Decizie nr.159 din 02.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.94g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15 alin.(4) din Legea nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură (dreptul de preemţiune al arendaşului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.94g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 15 alin.(4) din Legea

nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură

(dreptul de preemţiune al arendaşului)

nr. 159  din  02.11.2021

 (în vigoare 02.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 302-306 art. 213 din 10.12.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 27 aprilie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 2 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15 alin.(4) din Legea nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură, abrogată prin Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative, ridicată de dna Eugenia Conoval, notar, parte în dosarul nr.2-1140/2019, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Rosiţa Rusu-Parii de la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin contractul de arendă din 13 septembrie 2016, dna Ina Rotariu a transmis în folosinţa S.R.L. "Agrounigrup" un teren agricol (nr.cadastral 4544313.472) situat în extravilanul comunei Prajila, raionul Floreşti. Contractul respectiv a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile şi prevedea că terenul se transmite în arendă pentru doi ani (1 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2019).

4. Pe 28 aprilie 2017, dna Ina Rotariu a vândut terenul menţionat supra dlui Gheorghe Pînzaru. Contractul de vânzare-cumpărare a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile pe 3 mai 2017.

5. Pe 23 octombrie 2018, dl Gheorghe Pînzaru a donat terenul menţionat supra dlui Sergiu Cobîlaş. Contractul de donaţie a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile pe 23 octombrie 2018.

6. Prin scrisoarea din 24 ianuarie 2019, dl Sergiu Cobîlaş a informat arendaşul S.R.L. "Agrounigrup" despre intrarea în posesie şi folosinţă a terenului agricol menţionat supra, însămânţarea acestui teren cu grâu şi l-a prevenit despre eventualele consecinţe ale uzurpării dreptului de proprietate.

7. Pe 20 august 2019, S.R.L. "Agrounigrup" a expediat notificările prealabile către dna Ina Rotariu, dl Gheorghe Pînzaru, dl Sergiu Cobîlaş, dna Eugenia Conoval, notar public, Agenţia Servicii Publice şi Primăria com. Prajila cu propunerea de a soluţiona neînţelegerile pe cale amiabilă.

8. Pe 21 noiembrie 2019, S.R.L. "Agrounigrup" a formulat o cerere de chemare în judecată privind exercitarea dreptului de preemţiune la vânzarea terenului litigios şi constatarea nulităţii contractului de donaţie împotriva domnilor Ina Rotariu, Gheorghe Pînzaru, Sergiu Cobîlaş, dnei Eugenia Conoval, notar public, şi Agenţiei Servicii Publice, Departamentul cadastru, Serviciul cadastral teritorial Floreşti.

9. În şedinţa de judecată, dna notar Eugenia Conoval a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15 alin.(4) din Legea nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură.

10. Prin Încheierea din 18 iunie 2020, Judecătoria Soroca, sediul Floreşti, a admis cererea privind ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

12. Prevederile relevante ale Legii nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură, abrogată prin Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative, sunt următoarele:

Articolul 15

Drepturile părţilor

"(1) Arendatorul este în drept să verifice oricând modul în care arendaşul exploatează bunurile sale date în arendă, fără a interveni în activitatea curentă a acestuia, şi să obţină informaţia necesară.

(2) Bunurile agricole, altele decât terenurile, transmise arendaşului, dar nefolosite în procesul tehnologic de producţie, pot fi conservate ori comercializate cu consimţământul arendatorului. Cheltuielile ce ţin de conservarea sau comercializarea acestor bunuri se trec în contul plăţii pentru arendă în cazul în care contractul nu prevede altfel.

(3) Arendaşul (sau deţinătorul terenului vecin cu cel arendat) are dreptul prioritar la încheierea contractului de arendă pe un nou termen în cazul în care:

a) şi-a onorat obligaţiile contractuale luate anterior;

b) bunurile arendate se dau în arendă pe un nou termen;

c) acceptă noile clauze contractuale stabilite de arendator.

(4) Arendaşul beneficiază de dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării de către proprietar a bunurilor date în arendă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autoarea sesizării susţine că instituirea unui drept de preemţiune pentru arendaş afectează substanţa dreptului de proprietate, prin diminuarea rolului proprietarului de a-şi realiza dreptul său în raport cu toate subiectele raportului juridic şi nu doar cu unul, i.e. cu arendaşul. Astfel, legislatorul nu a urmărit un interes general, ci unul individual. Mai mult, proprietarul are dreptul de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor sale şi îşi exercită acest drept în mod exclusiv, în interes propriu, fără intervenţia altor persoane, iar instituirea regulii legale de exercitare a dreptului de preemţiune în raport cu arendaşul vine în coliziune cu interesele generale, protejând interesele particulare ale altor subiecte, i.e. ale arendaşilor. Instituirea unei asemenea măsuri legislative trebuie să fie justificată de un scop legitim, astfel încât să menţină un echilibru între drepturile şi interesele tuturor participanţilor care se află în situaţii identice, fără privilegii şi fără discriminări, respectându-se principiul constituţional al egalităţii şi nediscriminării.

14. De asemenea, autoarea notează că norma contestată nu urmăreşte unul sau mai multe scopuri prevăzute de articolul 54 din Constituţie.

15. Autoarea sesizării pretinde că dispoziţiilor contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 9, 15, 16, 46, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Legea cu privire la arenda în agricultură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15 alin.(4) din Legea nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură, abrogată prin Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative, ridicată de dna Eugenia Conoval, notar, parte în dosarul nr.2-1140/2019, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016. Analizând sesizarea, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cadrul examinării unei cauze civile privind exercitarea dreptului de preemţiune la vânzarea unui teren cu destinaţie agricolă şi constatarea nulităţii unui contract de donaţie. Soluţia instanţei poate afecta inclusiv drepturile notarului, acesteia putându-i fi impusă repararea prejudiciului cauzat în baza articolului 54 din Legea nr.69 din 14 aprilie 2016 cu privire la organizarea activităţii notarilor. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 15 alin.(4) din Legea nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură, abrogată prin Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative. În cauza în care a fost ridicată excepţia, Curtea observă că contractul de arendă a unui teren agricol a fost încheiat pe 13 septembrie 2016, în baza Legii cu privire la arenda în agricultură. Curtea notează că, pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă la soluţionarea cauzei (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 73). Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Autoarea sesizării susţine că norma contestată ar veni în contradicţie cu articolele 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 9 [principiile fundamentale privind proprietatea], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 127 [proprietatea] din Constituţie.

21. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 4 şi 15 din Constituţie, Curtea a subliniat că aceste norme comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova. Ele nu pot constitui repere separate şi nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.29 din 18 martie 2021, § 20).

22. Curtea observă că, în argumentele sale, autoarea sesizării invocă o eventuală încălcare a dreptului de proprietate privată al persoanei prin stabilirea în textul legii a dispoziţiilor referitoare la dreptul de preemţiune. În continuare, Curtea trebuie să verifice dacă în acest caz este incident dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia.

23. Curtea notează că dreptul de proprietate (articolele 9, 46 coroborate cu articolul 127 din Constituţie) nu este un drept absolut, el poate suporta anumite limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Limitarea exerciţiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, iar uneori are ca scop protecţia drepturilor şi a libertăţilor altor persoane (a se vedea DCC nr.78 din 2 iulie 2020, § 35; DCC nr.68 din 18 mai 2021, § 18).

24. Curtea observă că Legea cu privire la arenda în agricultură prevedea la articolul 15 alin.(4) că arendaşul beneficiază de dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării de către proprietar a bunurilor date în arendă. Mai mult, în redactarea de până la 1 martie 2019, Codul civil stabilea la articolul 793 alin.(1) că titularul dreptului de preemţiune poate face uz de acesta în cazul în care persoana obligată încheie un contract de vânzare-cumpărare cu un terţ.

25. Curtea notează că dreptul de preempţiune este aplicat, ca instituţie juridică, în cazul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare. Chiar dacă norma contestată foloseşte cuvântul "înstrăinare" ca termen generic, analiza sistemică a legislaţiei naţionale referitoare la instituirea sau aplicarea dreptului de preemţiune impune concluzia că acest drept poate fi exercitat exclusiv în cazul înstrăinării prin vânzare-cumpărare (a se vedea articolele 552, 658 alin.(2), 1143-1150 din Codul civil, articolul 25 din Legea nr.135 din 14 iunie 2007 cu privire la societăţile cu răspundere limitată, articolul 25 din Legea nr.1134 din 2 aprilie 1997 cu privire la societăţile pe acţiuni etc.). Competenţa de a institui prin lege un drept de preemţiune sau de a reglementa modul de instituire şi aplicare a acestui drept prin acte juridice civile aparţine Parlamentului în baza articolului 72 alin.(3) lit.i) din Constituţie.

26. Astfel, proprietarul unui bun, care a acordat un drept de preemţiune prin contract sau este obligat de normele unei legi să respecte un drept de preemţiune al unei alte persoane, poate stabili în mod liber condiţiile de vânzare a bunului. Preemptorul poate cumpăra un bun acceptând oferta proprietarului sau o poate respinge. Prin urmare, proprietarul poate alege în mod autonom cumpărătorul în cazul în care preemtorul nu îndeplineşte condiţiile contractului. Curtea menţionează că doar în cazul în care preemtorul îndeplineşte condiţiile contractului proprietarul va fi obligat să vândă bunul către acesta. Existenţa dreptului de preemţiune nu transformă vânzarea într-una forţată, deoarece nu este substituită voinţa vânzătorului de a înstrăina, ci se îngrădeşte numai libertatea acestuia de a alege persoana cumpărătorului.

27. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea nu reţine incidenţa dreptului de proprietate.

28. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa vreunui drept fundamental invocat de autoarea sesizării, Curtea a subliniat că nici articolele 16 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente. Curtea notează că articolul 16 din Constituţie nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental. Acest articol operează prin completarea celorlalte dispoziţii constituţionale (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 22). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27).

29. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15 alin.(4) din Legea cu privire la arenda în agricultură, ridicată de dna Eugenia Conoval, notar, parte în dosarul nr.2-1140/2019, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.