Decizie nr.160 din 12.12.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.143a/2024 pentru controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(1) lit.i) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale (declararea averii şi intereselor personale de membrii colegiilor/comisiilor de admitere în profesie, de evaluare, disciplinare şi/sau de etică a profesiilor conexe justiţiei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate  a sesizării  nr. 143a/2024  pentru  controlul

constituţionalităţii articolului 3 alin.(1) lit.i) din Legea nr.133 din

17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale

(declararea averii şi intereselor personale de membrii colegiilor/

comisiilor de admitere în profesie, de evaluare, disciplinare

şi/sau de etică a profesiilor conexe justiţiei)

nr. 160  din  12.12.2024

 (în vigoare 12.12.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.11-13 art.10 din 17.01.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 19 iunie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 decembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(1) lit.i) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, depusă la Curtea Constituţională, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl Vlad Batrîncea, deputat în Parlament.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

2. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

3. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale sunt următoarele:

Articolul 3

Subiecţii declarării averii şi intereselor personale

"(1) Subiecţi ai declarării averii şi a intereselor personale sunt:

[...]

i) membrii colegiilor/comisiilor de admitere în profesie, de evaluare, disciplinare şi/sau de etică a profesiilor conexe justiţiei;

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

4. Referitor la criticile privind încălcarea procedurii legislative, autorul sesizării susţine că proiectul legii privind declararea averii şi intereselor personale a fost înaintat de Guvern şi votat de Parlament în prima lectură la 26 februarie 2016. Ulterior, dl deputat Igor Vremea a prezentat un amendament la proiectul legii referitor la introducerea obligării membrilor colegiilor/comisiilor de admitere în profesie, de evaluare, disciplinare şi/sau de etică a profesiilor conexe justiţiei să depună declaraţiile de avere şi interese personale. La 20 iunie 2016, proiectul de lege cu amendamentul în discuţie a fost votat în lectură finală, devenind Legea nr.133. În aceste condiţii, autorul sesizării menţionează că, potrivit scopului legii indicat în nota informativă, legea urmăreşte eficientizarea sistemului de declarare a averii şi a intereselor personale de către funcţionarii publici. Totuşi, includerea membrilor colegiilor/comisiilor de admitere în profesie, de evaluare, disciplinare şi/sau de etică a profesiilor conexe justiţiei în categoria subiectelor declarării se află în disonanţă cu scopul legii. Amendamentul în discuţie a fost votat contrar prevederilor Legii privind actele legislative, în special celor referitoare la efectuarea unei expertize.

5. Din perspectiva criticilor de substanţă, autorul sesizării afirmă că independenţa profesiei de avocat faţă de stat constituie, în toate manifestările sale generale, una dintre caracteristicile societăţii libere (a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale nr.18 din 3 iulie 2018). Independenţa profesiei de avocat este o condiţie sine qua non a exercitării dreptului de acces la justiţie şi la apărare. Independenţa funcţională a avocaturii se referă la raporturile dintre avocat şi organele statale.

6. Organele de autoadministrare ale avocaţilor – Uniunea Avocaţilor – funcţionează pe baza principiului autonomiei. În cadrul Uniunii se constituie şi funcţionează Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, Comisia de soluţionare a contestaţiilor, Comisia pentru etică şi disciplină, Centrul de Instruire a Avocaţilor ş.a. (articolul 35 din Legea cu privire la avocatură). În aceste condiţii, independenţa organelor învestite cu atribuţii decizionale în cadrul activităţii avocaţionale reprezintă un element al independenţei profesiei de avocat. Extinderea competenţei Autorităţii Naţionale de Integritate la declaraţiile membrilor acestor comisii reprezintă o imixtiune în activitatea avocaţilor şi astfel se încalcă independenţa avocaţilor.

7. Autorul sesizării a mai afirmat că prevederea contestată se referă doar la membrii Comisiei de admitere în profesia de avocat şi ai Comisiei de etică şi disciplină, dar nu se aplică şi faţă de membrii celorlalte organe de conducere din componenţa Uniunii Avocaţilor.

8. În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3), 4, 16, 20, 26 şi 54 alin.(3) din Constituţie şi articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

11. Conform articolului 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii din Parlament au competenţa de a sesiza Curtea Constituţională.

12. Obiectul sesizării îl constituie prevederile articolului 3 alin.(1) lit.i) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale. Aceste prevederi nu au făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate.

13. Autorul sesizării susţine că norma criticată contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

14. Referitor la criticile privind încălcarea procedurii legislative, autorul sesizării a afirmat că amendamentul unui deputat care a introdus norma contestată este în disonanţă cu scopul legii declarat în nota informativă. Totuşi, autorul sesizării nu a menţionat care prevederi constituţionale au fost afectate în acest caz. De altfel, dacă ar proceda la examinarea fondului acestui capăt al sesizării, Curtea Constituţională l-ar substitui pe autorul sesizării la prezentarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.19 din 21 martie 2024, § 17; DCC nr.48 din 14 mai 2024, § 19).

15. Cu privire la lipsa expertizei, în practica sa recentă, Curtea a respins ca inadmisibile critici care priveau omisiunea de a efectua expertize, menţionând că această obligaţie rezultă din Legea cu privire la actele normative, nu dintr-un principiu constituţional (a se vedea DCC nr.178 din 12 decembrie 2023, § 32; HCC nr.5 din 5 martie 2024, § 51).

16. Referitor la criticile de substanţă, Curtea notează că articolele 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.17 din 21 martie 2024, § 23; DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

17. Cu privire la articolele 16 şi 54 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au o aplicabilitate independentă. Referitor la articolul 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. Totodată, Curtea a reiterat că dispoziţiile constituţionale ale articolului 16 devin incidente numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.12 din 6 martie 2024, § 22). De asemenea, articolul 54 din Constituţie îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea HCC nr.12 din 23 aprilie 2024, § 26).

18. Referitor la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorul sesizării a afirmat că obligarea membrilor comisiilor de admitere în profesie, de evaluare, disciplinare şi/sau de etică a profesiei de avocat de a depune declaraţiile referitoare la avere şi interesele personale încalcă independenţa avocaţilor. În viziunea acestuia, extinderea competenţei Autorităţii Naţionale de Integritate în sensul în care aceasta poate verifica declaraţiile membrilor comisiilor menţionate reprezintă o imixtiune în activitatea avocaţilor.

19. Sub acest aspect, Curtea notează că, din perspectiva articolului 20 din Constituţie şi a articolului 6 din Convenţia Europeană, dreptul fundamental pe care îl au persoanele este un drept la (i) "judecarea cauzei în mod echitabil şi public", (ii) "în termen rezonabil" şi (iii) de către o instanţă care este "independentă", "imparţială" şi "instituită de lege".

20. Cu privire la articolul 26 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor (a se vedea HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 65).

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat faptul că un rol esenţial în sfera independenţei judecătoreşti îl au şi avocaţii independenţi, care îşi reprezintă clienţii fără temeri sau favoruri ilegale, pentru a le proteja drepturile şi libertăţile. Independenţa profesiei de avocat faţă de stat constituie, în toate manifestările sale generale, una dintre caracteristicile societăţii libere. Interesul publicului de a avea o societate liberă nu cunoaşte un domeniu mai sensibil decât independenţa, imparţialitatea şi disponibilitatea avocaţilor faţă de cetăţeni, prin oferirea de sfaturi şi de servicii juridice (a se vedea HCC nr.18 din 3 iulie 2018, §§ 42, 44).

22. De asemenea, şi Curtea Europeană a notat că independenţa profesiei de avocat este esenţială pentru o funcţionare eficientă a justiţiei echitabile (a se vedea Sialkowska v. Polonia, 22 martie 2007, § 111). Rolul specific al avocaţilor le conferă acestora o poziţie centrală în administrarea justiţiei, ca protagonişti şi intermediari între public şi instanţe. Pentru a avea încredere în organele judiciare, publicul trebuie să aibă încredere în competenţa avocaţilor de a oferi o reprezentare eficientă (a se vedea Recomandarea 2121 (2018) în favoarea elaborării unei Convenţii europene privind profesia de avocat, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 24 ianuarie 2018, § 1). De asemenea, existenţa unui sistem echitabil de administrare a justiţiei presupune garantarea independenţei avocaţilor în îndeplinirea îndatoririlor lor profesionale, fără nicio restricţie, influenţă, stimulare, presiune, ameninţări sau imixtiuni necorespunzătoare, directe sau indirecte, din orice parte sau pentru orice motiv (a se vedea Recomandarea R(2000)21 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei către statele membre privind libertatea de exercitare a profesiei de avocat, adoptată la 25 octombrie 2000).

23. Având în vedere considerentele menţionate supra, Curtea reţine că independenţa avocatului se referă, din perspectiva articolelor 20 şi 26 din Constituţie, la activitatea avocatului în contextul consilierii, al apărării şi al reprezentării clientului său.

24. În această cauză, Curtea notează că, potrivit articolului 3 alin.(1) lit.i) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale, membrii colegiilor/comisiilor de admitere în profesie, de evaluare, disciplinare şi/sau de etică a profesiilor conexe justiţiei sunt obligaţi să-şi depună declaraţiile de avere şi interese personale.

25. Curtea reţine că în cadrul Uniunii Avocaţilor se constituie şi funcţionează Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, Comisia de soluţionare a contestaţiilor, Comisia pentru etică şi disciplină, Centrul de Instruire a Avocaţilor şi Comisia de cenzor (a se vedea articolul 35 alin.(6) din Legea nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură). Curtea observă că, spre exemplu, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat organizează examenele de admitere la stagiu şi de calificare, aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi de calificare şi adoptă hotărâri privind admiterea în profesie (a se vedea articolul 43 alin.(3) din Lege). Contestaţiile privind rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi ale examenelor de calificare sunt soluţionate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor (a se vedea articolul 43¹ alin.(1) din Lege). De asemenea, Comisia pentru etică şi disciplină examinează, în principal, plângerile privind acţiunile avocaţilor/avocaţilor stagiari şi cazurile de încălcare a disciplinei şi a normelor de etică profesională, intentează proceduri disciplinare şi adoptă decizii corespunzătoare în această procedură (a se vedea articolul 44 alin.(2) din Lege).

26. Sub acest aspect, date fiind atribuţiile comisiilor create în cadrul Uniunii Avocaţilor, Curtea observă că acestea urmăresc accederea în profesia de avocat şi exercitarea atribuţiilor profesionale de către avocaţi/avocaţi stagiari conform prevederilor legale şi normelor de etică aplicabile acestei profesii. Deşi membrii comisiilor în discuţie deţin calitatea de avocat, ei nu le oferă servicii juridice clienţilor în cazul exercitării atribuţiilor în cadrul acestor comisii. În aceste condiţii, independenţa avocaţilor în contextul reprezentării clienţilor lor, care rezultă din articolul 6 din Convenţie şi articolele 20 şi 26 din Constituţie, nu poate fi extrapolată la membrii comisiilor de licenţiere a profesiei de avocat, de soluţionare a contestaţiilor, pentru etică şi disciplină a avocaţilor, în exercitarea atribuţiilor lor în calitate de membri ai acestei comisii. Mai mult, Curtea reţine că prin obligarea membrilor acestor comisii de a-şi declara averile şi interesele personale legislatorul urmăreşte asigurarea integrităţii lor. De altfel, integritatea lor permite ca în profesia de avocat să acceadă şi să activeze persoane bine-pregătite şi corecte din perspectiva etică.

27. Având în vedere cele menţionate anterior, Curtea nu reţine în prezenta cauză incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie invocate de autorul sesizării. Pentru că aceste articolele nu sunt aplicabile, Curtea nu reţine nici incidenţa articolelor 16 şi 54 din Constituţie.

28. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(1) lit.i) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale depusă de dl Vlad Batrîncea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.