Decizie nr.160 din 10.12.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.196g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală, din Codul contravenţional şi din Legea nr.76 din 21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.196g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură

penală, din Codul contravenţional şi din Legea nr.76 din

21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea

 instanţelor judecătoreşti

nr. 160  din  10.12.2018

 (în vigoare 10.12.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 119-131 art. 68 din 05.04.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 7 decembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 10 decembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală, din Codul contravenţional şi din Legea nr.76 din 21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti, ridicată de către dna Ana Rotaru, parte în dosarul nr.5r-331/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 7 decembrie 2018, de către dna judecător Svetlana Garştea-Bria de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, se află în examinare contestaţia depusă de către dl Anatolie Ignat împotriva ordonanţei procurorului de la Procuratura municipiului Chişinău, oficiul Botanica, de începere a procesului contravenţional din 4 septembrie 2017.

4. În cadrul şedinţei de judecată, dna Ana Rotaru a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 48 alin.(2), 49 alin.(5), 52 alin.(1) pct.22, 252, 274, 275, 283 alin.(2), 284, 285, 286, 287, 287¹ alin.(1), 287³ alin.(1), 291, 313 din Codul de procedură penală, a articolelor 396 alin.(3) şi 449 alin.(2) din Codul contravenţional şi a articolelor 1, 2 şi 7 din Legea nr.76 din 21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti.

5. Prin încheierea din 23 noiembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

“(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 252

Obiectul şi scopul urmăririi penale

“Urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia.”

Articolul 274

Începerea urmăririi penale

“(1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art.262 şi 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă cel puţin o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informând despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv.

(2) În cazul în care organul de urmărire penală sau procurorul se autosesizează în privinţa începerii urmăririi penale, el întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate privitor la infracţiunea depistată, apoi, prin ordonanţă, dispune începerea urmăririi penale.

(3) Ordonanţa de începere a urmăririi penale, emise de organul de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la data începerii urmăririi penale, se aduce la cunoştinţă în scris procurorului care efectuează conducerea activităţii de urmărire penală, prezentându-i-se totodată şi dosarul respectiv. La momentul când a luat cunoştinţă de ordonanţa de începere a urmăririi penale, procurorul fixează termenul de urmărire în cauza respectivă.

(3¹) În cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau de constatare rezultă bănuirea de săvârşire a unei infracţiuni prevăzute la art.1661 din Codul penal, procurorul urmează să decidă asupra acesteia corespunzător alin.(1) din prezentul articol, într-un termen ce nu va depăşi 15 zile.

(4) Dacă din cuprinsul actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care împiedică pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele întocmite cu propunerea de a nu porni urmărirea penală. Dacă procurorul consideră că nu sunt circumstanţe care împiedică urmărirea penală, el restituie actele, cu ordonanţa sa, organului menţionat pentru începerea urmăririi penale.

(5) În cazul în care procurorul refuză pornirea urmăririi penale, el confirmă faptul prin ordonanţă motivată şi anunţă despre aceasta, într-un termen cât mai scurt posibil, dar nu mai mare de 15 zile, persoana care a înaintat sesizarea. În cazul în care consideră că lipsesc temeiurile pentru a începe urmărirea penală, procurorul, prin ordonanţă, abrogă ordonanţa de începere a urmăririi penale şi dispune refuzul în pornirea urmăririi penale şi clasarea procesului penal.

(6) Ordonanţa de a refuza începerea urmăririi penale poate fi atacată, prin plângere, în instanţa judecătorească, în condiţiile art.313.

(7) Dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut circumstanţa pe care se baza propunerea de a refuza începerea urmăririi penale, procurorul anulează ordonanţa pe care a emis-o şi dispune începerea urmăririi penale.”

8. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 396

Competenţa procurorului

“(1) Procurorul emite ordonanţa cu privire la contravenţia pe care a constatat-o în exerciţiul funcţiunii şi o transmite autorităţii publice cu competenţă de examinare a contravenţiilor.

(2) Procurorul constată şi examinează contravenţiile prevăzute la art.336.

(3) În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta constituie o contravenţie, procurorul dispune, prin ordonanţă motivată, pornirea procesului contravenţional şi, prin derogare de la alin.(1), examinează cauza.

[Alin.(4) abrogat prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare 17.08.2018]

(5) Decizia procurorului poate fi contestată în termen de 15 zile de la emitere şi se examinează în conformitate cu prevederile art.448 şi ale capitolului VII din cartea a doua.”

Articolul 449

Sesizarea procurorului în soluţionarea cauzei contravenţionale

“(1) Dacă în procesul contravenţional se constată că fapta considerată contravenţie a fost săvârşită în condiţii care o plasează sub incidenţa legii penale, dosarul se remite neîntârziat, prin încheiere motivată, procurorului, după competenţă.

(2) Dacă, în mersul urmăririi penale, de către organul de urmărire penală se constată că fapta care se considera infracţiune este contravenţie, dosarul se remite neîntârziat, prin ordonanţă motivată, procurorului, care procedează conform art.396 alin.(2).”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.76 din 21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

“Art.1. – (1) Sistemul instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova se reorganizează după cum urmează:

a) judecătoriile Centru, Buiucani, Rîşcani, Botanica şi Ciocana din municipiul Chişinău fuzionează prin contopire, formând Judecătoria Chişinău;

[…]”

“Art.2. – (1) Judecătoriile nou-create conform art.1 alin.(1) îşi vor începe activitatea la 1 ianuarie 2017.

(2) Unificarea sediilor judecătoriilor se va efectua treptat, până în data de 31 decembrie 2027, pe măsura creării condiţiilor pentru aceasta, conform planului aprobat de Parlament la propunerea Guvernului.

(3) Până la crearea condiţiilor de funcţionare într-un sediu unic, judecătoriile nou-create conform art.1 alin.(1) vor avea mai multe sedii, sediul central al judecătoriei fiind sediul judecătoriei nou-create, conform anexei la prezenta lege. Preşedintele, vicepreşedintele şi şeful secretariatului judecătoriei vor activa în sediul central al acesteia.

(4) Fiecare sediu al judecătoriei, cu excepţia sediului central, este administrat de către un administrator al clădirii, desemnat de preşedintele judecătoriei.

(5) Configurarea Programului integrat de gestionare a dosarelor privind repartizarea dosarelor în instanţele judecătoreşti se va realiza în funcţie de unificarea sediilor judecătoriilor nou-create.

[…]”

“Art.7. – Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.15–17, art.62), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 15 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

“(5) Instanţa judecătorească poate avea unul sau mai multe sedii.”

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a susţinut că prevederile contestate din Codul de procedură penală şi din Codul contravenţional, care reglementează încetarea, clasarea, refuzul pornirii urmăririi penale şi scoaterea persoanei de sub urmărire penală, soluţionarea şi procedura de examinare a cererii de strămutare a judecării cauzei penale, şi din Legea privind reorganizarea judecătorească, prin care a fost modificat statutul juridic al instanţelor judecătoreşti considerate egale în grad, restrâng posibilitatea strămutării cauzei penale.

11. Autorul excepţiei a menţionat că problema abordată în sesizare ţine de abilitatea organului de urmărire penală de a decide unipersonal privind soluţionarea cauzei penale fără a o trimite în instanţa de judecată, fapt care contravine accesului liber la justiţie şi dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

12. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 20, 24, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, a Codului contravenţional şi a Legii cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna Ana Rotaru, parte în dosarul nr.5r-331/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central. Sesizarea este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie mai multe prevederi din Codul de procedură penală şi din Codul contravenţional, care reglementează încetarea, clasarea, refuzul pornirii urmăririi penale şi scoaterea persoanei de sub urmărire penală, soluţionarea şi procedura de examinare a cererii de strămutare a judecării cauzei penale, şi din Legea privind reorganizarea judecătorească, prin care a fost modificat statutul juridic al instanţelor judecătoreşti considerate egale în grad.

17. Articolul 274 [începerea urmăririi penale] alin.(1) din Codul de procedură penală prevede că organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în articolele 262 şi 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informând despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv. Alineatul (4) al aceluiaşi articol prevede că, dacă din cuprinsul actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care împiedică pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele întocmite cu propunerea de a nu porni urmărirea penală. Dacă procurorul consideră că nu sunt circumstanţe care împiedică urmărirea penală, el restituie actele, cu ordonanţa sa, organului menţionat pentru începerea urmăririi penale.

18. Curtea menţionează că, în cazul în care procurorul refuză pornirea urmăririi penale, el confirmă faptul prin ordonanţă motivată şi anunţă despre aceasta, într-un termen cât mai scurt posibil, dar nu mai mare de 15 zile, persoana care a înaintat sesizarea. În cazul în care consideră că lipsesc motivele pentru începerea urmăririi penale, procurorul anulează, prin ordonanţă, ordonanţa de începere a urmăririi penale şi dispune refuzul de pornire a urmăririi penale şi clasarea procesului penal. Ordonanţa de refuz al începerii urmăririi penale poate fi atacată, cu o plângere, în faţa instanţei de judecată, în condiţiile articolului 313 din Codul de procedură penală. Dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut circumstanţa pe care se baza propunerea de a refuza începerea urmăririi penale, procurorul anulează ordonanţa pe care a emis-o şi dispune începerea urmăririi penale (articolul 274 din Codul de procedură penală).

19. Articolul 396 din Codul contravenţional stabileşte competenţa procurorului de a soluţiona cauzele contravenţionale. Astfel, în cazul refuzului de începere a urmăririi penale sau al încetării urmăririi penale din cauză că fapta constituie o contravenţie, procurorul dispune, prin ordonanţă motivată, pornirea procesului contravenţional şi examinează cauza. Decizia procurorului poate fi contestată în termen de 15 zile de la emitere şi se examinează în conformitate cu prevederile articolului 448 din Codul contravenţional.

20. Astfel, având în vedere că atât ordonanţa de refuz al începerii urmăririi penale, cât şi ordonanţa motivată de pornire a procesului contravenţional pot fi contestate în faţa instanţei de judecată în condiţiile prevederilor Codului de procedură penală şi, respectiv, în condiţiile prevederilor Codului contravenţional, Curtea nu poate reţine, în acest caz, încălcarea articolului 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie.

21. Cu referire la celelalte articole contestate în sesizare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, norma de referinţă despre care se pretinde că este încălcată şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei neconformităţi existente între cele două texte (a se vedea DCC nr.98 din 19 decembrie 2016, § 22).

22. În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformităţi a textelor criticate cu normele constituţionale invocate. Autorul sesizării nu a demonstrat legătura dintre prevederile menţionate şi Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument.

23. Totodată, Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr.52 din 27 iunie 2017, § 28; DCC nr.116 din 15 decembrie 2017, § 23; DCC nr.67 din 19 iunie 2018, § 18; DCC nr.105 din 6 septembrie 2018, § 20; DCC nr.108 din 25 septembrie 2018, § 20).

24. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală, din Codul contravenţional şi din Legea nr.76 din 21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală, din Codul contravenţional şi din Legea nr.76 din 21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti, ridicată de către dna Ana Rotaru, parte în dosarul nr.5r-331/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.