Decizie nr.159 din 12.12.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.160g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) lit.b) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare (suspendarea raporturilor de serviciu în cazul funcţionarului public cu statut special din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.160g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 75 alin. (1) lit. b)

din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire

 la  sistemul  administraţiei  penitenciare

(suspendarea raporturilor de serviciu în cazul

funcţionarului public cu statut special din cadrul

Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

nr. 159  din  12.12.2024

 (în vigoare 12.12.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.11-13 art. 9 din 17.01.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 24 iulie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 decembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) lit.b) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, ridicată de dl Alexandru Nicoară, parte în dosarul nr.3-664/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Marcel Popescu de la judecătoria menţionată mai sus, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 27 ianuarie 2023, a fost iniţiată o cauză penală în privinţa dlui Alexandru Nicoară, şef al Serviciului Juridic din cadrul Penitenciarului nr.3 – Leova, pe baza articolului 326 alin.(1) din Codul penal. Această normă incriminează traficul de influenţă.

4. La 22 mai 2023, cauza penală în privinţa dlui Alexandru Nicoară a fost trimisă în instanţa de judecată.

5. La 23 noiembrie 2023, prin ordinul nr.1672, emis pe baza articolului 75 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor l-a suspendat din funcţie pe dl Alexandru Nicoară, până la pronunţarea unei hotărâri definitive de către instanţa de judecată în cauza penală în care este acuzat.

6. La 14 februarie 2024, dl Alexandru Nicoară a formulat în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, o acţiune în contencios administrativ împotriva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prin care contestă suspendarea sa din funcţie.

7. La 11 iunie 2024, dl Alexandru Nicoară a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la sistemul administraţiei penitenciare.

8. Printr-o încheiere din 5 iulie 2024, dl judecător Marcel Popescu de la Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire sistemul administraţiei penitenciare sunt următoarele:

Articolul 22

Condiţii pentru încadrarea în funcţia publică cu statut special

(1) Poate obţine calitatea de funcţionar public cu statut special persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

[…]

f) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea de infracţiuni, nu se află sub urmărire penală şi nu a fost liberată de răspundere penală în temeiurile indicate la art.53 din Codul penal;

[…]."

Articolul 75

Suspendarea raporturilor de serviciu de către

Administraţia Naţională a Penitenciarelor

"(1) Raporturile de serviciu sunt suspendate de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor în cazul:

[…]

b) trimiterii dosarului penal privind comiterea de către funcţionarul public cu statut special a unei infracţiuni în instanţa de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării susţine că suspendarea raporturilor de serviciu în cazul funcţionarului public cu statut special pe baza prevederii contestate reprezintă o ingerinţă disproporţionată în exerciţiul dreptului la muncă. În opinia sa, norma în discuţie îi lasă angajatorului o marjă largă de apreciere. Astfel, în lipsa unor condiţii, modalităţi şi criterii clare care să conducă la suspendarea din funcţie, angajatorul poate lua decizii subiective şi arbitrare în privinţa funcţionarului public cu statut special.

12. În opinia sa, norma contestată îi permite Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să restricţioneze în mod excesiv dreptul la muncă şi încalcă prezumţia de nevinovăţie a funcţionarului public cu statut special suspendat din funcţie în legătură cu trimiterea dosarului penal privind comiterea unei infracţiuni în instanţa de judecată. De asemenea, norma criticată nu prevede un termen maxim pentru suspendarea din funcţie a funcţionarului public cu statut special şi, astfel, este imprevizibilă.

13. În consecinţă, autorul menţionează că norma contestată este contrară articolelor 21, 23, 43 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea consideră că sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se contestă suspendarea raporturilor de serviciu cu un funcţionarul public cu statut special pe baza articolului 75 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la sistemul administraţiei penitenciare. Aşadar, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată în prezenta cauză.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 75 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la sistemul administraţiei penitenciare. Această normă îi permite Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să suspende raporturile de serviciu în cazul trimiterii în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către funcţionarul public cu statut special a unei infracţiuni, până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

19. Curtea constată că această prevedere nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. În sesizare, autorul a afirmat incidenţa articolelor 21 (prezumţia nevinovăţiei), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. Curtea menţionează că articolele 23 şi 54 nu au o aplicabilitate independentă. Pentru a putea fi invocate, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

22. Referitor la incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile contestate nu-i impun Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluţionare ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, articolul 21 din Constituţie nu este incident (a se vedea DCC nr.126 din 10 octombrie 2023, § 43).

23. Referitor la incidenţa articolului 43 din Constituţie, cu titlu de principiu, Curtea reiterează că stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi (a se vedea HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, § 58; DCC nr.185 din 25 noiembrie 2021, § 31; DCC nr.139 din 26 octombrie 2023, § 24). De asemenea, este necesar ca exercitarea unor funcţii importante din perspectiva interesului general al societăţii să fie reglementată prin lege, inclusiv să fie impuse condiţii şi restricţii mai stricte (a se vedea HCC nr.6 din 22 martie 2011, § 2; DCC nr.9 din 5 martie 2024, § 28).

24. Curtea are în vedere că sistemul administraţiei penitenciare exercită, în limitele stabilite de legislaţie, competenţe în domeniul justiţiei, al securităţii statului şi al ordinii publice. Între altele, pentru realizarea obiectivelor stabilite, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate: (i) asigură punerea în executare a pedepselor penale privative de libertate, a măsurii preventive sub forma arestului preventiv şi a sancţiunii arestului contravenţional; (ii) menţine regimul de intrare, ieşire, precum şi ordinea publică la punctele de control şi de trecere în instituţiile penitenciare; (iii) escortează persoanele în privinţa cărora sentinţa nu a devenit definitivă şi condamnaţii, inclusiv cei transferaţi în/din străinătate. Totodată, sistemul administraţiei penitenciare este obligat, între altele, (i) să aplice faţă de deţinuţi măsurile de influenţare şi de constrângere prevăzute de legislaţie; (ii) să aplice forţa fizică şi mijloacele speciale, să folosească şi să aplice arma de foc, în cazurile şi în modul stabilite de lege (articolele 13 alineatele (1) şi (2) literele a), c), h) şi 14 alineatul (2) literele b), g) din Lege).

25. Curtea are în vedere că statutul special al funcţionarilor publici din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi instituţiilor subordonate este determinat de prerogativele funcţionale ale acestei autorităţi. Astfel, statutul funcţionarului public cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare este definit de natura atribuţiilor de serviciu, care implică îndatoriri şi riscuri specifice. În realizarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul public cu statut special este învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică în limita competenţelor stabilite prin lege. În executarea misiunilor de pază, escortare şi supraveghere a persoanelor private de libertate, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, funcţionarul public cu statut special poate folosi, în condiţiile legii, tehnica, mijloacele speciale şi armamentul din dotare (articolul 17 alineatele (2) şi (3) din Lege). În acest sens, legitimaţia de serviciu confirmă statutul şi împuternicirile funcţionarului public cu statut special, inclusiv dreptul de a purta permanent arma din dotare (articolele 44 lit.j) şi 45 alin.(3) din Lege).

26. Astfel de circumstanţe explică şi faptul că legislatorul a stabilit condiţii mai stricte pentru încadrarea în funcţia publică în discuţie, potrivit cărora poate obţine calitatea de funcţionar public cu statut special persoana care, între altele, nu se află sub urmărire penală (articolul 22 alin.(1) lit.f) din Lege). Totodată, persoanele care exercită funcţii publice în cadrul sistemului administraţiei penitenciare au obligaţia de a întruni această condiţie, atât la intrarea în funcţia publică, cât şi în timpul exercitării acesteia.

27. Sub acest aspect, Curtea reiterează că garantarea dreptului la muncă este compatibilă cu stabilirea unor condiţii pe baza cărora o profesie poate fi exercitată (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 73; DCC nr.185 din 25 noiembrie 2021, § 31). Astfel, atunci când o persoană alege şi acceptă să activeze într-o funcţie publică, aceasta acceptă şi condiţiile legitime stabilite pentru exercitarea funcţiei respective (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.72 din 27 mai 2021, § 28).

28. Curtea menţionează că trimiterea în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către funcţionarul public cu statut special a unei infracţiuni constituie o circumstanţă în care persoana nu mai întruneşte una din condiţiile inerente exerciţiului funcţiei publice cu statut special în discuţie, adică condiţia de a nu se afla sub urmărire penală, şi, prin urmare, nu mai poate exercita, cel puţin temporar, funcţia publică.

29. În această ordine de idei, suspendarea raporturilor de serviciu în cazul trimiterii în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către funcţionarul public cu statut special a unei infracţiuni până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti reprezintă, de fapt, o măsură concepută să asigure respectarea condiţiei legale aferente exercitării funcţiei publice cu statut special în sistemul administraţiei penitenciare stabilite la articolul 22 alin.(1) lit.f) din Lege.

30. Astfel, în pofida insatisfacţiilor pe care i le-ar putea provoca funcţionarului public cu statut special, nu se poate considera că suspendarea din funcţie în cazul trimiterii în instanţa de judecată a dosarului penal în privinţa sa afectează în mod disproporţionat, la modul abstract, dreptul garantat de articolul 43 din Constituţie (a se vedea HCC nr.21 din 28 noiembrie 2023, § 45).

31. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele autorului sesizării care pretind o neconcordanţă între articolul 43 din Constituţie şi prevederile contestate, atunci când acestea îi stabilesc Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prerogativa de a suspenda raporturile de serviciu în cazul în care a fost trimis în judecată dosarul penal privind comiterea unei infracţiuni de către funcţionarul public cu statut special.

32. De asemenea, deşi Legea nu prevede un termen maxim pentru suspendarea din funcţie a funcţionarului public, durata sa exactă poate fi determinată prin raportare la articolul 75 alin.(1) lit.b) din Lege, care prevede o condiţie ulterioară reprezentată de pronunţarea unei decizii definitive în cauza penală şi care conduce, potrivit textului normei, la încetarea suspendării.

33. Prin urmare, Curtea reţine că norma contestată nu afectează drepturile garantate de articolele 21 şi 43 din Constituţie. Aşadar, articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt aplicabile.

34. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) lit.b) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, ridicată de dl Alexandru Nicoară, parte în dosarul nr.3-664/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.