Decizie nr.165 din 04.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.109g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ (contestarea cu recurs a deciziilor instanţei de apel în procedura de executare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.109g/2021 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 249

alin. (3) din Codul  administrativ

(contestarea cu recurs a deciziilor instanţei

de apel în procedura de executare)

nr. 165  din  04.11.2021

 (în vigoare 04.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 302-306 art. 218 din 10.12.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 19 mai 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 4 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile" din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, ridicată de dna Natalia Moloşag, parte în dosarul nr.3r-101/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, format din dna Maria Ghervas, dna Nina Vascan şi dl Victor Burduh, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La Curtea Supremă de Justiţie este pendinte în procedura recursului contestaţia formulată împotriva Încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 februarie 2021 privind intentarea procedurii de executare a Deciziei Curţii de Apel Chişinău în cauza nr.3a-1544/2018. Încheierea atacată a fost emisă la cererea creditorului procedurii de executare a hotărârilor judecătoreşti.

4. Pe 5 martie 2021, debitorul procedurii de executare a atacat cu recurs încheierea Curţii de Apel privind intentarea procedurii de executare. Pe 30 martie 2021, dna Natalia Moloşag a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile" din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ.

5. Pe 31 martie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive

"Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive."

7. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 249

Dispoziţii generale

"(1) Hotărârile judecătoreşti şi alte titluri executorii se execută conform prevederilor prezentului capitol.

(2) Pentru executarea hotărârilor judecătoreşti şi a tranzacţiilor judiciare de împăcare sunt competente instanţele de apel.

(3) Executarea este iniţiată printr-o cerere a creditorului executării. Deciziile în procedura de executare se emit prin încheiere, care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile.

(4) Prevederile art.174 se aplică corespunzător."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autoarea excepţiei susţine că textul "care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile" din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ este incert şi imprevizibil, pentru că nu prevede cu suficientă precizie dacă este incident doar în privinţa deciziei de intentare a procedurii de executare sau a deciziilor din cadrul procedurii de executare. Această deficienţă afectează previzibilitatea normei, fapt care reprezintă o ingerinţă în articolul 23 alin.(1) din Constituţie. Totodată, are loc şi o încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care garantează principiul preeminenţei dreptului.

9. În opinia autoarei excepţiei, textul de lege contestat permite să nu se ţină cont de caracterul definitiv al actelor judecătoreşti, pentru că repune în discuţie fapte stabilite în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească. Mai mult, autoarea excepţiei pretinde că textul de lege atacat împiedică punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive. Autoarea excepţiei susţine că articolele 20 şi 120 din Constituţie asigură protecţie actelor judecătoreşti definitive şi împiedică o nouă examinare a lor.

10. Autoarea excepţiei susţine că textul "care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile" din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ încalcă articolele 1 alin.(3), 20, 23 alin.(2), 54 şi 120 din Constituţie. Totodată, autoarea excepţiei pretinde încălcarea articolelor 6 § 1 şi 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.116 din 19 iulie 2018, prin care a fost adoptat Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de partea în proces, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile" din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ. Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un proces din faţa Curţii Supreme de Justiţie care are ca obiect examinarea recursului formulat împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău privind intentarea procedurii de executare a unei hotărâri judecătoreşti emise în procedura administrativă. Aşadar, Curtea admite că textul de lege contestat ar putea fi aplicat de către Curtea Supremă de Justiţie, pentru că condiţiile de exerciţiu ale recursului, în lista cărora se include, inter alia, termenul de adresare, pot fi cercetate de către Curtea Supremă de Justiţie ca o etapă prealabilă a analizei recursului. În definitiv, în procedura recursului Curtea Supremă de Justiţie ar putea atinge aspectul ridicat prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

16. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

17. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [calitatea legii], 54 alineatele (1) şi (2) [restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi] şi 120 [caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive] din Constituţie.

18. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea subliniază că această normă comportă un caracter general, reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor Republicii Moldova şi nu poate constitui un reper separat. Pentru a fi incident, autorul excepţiei trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile substanţiale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.23 din 16 februarie 2021, § 21).

19. Cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea reiterează că testul calităţii legii se efectuează doar prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.146 din 17 decembrie 2020, § 22; DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 17).

20. Autoarea excepţiei a susţinut o pretinsă încălcare a articolului 54 din Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a precizat că acest articol nu are o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicat doar împreună cu normele constituţionale care garantează drepturi fundamentale (DCC nr.34 din 23 martie 2020, § 21). Totodată, în sesizare a fost pretinsă încălcarea articolelor 6 § 1 şi 13 din Convenţia Europeană, care consacră dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un remediu efectiv. Având în vedere că aceste articole îşi găsesc reglementare la nivel naţional în baza articolului 20 din Constituţie (a se vedea DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 22), Curtea va analiza pretinsa încălcare a drepturilor menţionate prin raportare la articolul 20 din Constituţie. De altfel, autoarea excepţiei a motivat încălcarea dispoziţiilor constituţionale de la articolul 20. Potrivit jurisprudenţei Curţii, controlul de constituţionalitate se declanşează doar atunci când este invocată o prevedere constituţională care are legătură cu argumentele prezentate (DCC nr.70 din 18 mai 2021, § 21).

21. Articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ prevede că executarea este iniţiată printr-o cerere a creditorului executării. Deciziile luate în procedura de executare se emit prin încheiere, care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile. Autoarea excepţiei susţine că teza a II-a din cea de-a doua propoziţie a articolului menţionat îi încalcă dreptul la un proces echitabil şi lezează dispoziţia constituţională care stabileşte caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Obiecţiile invocate în acest sens au la bază argumentul conform căruia textul atacat ar fi lipsit de precizie.

22. La modul general, Curtea reţine că analiza acestui argument reclamă o cercetare a articolului din Codul administrativ în care se regăseşte textul de lege contestat. De altfel, acesta nu operează într-un vid, ci implică un ansamblu de prevederi ce formează un tot întreg. Acest demers nu poate fi realizat fără să se ţină seama de prevederile care îl preced şi care îi prescriu limitele acţiunii. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (HCC nr.24 din 10 august 2021, § 43).

23. Curtea reţine că argumentul privind existenţa ingerinţei în dreptul de acces la justiţie operează în baza faptului că textul de lege contestat nu prevede cu suficientă precizie actele care pot face obiectul recursului în procedura de executare a hotărârii judecătoreşti în procedura administrativă. În acest context, fiind sesizată cu probleme similare celor ridicate în acest caz, Curtea a precizat că în vederea elucidării sferei de aplicare a legii interpretul poate apela la regulile de interpretare şi de aplicare a legii (a se vedea, de exemplu, DCC nr.60 din 9 iunie 2020, § 31). Una din regulile în discuţie prevede că unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Cu alte cuvinte, caracterul general al formulării unui text legal conduce la caracterul general al aplicării lui, fără să fie necesare distincţii pe care textul respectiv nu le conţine şi nu le urmăreşte (DCC nr.34 din 19 aprilie 2018, § 24).

24. În acest sens, aplicând aceste considerente cazului în discuţie, Curtea reţine că teza a II-a din cea de-a doua propoziţie a articolului 249 alin.(3) din Codul administrativ nu permite concluzia existenţei unor dubii privind calitatea legii în măsură să afecteze articolul 20 din Constituţie. De altfel, Curtea observă că acest articol stabileşte în mod clar deciziile care pot face obiect al recursului în procedura de executare, iar din acest punct de vedere, se aplică textul legislativ fără a fi operate distincţii care nu decurg din textul explicit al normei.

25. Totodată, Curtea are în vedere şi faptul că în procedura în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate autoarea sesizării are calitatea de creditor. Sub acest aspect, dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive în baza articolului 20 din Constituţie a fost interpretat de Curte ca impunându-le autorităţilor statului obligaţia de a pune la dispoziţia creditorului suficiente mecanisme şi garanţii pentru a asigura executarea hotărârilor judecătoreşti definitive (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.76 din 9 iulie 2018, § 19). În acest sens, având în vedere argumentele din sesizare şi concluziile analizei sale, Curtea nu identifică nicio ingerinţă care i-ar constrânge pe eventualii destinatari ai textului de lege contestat în exerciţiul dreptului lor la executarea hotărârii judecătoreşti definitive, drept garantat în baza articolului 20 din Constituţie.

26. Cu privire la incidenţa articolului 120 din Constituţie, Curtea reţine că procedura de executare a hotărârii judecătoreşti reglementată de textul de lege contestat din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ nu implică o nouă reexaminare a faptelor definitiv stabilite, iar din acest motiv, Curtea respinge argumentele autoarei excepţiei privind incidenţa articolului 120 din Constituţie.

27. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile" din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "care poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 3 zile" din articolul 249 alin.(3) din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, ridicată de dna Natalia Moloşag, parte în dosarul nr.3r-101/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.