Decizie nr.165 din 01.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.167g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3) teza a II-a şi a articolului 9/1 alineatele (3) şi (4) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie (asigurarea interimatului funcţiei de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.167g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3) teza a II-a şi

a articolului 9¹ alineatele (3) şi (4) din  Legea nr. 789 din

26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie

(asigurarea interimatului funcţiei de Preşedinte

al Curţii Supreme de Justiţie)

nr. 165  din  01.12.2022

 (în vigoare 01.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 413-425 art. 200 din 23.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 octombrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 1 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3) teza a II-a şi a articolului 9¹ alineatele (3) şi (4) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, ridicată de dnii avocaţi Nicolae Posturusu, Petru Balan şi Ion Vizdoagă, în interesele dlui Igor Dodon, în dosarul nr.1-1/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dnii judecători Vladimir Timofti, Ghenadie Plamădeală şi Anatolie Ţurcan de la Curtea Supremă de Justiţie, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Igor Dodon, ex-Preşedinte al Republicii Moldova, a fost pus sub învinuire pentru comiterea unor infracţiuni în perioada mandatului său.

4. La 6 octombrie 2022, cauza sa penală a fost pusă pe rolul Curţii Supreme de Justiţiei ca primă instanţă. Ea a fost repartizată în mod aleatoriu Completului nr.1 de judecători de la Curtea Supremă de Justiţie. Din acest complet fac parte domnii judecători Vladimir Timofti, Ghenadie Plamădeală şi Anatolie Ţurcan.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Preşedintele interimar al Curţii Supreme de Justiţie a confirmat competenţa Completului nr.1 de a examina cauza.

6. La 24 septembrie 2022, domnii avocaţi Nicolae Posturusu, Petru Balan şi Ion Vizdoagă au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3) teza a II-a şi a articolului 9¹ alineatele (3) şi (4) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, care stabilesc cine asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie în absenţa sau în cazul vacanţei funcţiei de Preşedinte şi, respectiv, de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie.

7. Curtea Supremă de Justiţie a trimis excepţia de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 76

Intrarea în vigoare a legii

"Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

" […]

(3) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de 4 ani.

(4) Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.

[...]"

[În redactarea de până la 1 aprilie 2022]

Articolul 116

Statutul judecătorilor

" 1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

[Art.116 alin.(3),(4) abrogate prin Legea nr.120 din 23.09.2021, în vigoare 01.04.2022]

(5) Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.

(5¹) Judecătorii au doar imunitate funcţională în condiţiile legii.

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice."

[În redactarea de după la 1 aprilie 2022, în vigoare în prezent]

9. Prevederile relevante ale Legii nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie sunt următoarele:

Articolul 7

Atribuţiile Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie

"[...]

(3) În absenţa Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, atribuţiile acestuia le exercită unul dintre vicepreşedinţi în temeiul unei dispoziţii emise de Preşedintele Curţii. În cazul în care nu este desemnat un vicepreşedinte care ar exercita atribuţiile Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie în absenţa acestuia, atribuţiile în cauză se exercită de către vicepreşedintele desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii."

[în redactarea Legii nr.128 din 30 septembrie 2021, în vigoare din 8 octombrie 2021]

Articolul 9¹

Numirea Preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie

"[…]

(3) În cazul survenirii vacanţei funcţiei de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, inclusiv în legătură cu expirarea mandatului, interimatul funcţiei acestuia se asigură de către un judecător al Curţii Supreme de Justiţie desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii.

(4) În cazul survenirii vacanţei funcţiei de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie preşedinte al colegiului, inclusiv în legătură cu expirarea mandatului, interimatul funcţiei acestuia se asigură de către vicepreşedintele colegiului respectiv, iar în lipsa acestuia, de către un judecător al Curţii Supreme de Justiţie desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii."

[în redactarea Legii nr.128 din 30 septembrie 2021, în vigoare din 8 octombrie 2021]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorii sesizării susţin că prevederile contestate, pe baza cărora a fost numit actualul Preşedinte interimar al Curţii Supreme de Justiţie, erau contrare articolului 116 alineatele (3) şi (4) din Constituţie, în redactarea acestuia de până la 1 aprilie 2022.

11. Astfel, în opinia autorilor sesizării, Preşedintele interimar nu avea atunci dreptul să constituie completul de judecată care examinează acum cauza penală a dlui Igor Dodon. Din acest motiv, completul de judecată nu reprezintă un tribunal instituit de lege, iar acest fapt îi încalcă dlui Igor Dodon dreptul la un proces echitabil.

12. În fine, autorii sesizării susţin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [statul Republica Moldova], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 76 [intrarea în vigoare a legii] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocaţii unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolele 7 alin.(3) teza a II-a şi 9¹ alineatele (3) şi (4) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie. Aceste prevederi nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv). Pentru că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate constă din câteva norme distincte – articolul 7 alin.(3), articolul 9¹ alin.(3) şi articolul 9¹ alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţiei, Curtea va analiza aplicabilitatea lor la soluţionarea cauzei din faţa instanţei de drept comun.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală care se judecă în primă instanţă de un complet de judecători de la Curtea Supremă de Justiţie. Potrivit articolului 14 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, completele de judecată se constituie la începutul fiecărui an de către Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.

19. Curtea notează că prin Dispoziţia Preşedintelui interimar al Consiliului Superior al Magistraturii nr.149 din 18 octombrie 2021, aprobată prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.269/25 din 2 noiembrie 2021, dl judecător al Curţii Supreme de Justiţie Vladimir Timofti a fost desemnat, pe baza articolului 9¹ alin.(3) din Legea contestată, în calitate de Preşedinte interimar al Curţii Supreme de Justiţie. Aşadar, Curtea admite că prevederea menţionată ar putea fi aplicată la soluţionarea cauzei.

20. Articolul 7 alin.(3) teza a-II-a din Legea contestată stabileşte că în lipsa Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie şi a unui vicepreşedinte desemnat de acesta, atribuţiile sale sunt exercitate de vicepreşedintele desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, articolul 9¹ alin. (4) din Legea contestată prevede modul în care este asigurat interimatul funcţiei de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie.

21. Astfel, având în vedere că actualul Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie exercită interimatul funcţiei în cazul vacanţei acesteia şi că nu este vorba despre absenţa Preşedintelui sau despre vacanţa funcţiei de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, Curtea constată că capetele de sesizare privind articolele 7 alin.(3) teza a-II-a şi 9¹ alin. (4) din Legea contestată reprezintă actiones populares şi sunt inadmisibile (a se vedea DCC nr.94 din 7 iulie 2022, § 29).

22. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autori. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în drepturile fundamentale invocate (a se vedea HCC nr.17 din 20 septembrie 2022, § 23).

23. Autorii sesizării au afirmat incidenţa articolelor 1 alin.(3), 20, 23, 26, 76 şi 116 alin.(3) şi (4) din Constituţie, acesta din urmă în redactarea de până la 1 aprilie 2022.

24. Cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea menţionează că pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 17; DCC nr.23 din 22 februarie 2022, § 14; DCC nr.133 din 27 septembrie 2022, § 15).

25. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare, Curtea observă că autorii nu au demonstrat existenţa unei ingerinţe în acest articol. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.128 din 13 septembrie 2022, § 24 şi jurisprudenţa citată acolo). Constatarea este suficientă pentru a declara inadmisibil acest motiv al sesizării (a se vedea DCC nr.29 din 18 martie 2021, § 21).

26. Articolul 76 din Constituţie stabileşte obligaţia publicării legii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intrarea sa în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa ei. Curtea observă că prevederile contestate au fost adoptate prin Legea nr.128 din 30 septembrie 2021, care a intrat in vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial, adică la 8 octombrie 2021. Prin urmare, Curtea nu constată existenţa vreunei încălcări a regulii impuse de articolul 76 din Constituţie în prezenta cauză.

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că principiul preeminenţei dreptului, garantat, în special, de articolul 1 alin.(3) din Constituţie, şi dreptul de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie, stabilesc că accesul la un tribunal trebuie realizat în condiţiile legii, fiind aplicabile rigorile unui tribunal instituit de lege. Orice abatere de la acest standard reprezintă o încălcare a articolului 20 din Constituţie (a se vedea HCC nr.38 din 7 decembrie 2021, § 58).

28. Curtea notează că dreptul garantat de articolul 20 trebuie interpretat prin raportare la articolul 6 din Convenţie. Pe baza articolului 6 § 1 din Convenţie, un tribunal trebuie să fie întotdeauna "instituit prin lege". Această expresie reflectă principiul preeminenţei dreptului, care este inerent sistemului de protecţie stabilit de Convenţie şi de Protocoalele sale. Scopul expresiei "instituit prin lege" din articolul 6 "este să asigure că organizarea judiciarului într-o societate democratică nu este dependentă de puterea discreţionară a executivului, dar este reglementată de o lege adoptată de Parlament". În sensul articolului 6 § 1 din Convenţie, "legea" include prevederile dreptului naţional care, odată încălcate, ar conduce la participarea ilegală a unuia sau a mai multor judecători la examinarea unei cauze (a se vedea Richert v. Polonia, 25 octombrie 2011, §§ 41-42; Guðmundur v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, §§ 211-212).

29. Expresia "instituit prin lege" nu vizează doar baza legală a existenţei unui "tribunal", ci şi respectarea de către tribunal a normelor privind alcătuirea completului de judecată în fiecare caz (a se vedea Pasquini v. San Marino, 2 mai 2019, § 101).

30. Astfel, Curtea notează că, potrivit articolului 116 alin.(2) din Constituţie, standardul "instituit prin lege" se referă la numirea judecătorilor în instanţele judecătoreşti. Totuşi, acest standard devine aplicabil şi în cazul procedurii de numire a preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, având în vedere că acesta constituie la începutul fiecărui an completele de judecată (a se vedea articolul 14 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie).

31. Deşi autorii sesizării nu susţin în mod expres o încălcare a articolului 116 alineatele (3) şi (4) din Constituţie, în redactarea de până la 1 aprilie 2022, acest articol este menţionat de mai multe ori în sesizare. În realitate, autorii sesizării pretind că tribunalul care le judecă în prezent cauza a fost constituit pe baza unei legi pe care ei o consideră neconstituţională prin raportare la articolul 116 alineatele (3) şi (4) din Constituţie, în redactarea de până la 1 aprilie 2022.

32. Curtea notează că alineatele (3) şi (4) din articolul 116 din Constituţie, la care autorii excepţiei îşi raportează criticile de neconstituţionalitate, au fost abrogate prin Legea nr.120 din 23 septembrie 2021, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2022.

33. Curtea reţine că articolele 1 alin.(3) şi 20 din Constituţie, interpretate prin prisma articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează persoanelor acuzate de comiterea unei infracţiuni să fie judecate de un tribunal "stabilit prin lege". Expresia "stabilit prin lege" are în vedere legea în vigoare la momentul numirii judecătorului sau a completului de judecată. Iregularităţile din procedura de numire pot compromite legitimitatea unei curţi sau a unui tribunal, la care judecătorii numiţi participă ulterior, în calitate de un "tribunal instituit prin lege". Această corelaţie între procedura de numire a unui judecător şi "legalitatea" completului de judecată la care participă ulterior un asemenea judecător îşi găseşte, de asemenea, susţinerea în scopul exigenţei "stabilit prin lege" (a se vedea Guðmundur Andri Ástráðsson v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, §§ 211, 225, 226).

34. Astfel, Curtea observă că atât la numirea în funcţie a Preşedintelui interimar al Curţii Supreme de Justiţie, cât şi la momentul formării completului de judecată de către acesta, erau în vigoare prevederile constituţionale în redactarea de până la 1 aprilie 2022. Aşadar, Curtea îşi va raporta analiza la prevederile articolului 116 alineatele (3) şi (4) în redactarea de până la 1 aprilie 2022.

35. Cu privire la incidenţa articolului 116 alin.(3) din Constituţie în redactarea de până la 1 aprilie 2022, Curtea reţine că nu poate verifica constituţionalitatea unor prevederi care vizează numirea preşedintelui interimar al Curţii Supreme de Justiţie prin raportare la procedura de numire a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti. Astfel, Curtea constată că acest motiv al sesizării este inadmisibil.

36. Potrivit articolului 116 alin.(4) din Constituţie în redactarea de până la 1 aprilie 2022, preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

37. Totuşi, având în vedere că funcţia de preşedinte şi de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie poate deveni vacantă din varii motive, legea a prevăzut un mecanism pentru a asigura funcţionalitatea instanţei judecătoreşti supreme. Constituţia prevede în mod explicit că organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică (articolele 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4)). În acest sens, articolul 9¹ alin. (3) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie prevede că, în cazul survenirii vacanţei funcţiei de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, inclusiv în legătură cu expirarea mandatului, interimatul funcţiei acestuia se asigură de către un judecător al Curţii Supreme de Justiţie desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii.

38. În acest caz, cu privire la argumentele autorilor sesizării referitoare la neconstituţionalitatea articolului 9¹ din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, Curtea reţine că articolul 116 alin.(4) din Constituţie în redactarea de până la 1 aprilie 2022 reglementa numirea preşedintelui Curţii Supreme de Justiţiei, nu şi a preşedintelui interimar. Aşadar, Curtea nu poate reţine incidenţa articolelor 1 alin.(3), 20 şi 116 alin.(4) din Constituţie, în redactarea de până la 1 aprilie 2022.

39. Pentru că nu s-a constatat existenţa vreunei ingerinţe în drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei, Curtea nu reţine incidenţa articolului 23 din Constituţie.

40. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3) teza a II-a şi a articolului 9¹ alineatele (3) şi (4) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, ridicată de dnii avocaţi Nicolae Posturusu, Petru Balan şi Ion Vizdoagă, în interesele dlui Igor Dodon, în dosarul nr.1-1/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.