Decizie nr.163 din 14.12.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.202g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 34 alin.(4) din Codul de procedură penală (competenţa în materie de recuzări repetate ale instanţei de judecată)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.202g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 34 alin.(4) din Codul de procedură penală

(competenţa în materie de recuzări repetate ale instanţei de judecată)

nr. 163  din  14.12.2018

 (în vigoare 14.12.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 119-131 art. 71 din 05.04.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 14 decembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 14 decembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “instanţa care soluţionează cauza” din articolul 34 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Dumitru Pavel, în dosarul nr.1a-1875/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe 14 decembrie 2018, de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Stelian Teleucă, Silvia Vrabie şi Maria Negru), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află cauza penală privind învinuirea dlui Viorel Ţopa şi a dlui Răzvan Paveliu de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 243 alin.(3) lit.b) [Spălarea banilor], 361 alin.(2) lit.d) [Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false] din Codul penal.

4. Pe 6 decembrie 2018, dl avocat Dumitru Pavel a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “instanţa care soluţionează cauza” din articolul 34 alin.(4) din Codul de procedură penală. Alineatul (4) din articolul 34 din Codul de procedură penală prevede aplicarea amenzii judiciare de către instanţa care soluţionează cauza, în cazul în care cererea de recuzare se înaintează în mod repetat cu rea-credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte intenţii rău-voitoare.

5. Prin încheierea instanţei de judecată din 6 decembrie 2018, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, sunt următoarele:

Articolul 34

Abţinerea sau recuzarea judecătorului

“(1) În cazul în care există circumstanţe prevăzute la art.33, judecătorul este obligat să facă declaraţie

(2) Pentru aceleaşi motive, judecătorul poate fi recuzat şi de către pârţile în proces. Recuzarea trebuie să fie motivată şi poate fi propusă, de regulă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti. Cererea de recuzare poate fi făcută mai târziu numai în cazurile dacă cel care face propunerea de recuzare a aflat motivul recuzării abia după începerea cercetării judecătoreşti.

(3) Recuzarea anticipată a judecătorilor care încă nu participă la judecarea cauzei date, precum şi a judecătorului sau completului de judecată care soluţionează cererea de recuzare, nu se admite, însă argumentele cererii de recuzare pot fi invocate în apel sau, după caz, în recurs împotriva hotărârii în fond. de abţinere de la judecarea cauzei.

(4) În cazul în care cererea de recuzare se înaintează în mod repetat cu rea-credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte intenţii răuvoitoare, instanţa care soluţionează cauza poate aplica fată de persoana vinovată o amendă judiciară în condiţiile prezentului cod.”

Articolul 35

Procedura soluţionării cererii de recuzare şi a declaraţiei de abţinere

“(1) Recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată. La soluţionarea recuzării sau abţinerii judecătorilor dintr-un complet format din 3 sau 5 judecători, judecătorii nerecuzaţi din acest complet pot fi incluşi în noul complet de judecată.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că dispoziţiile contestate nu sunt previzibile şi nu corespund exigenţelor de calitate a legii, deoarece aceste prevederi îi permit instanţei de judecată să aplice sancţiuni şi să examineze în fond propria ei recuzare, în situaţiile în care se înaintează cereri de recuzare în mod repetat, cu rea-credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte intenţii rău-voitoare.

9. De asemenea, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate îngrădesc accesul la justiţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Dumitru Pavel, în dosarul nr.1a-1875/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Excepţia este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei de necon-stituţionalitate îl constituie textul “instanţa care soluţionează cauza” din articolul 34 alin.(4) din Codul de procedură penală.

14. Curtea observă că autorul excepţiei nu face trimitere la nicio normă din Constituţie care garantează un drept fundamental, însă din argumentele prezentate în motivarea excepţiei se poate deduce, în mod rezonabil, că prevederile contestate sunt criticate prin raportare la articolul 20 din Constituţie, care garantează accesul la justiţie, şi articolul 23, care prevede dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle.

15. Cu privire la pretinsa lipsă de previzibilitate a textului contestat, Curtea subliniază că nu există niciun dubiu rezonabil că acesta are în vedere instanţa învestită să judece fondul cauzei. Chiar autorul prezentei sesizări recunoaşte această realitate. Prin urmare, argumentul lipsei de previzibilitate este nefondat.

16. Curtea menţionează că, în vederea garantării principiului constituţional al imparţialităţii judecătorilor, articolul 33 din Codul de procedură penală reglementează situaţiile de incompatibilitate a judecătorului la examinarea cauzelor.

17. Astfel, potrivit normelor procesuale penale, chestiunea recuzării sau a abţinerii judecătorului se soluţionează de către un alt judecător sau, după caz, de către un alt complet de judecată.

18. Totodată, Curtea menţionează că, în baza articolului 34 alin.(4) din Codul de procedură penală, judecătorul poate dispune sancţionarea persoanei în situaţia în care aceasta înaintează în mod repetat o cerere de recuzare cu rea-credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul.

19. Cu referire la susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora prevederile contestate îi acordă judecătorului prerogativa de a se pronunţa în fond asupra cererii prin care se solicită în mod repetat recuzarea sa, Curtea menţionează că la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recuzare instanţa de judecată este limitată în a examina doar dacă anterior nu a mai fost formulată o altă cerere de recuzare, în privinţa sa, pentru acelaşi caz de incompatibilitate, cu aceleaşi motive de fapt şi de drept.

20. La examinarea admisibilităţii cererii de recuzare, judecătorul faţă de care a fost formulată cererea de recuzare nu examinează fondul cererii şi nu are posibilitatea de a respinge cererea cu motivarea că aceasta este nefondată sau în mod vădit nefondată, deoarece este ţinut să respecte principiul nemo iudex in causa sua (nimeni nu este judecător în propriul său proces).

21. Totodată, Curtea reţine că, în cazul în care cererea de recuzare conţine motive şi argumente noi, instanţa de judecată are obligaţia de a o trimite completului competent în vederea soluţionării, potrivit articolului 35 din Codul de procedură penală.

22. Curtea menţionează că scopul textului de lege criticat este de a asigura o protecţie a tuturor justiţiabililor împotriva abuzurilor de drept ale părţilor care au ca scop tergiversarea procesului. De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legislatorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, în deplină concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil (a se vedea DCC nr.13 din 9 februarie 2018, § 28).

23. Totodată, Curtea reţine că, potrivit prevederilor articolului 415 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală referitoare la examinarea cauzei în ordine de apel, dacă instanţa de apel constată încălcarea prevederilor privind incompatibilitatea judecătorului şi procedura de soluţionare a cererii de recuzare, de la articolele 33-35 din Codul de procedură penală, aceasta dispune casarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei (a se vedea DCC nr.13 din 9 februarie 2018, § 29).

24. Mai mult, încheierea prin care a fost aplicată amenda judiciară pentru situaţiile în care se înaintează cereri de recuzare în mod repetat, cu rea-credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte intenţii rău-voitoare poate fi contestată în faţa instanţelor ierarhic superioare.

25. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 34 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Dumitru Pavel, în dosarul nr.1a-1875/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.