentru că nu stabilesc cazurile în care poate fi admisă în principiu acţiunea civilă, fapt care ar încălca dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

23. Sub acest aspect, Curtea constată că prevederile contestate stabilesc clar că acţiunea civilă se admite, în principiu, atunci când trebuie amânată judecarea cauzei pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părţii civile. Aşadar, destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate doar în baza textului care le specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenilor.

24. Curtea notează că Constituţia nu-i impune legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept. În acest context, pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Astfel, Curtea reţine că legea conţine formulări care permit a fi adaptate la o multitudine de situaţii care nu pot fi expres enumerate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.128 din 29 octombrie 2020, § 22).

25. Mai mult, Curtea constată că persoana dispune de suficiente garanţii care asigură dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare, inclusiv de a contesta cu apel sentinţa primei instanţe prin care s-a admis, în principiu, acţiunea civilă.

26. În consecinţă, Curtea reţine că prevederile contestate nu restrâng exercitarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. Astfel, articolele 20 şi 26 din Constituţie nu sunt incidente.

27. În cele din urmă, Curtea notează că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate a prevederilor contestate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi exprimă, de fapt, prin argumentele invocate, dezacordul cu modul în care au fost interpretate şi aplicate normele legale de instanţa penală referitoare la soluţionarea acţiunii civile.

28. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25; DCC nr.97 din 6 august 2020, § 31). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, § 50-51).

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 387 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Denis Grecu, în interesele dlui Radu Rotari, inculpat în dosarul nr.1a-84/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.