Decizie nr.16 din 11.02.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.20g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 179 alin.(1) din Codul penal şi articolul 6 pct.11) din Codul de procedură penală (violarea de domiciliu)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării nr.20g/2019  privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 179 alin.(1)

 din Codul penal şi articolul 6 pct.11) din

Codul de procedură penală

(violarea de domiciliu)

nr. 16  din  11.02.2019

 (în vigoare 11.02.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.171-177 art. 98 din 24.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 31 ianuarie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 februarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor “pătrunderea [...] în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane” din articolul 179 alin.(1) din Codul penal şi “prin noţiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înţelege şi orice teren privat” din articolul 6 pct.11) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Veronica Patlaciuc, în dosarul nr.1ra-89/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe 31 ianuarie 2019, de către judecătorii din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (Vladimir Timofti, Anatolie Ţurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac şi Victor Boico), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Hânceşti din 6 februarie 2018, dna Maria Jucov a fost recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 179 alin.(2) [Violarea de domiciliu] din Codul penal (pentru că a pătruns în grădina împrejmuită a părţii vătămate, fără consimţământul acesteia).

4. Sentinţa Judecătoriei Hânceşti din 6 februarie 2018 a fost contestată cu apel. În cererea de apel s-a menţionat că instanţa de judecată nu a aplicat corect prevederile Codului penal, deoarece era necesar să se facă distincţie între noţiunea de “domiciliu” şi “terenul aferent” al casei de locuit, fiindcă inculpata a pătruns în grădina împrejmuită a parţii vătămate fără consimţământul ei, însă nu în casa de locuit.

5. Pe 21 mai 2018, Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a respins apelul declarat de avocatul inculpatei.

6. Decizia Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a fost contestată cu recurs.

7. Pe 30 iulie 2018, dna avocat Veronica Patlaciuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor “pătrunderea [...] în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane” din articolul 179 alin.(1) din Codul penal şi “prin noţiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înţelege şi orice teren privat” din articolul 6 pct.11) din Codul de procedură penală.

8. Prin încheierea din 29 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

10. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 179

Violarea de domiciliu

“(1) Pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi percheziţiile şi cercetările ilegale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 950 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 6

Termeni şi expresii utilizate în prezentul cod

“Termenii şi expresiile utilizate în prezentul cod au următorul înţeles, dacă nu este o menţiune deosebită:

11) domiciliu – locuinţă sau construcţie destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau a mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), precum şi încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun). Prin noţiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înţelege şi orice teren privat, automobil, navă maritimă şi fluvială privată, birou;

[…]”

DREPT COMPARAT

12. Articolul 186 din Codul penal al Elveţiei stabileşte răspunderea pentru fapta de violare de domiciliu. În viziunea legislatorului elveţian, violarea de domiciliu se exprimă prin fapta săvârşită împotriva voinţei persoanei autorizate, presupunând fie pătrunderea într-o casă, într-un apartament, într-o încăpere cu acces închis dintr-o casă ori pe un teren împrejmuit aferent unei case, fie întârzierea realizării solicitării insistente din partea persoanei autorizate de a părăsi oricare din aceste locuri.

13. Codul penal al Poloniei prevede la articolul 193 răspunderea pentru violarea de domiciliu. Potrivit acestei norme, se pedepseşte fapta persoanei care fie pătrunde într-un apartament străin, într-o casă, locuinţă sau încăpere străină, ori pe un teren străin, fie nu părăseşte oricare dintre locurile menţionate la cererea persoanei autorizate.

14. Articolul 224 alin.(1) din Codul penal al României, care reglementează infracţiunea de “violare de domiciliu”, prevede că pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

15. Codul penal al Germaniei stabileşte la articolul 123 condiţiile în care se poate contesta comiterea infracţiunii de “violare de domiciliu”: fapta exprimată fie prin pătrunderea ilegală în apartament, într-un spaţiu comercial sau unul păzit, în care se află bunuri străine, ori într-un spaţiu cu acces închis, destinat unor servicii publice sau transportului, fie rămânerea neautorizată într-un astfel de spaţiu, ignorând solicitarea insistentă de părăsire a respectivului spaţiu, venită din partea persoanei abilitate.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că textele “pătrunderea [...] în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane” din articolul 179 alin.(1) din Codul penal şi “orice teren privat” din articolul 6 pct.11) din Codul de procedură penală sunt imprevizibile şi contrare dispoziţiilor articolului 23 din Constituţie, care stabilesc dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, deoarece permit o interpretare extensivă a noţiunii de “domiciliu”.

17. Potrivit autorului excepţiei, această interpretare este una extensivă, fiindcă prevederile contestate îi permit instanţei de judecată să aplice noţiunea de “domiciliu” şi asupra sintagmei “orice teren privat”, fapt care depăşeşte limitele de interpretare a noţiunii de domiciliu prin prisma garanţiilor constituţionale.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal şi a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna avocat Veronica Patlaciuc, în dosarul nr.1ra-89/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie. Excepţia este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele “pătrunderea [...] în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane” din articolul 179 alin.(1) din Codul penal şi “prin noţiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înţelege şi orice teren privat” din articolul 6 pct.11) din Codul de procedură penală.

22. Articolul 179 din Codul penal incriminează infracţiunea “violarea de domiciliu”. Dispoziţia alin.(1) se referă la pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi la percheziţiile şi cercetările ilegale. Prevederile articolului 6 pct.11) din Codul de procedură penală definesc noţiunea de “domiciliu” utilizată în Codul de procedură penală.

23. Cu referire la critica de neconstituţionalitate raportată la articolul 23 din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile contestate nu sunt de natură de a încălca criteriile referitoare la claritate şi precizie.

24. Fiind definită în articolul 6 pct.11) din Codul de procedură penală, noţiunea de “domiciliu” este suficient de accesibilă, clară şi previzibilă. Curtea menţionează că această noţiune are un înţeles penal autonom şi nu depinde de definirea noţiunii de “domiciliu” în alte ramuri de drept. Definiţia “domiciliului” în sens penal autonom nu prezintă vicii de neconstituţionalitate.

25. Totodată, Curtea menţionează că ţine de competenţa instanţelor de judecată să interpreteze, să clarifice şi să înlăture dubiile referitoare la aplicarea prevederilor contestate din articolul 179 din Codul penal şi articolul 6 pct.) 11 din Codul de procedură penală.

26. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textelor “pătrunderea [...] în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane” din articolul 179 alin.(1) din Codul penal şi “prin noţiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înţelege şi orice teren privat” din articolul 6 pct.11) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Veronica Patlaciuc, în dosarul nr.1ra-89/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.