Decizie nr.167 din 06.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.114g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 9 alin.(5) lit.b) din Legea cu privire la procuratură, a textului "art.266" de la articolul 270/2 alin.(2) din Codul de procedură penală, a articolului 14 alin.(2) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 16 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei (competenţa materială a organului de urmărire penală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.114g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 9 alin.(5) lit.b) din  Legea cu privire la procuratură, a textului "art.266"

de la articolul 270² alin.(2) din Codul de procedură penală, a articolului 14 alin.(2)

din  Legea cu privire la  activitatea poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 16

din Anexa nr. 1 la Hotărârea  Guvernului privind  organizarea

 şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei

(competenţa materială a organului de urmărire penală)

nr. 167  din  06.12.2022

 (în vigoare 06.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 413-425 art. 202 din 23.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 iulie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi:

– articolul 9 alin.(5) lit.b) din Legea cu privire la procuratură,

– textul "art.266" de la articolul 270² alin.(2) din Codul de procedură penală,

– articolul 14 alin.(2) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului şi

– punctul 16 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei, în partea în care omit reglementarea şi delimitarea competenţelor materiale ale subdiviziunii specializate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care are calitatea de organ de urmărire penală, implicată în urmărirea penală desfăşurată de Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl Silviu Potîrniche, parte în dosarul nr.1-2006/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

3. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Djeta Chistol, de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Silviu Potîrniche de comiterea infracţiunii de furt.

5. În şedinţa de judecată din 15 iunie 2022, dl Silviu Potîrniche a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la § 1.

6. Prin încheierea din aceeaşi zi, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 16

Egalitatea

(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

[…]."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[…]."

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

(2) […]."

Articolul 124

Procuratura

"(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuţiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege."

8. Prevederile relevante ale Legii cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 sunt următoarele:

Articolul 9

Procuraturile specializate

"[…]

(5) Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale este specializată în combaterea criminalităţii organizate, a terorismului şi a torturii şi are următoarele atribuţii specifice:

[…]

b) conduce urmărirea penală în cauzele privind infracţiunile în care urmărirea penală este exercitată de către organele de urmărire penală ale organelor centrale de specialitate;

[…]."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 266

Competenţa organului de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne

"Organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată prin lege în competenţa altor organe de urmărire penală sau este dată în competenţa lui prin ordonanţa procurorului."

Articolul 270²

Competenţa Procuraturii pentru Combaterea

Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale

"[…]

(2) Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale conduce urmărirea penală în cauzele în care urmărirea penală este efectuată de către organele de urmărire penală cu competenţa pe întreg teritoriul Republicii Moldova, menţionate la art.266, 268 şi 269² din prezentul cod.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nr.320 din 27 decembrie 2012 sunt următoarele:

Articolul 14

Subdiviziunile specializate ale Poliţiei

"[…]

(2) Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înfiinţează subdiviziunea specializată a Poliţiei, care va avea calitatea de organ de urmărire penală.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Anexei nr.1 la Hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei nr.547 din 12 noiembrie 2019 sunt următoarele:

[…]

16. În vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice Poliţiei, la propunerea şefului Inspectoratului, prin ordin al ministrului afacerilor interne, se înfiinţează subdiviziuni specializate, inclusiv subdiviziunea care va avea calitatea de organ de urmărire penală.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei susţine că destinatarii legii nu pot prevedea care sunt competenţele materiale ale organului de urmărire penală din cadrul Direcţiei Generale Urmărire Penală a Inspectoratului General de Poliţie în sistemul organelor Ministerului Afacerilor Interne. De asemenea, competenţa Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale de a conduce urmărirea penală în cauzele în care urmărirea penală este exercitată de Direcţia Generală Urmărire Penală a Inspectoratului General de Poliţie este contrară scopului specializării procuraturii în discuţie. În aceste condiţii, are loc un conflict de competenţă între Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi procuraturile teritoriale, ultimele având competenţa de a conduce urmărirea penală în funcţie de locul comiterii infracţiunii.

13. Principiul legalităţii presupune că procuratura (inclusiv procuraturile specializate) şi organul de urmărire penală se înfiinţează prin lege şi acţionează în baza competenţelor conferite acestora de către legislator. În acest sens, deşi articolul 124 alin.(3) din Constituţie stabileşte că competenţele Procuraturii trebuie stabilite prin lege, autorul notează că competenţa Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale de a conduce urmărirea penală nu este reglementată prin lege. Astfel, justiţiabilii şi avocaţii acestora nu pot cunoaşte care infracţiuni cad sub incidenţa competenţei materiale a Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale. Neclaritatea prevederilor în discuţie afectează dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Respectarea regulilor procesului penal, inclusiv a celor referitoare la competenţa materială, constituie garanţia desfăşurării unui proces echitabil.

14. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 6, 7, 16, 20, 21, 23, 25, 26, 60 alin.(1) şi 124 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului şi a hotărârilor de Guvern, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la procuratură, din Codul de procedură penală, din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului şi din Hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces din faţa instanţei de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea notează că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor invocate de autorul excepţiei.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care o persoană este învinuită de comiterea infracţiunii de furt. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului excepţiei, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 18).

21. Autorul excepţiei a menţionat că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei], 26 [dreptul la apărare], 60 alin.(1) [Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ] şi 124 [Procuratura] din Constituţie.

22. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 6 şi 7 din Constituţie, Curtea a subliniat că, în acest caz, acestea comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea DCC nr.43 din 31 martie 2022, § 26; DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 20).

23. Cu privire la existenţa unei ingerinţe în articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr.37 din 24 martie 2022, § 23; DCC nr.43 din 31 martie 2022, § 26).

24. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol nu-i garantează persoanei să fie investigat de către o anumită autoritate de investigaţie. Faptul că autorul pune în discuţie concurenţa competenţelor autorităţilor de investigaţie de diferit nivel nu reprezintă o problemă de drept constituţional, ci una de legalitate, care trebuie soluţionată de către instanţele judecătoreşti. Din perspectiva articolului 20 din Constituţie, este important ca legea să conţină suficiente garanţii procedurale care ar permite persoanelor acuzate de comiterea unor infracţiuni să beneficieze de un proces echitabil în cadrul procedurilor desfăşurate de către autorităţile de investigaţie. În particular, legea trebuie să instituie o procedură bazată pe principiul contradictorialităţii, care să garanteze egalitatea armelor între partea acuzării şi partea apărării, să-i permită persoanei să beneficieze de asistenţa unui avocat, să prezinte probe etc.

25. În eventualitatea în care persoana investigată consideră că autoritatea de investigaţie nu dispune de competenţa materială necesară pentru a investiga faptele de care o acuză, legea trebuie să prevadă remedii în acest sens. În această cauză, Curtea observă că articolul 251 alin.(2) din Codul de procedură penală le permite persoanelor investigate de comiterea unor infracţiuni să solicite declararea nulităţii actelor întocmite cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa materială. Prin urmare, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie nu este incident.

26. Cu privire la articolul 21 din Constituţie, Curtea constată că prevederile criticate nu diminuează din garanţiile procedurii referitoare la prezumţia de nevinovăţie, în funcţie de competenţa materială a autorităţii de investigaţie. Persoana investigată beneficiază de prezumţia de nevinovăţie atât timp cât vinovăţia sa nu este stabilită "dincolo de orice îndoială rezonabilă" (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 35 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului citată acolo). Sarcina de a demonstra vinovăţia persoanei la comiterea infracţiunii imputate îi revine acuzării (DCC nr.50 din 19 aprilie 2022 § 29). Prin urmare, Curtea reţine că articolul 21 din Constituţie nu este incident.

27. Cu privire la incidenţa articolului 25 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol prevede că percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi conform procedurii prevăzute de lege. De asemenea, acest articol prevede condiţiile şi termenele maxime de reţinere şi arestare a persoanelor. Articolul 25 din Constituţie nu conţine nicio prevedere referitoare la autoritatea de investigaţie competentă să solicite reţinerea sau arestarea persoanei. Din această perspectivă, articolul 25 din Constituţie nu este afectat.

28. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea menţionează că dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie, reprezintă totalitatea prerogativelor şi posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor. În prezenta cauză, Curtea reţine că prevederile contestate nu limitează în vreun fel dreptul persoanei de a-şi apăra poziţia sa în cadrul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza judecării cauzei (a se vedea DCC nr.51 din 28 mai 2020, § 20).

29. Referitor la pretinsa încălcare a articolelor 60 şi 124 din Constituţie, care stabilesc că Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului şi, respectiv, că competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege, Curtea observă că legislatorul a reglementat competenţa materială a organelor de urmărire penală în Capitolul III al Codului de procedură penală. Aşadar, legislatorul a stabilit că organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată prin lege în competenţa altor organe de urmărire penală sau este dată în competenţa lui prin ordonanţa procurorului (articolul 266 din Cod). Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înfiinţează subdiviziunea specializată a Poliţiei, care va avea calitatea de organ de urmărire penală (articolul 14 din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nr.320 din 27 decembrie 2012). De asemenea, competenţa materială a Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale este stabilită de articolul 270² alin.(1) din Codul de procedură penală. Alineatul (2) din acelaşi articol prevede că Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale conduce urmărirea penală în cauzele în care urmărirea penală este efectuată, inter alia, de către organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne.

30. Prin urmare, aşa cum competenţele Procuraturii sunt reglementate prin lege, Curtea reţine că dispoziţiile articolelor 60 şi 124 din Constituţie nu sunt incidente.

31. În consecinţă, pentru că nu s-a constatat existenţa vreunei ingerinţe în drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 1 alin.(3), 16, 23 şi 54 din Constituţie.

32. Aşadar, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 9 alin.(5) lit.b) din Legea cu privire la procuratură, a textului "art.266" de la articolul 270² alin.(2) din Codul de procedură penală, a articolului 14 alin.(2) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 16 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei, ridicată de dl Silviu Potîrniche, parte în dosarul nr.1-2006/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.