Decizie nr.17 din 11.02.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.22g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 alineatul (2) din Codul penal

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.22g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 11 alineatul (2) din Codul penal

nr. 17  din  11.02.2019

 (în vigoare 11.02.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 178-184 art. 99 din 31.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 4 februarie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 februarie 2019 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 alineatul (2) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Mihai Lupu, în dosarul nr.1-793/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 4 februarie 2019 de către dna judecător Djeta Chistol, de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a domnilor Alexandru Safronov şi Victor Cosniceanu privind comiterea pe teritoriul Republicii Bulgaria a infracţiunii prevăzute de articolele 46 şi 190 alin.(5) [Escrocherie în proporţii deosebit de mari, comisă de un grup criminal organizat] din Codul penal al Republicii Moldova.

4. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Mihai Lupu, care apără interesele dlui Alexandru Safronov, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(2) din Codul penal. Această normă stabileşte răspunderea penală a cetăţenilor Republicii Moldova sau a apatrizilor cu domiciliul în Republica Moldova pentru comiterea de infracţiuni în străinătate.

5. Prin încheierea din 14 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“[…]

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 18

Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova

“[…]

(2) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 11

Aplicarea legii penale în spaţiu

“[…]

(2) Cetăţenii Republicii Moldova şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova care au săvârşit infracţiuni în afara teritoriului ţării sunt pasibili de răspundere penală în conformitate cu prezentul cod.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.371 din 1 decembrie 2006 privind asistenţa juridică internaţională în materie penală sunt următoarele:

Articolul 1

Scopul şi domeniul de reglementare

“(1) Scopul prezentei legi este stabilirea mecanismului de realizare a reglementărilor Codului de procedură penală, partea specială titlul III capitolul IX, privind asistenţa juridică internaţională în materie penală, precum şi ale tratatelor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

[…]

(3) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor forme de cooperare juridică internaţională în materie penală:

[…]

e) transferul, la solicitare, de proceduri penale;

[…]”

[Articolul 1 a fost completat prin Legea nr.85 din 19 aprilie 2013, în vigoare din 10 mai 2013]

9. Prevederile relevante ale Legii nr.320 din 3 noiembrie 2006 pentru ratificarea Convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală sunt următoarele:

Articolul 35

“1. O persoană care a făcut obiectul unei hotărâri penale definitive şi executorii nu poate, pentru aceeaşi faptă, să fie urmărită, condamnată sau supusă executării unei sancţiuni în alt stat contractant:

a) când aceasta a fost achitată;

b) când sancţiunea impusă:

(i) a fost executată în întregime sau este în curs de executare;

(ii) a fost graţiată sau amnistiată în totalitate sau pentru partea din sancţiune neexecutată;

(iii) nu mai poate fi executată datorită prescripţiei;

c) dacă instanţa a constatat culpabilitatea autorului infracţiunii, fără să pronunţe sancţiunea.

2. Totuşi un stat contractant nu este obligat, cu excepţia cazului când el însuşi a solicitat urmărirea, să recunoască efectul ne bis in idem, dacă fapta care a dat loc judecăţii a fost comisă împotriva unei persoane, instituţii sau unui bun ce are un caracter public în acest stat, sau dacă persoana judecată avea ea însăşi un caracter public în acest stat.

3. În plus, un stat contractant în care a fost comisă fapta respectivă sau este considerată ca fiind comisă conform legii acestui stat nu este obligat să recunoască efectul ne bis in idem decât atunci când statul însuşi a solicitat urmărirea.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că autorităţile naţionale nu sunt competente să urmărească în justiţie cetăţenii Republicii Moldova sau apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova pentru faptele cu caracter penal comise în străinătate. În opinia autorului excepţiei, o asemenea competenţă nu se poate fundamenta pe dispoziţiile articolului 11 alin.(2) din Codul penal. Autorul excepţiei invocă, în special, prevederile Legii nr.371 din 1 decembrie 2006 privind asistenţa juridică internaţională în materie penală şi susţine că cetăţenii Republicii Moldova sau apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova pot fi urmăriţi în justiţie pentru faptele cu caracter penal comise în străinătate doar atunci când sunt respectate condiţiile de la articolul 1 alin.(3) lit.e) din Lege. Autorul excepţiei afirmă că în acest caz nu sunt respectate condiţiile în discuţie.

11. În continuare, autorul excepţiei invocă faptul că urmărirea în justiţie pentru faptele cu caracter penal comise într-un alt stat trebuie să respecte dispoziţiile Convenţiei europene privind transferul de proceduri penale. În opinia autorului excepţiei, aceste condiţii au fost neglijate în acest caz.

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 18 alin.(2), 22 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Mihai Lupu în dosarul nr.1-793/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 11 alin.(2) din Codul penal, care stabileşte răspunderea penală a cetăţenilor Republicii Moldova sau a apatrizilor cu domiciliul în Republica Moldova care comit infracţiuni în străinătate.

17. Cu titlu preliminar, Curtea observă că, fiind sesizate cu o plângere privind pretinse infracţiuni comise în străinătate de către cetăţenii Republicii Moldova, autorităţile naţionale s-au declarat competente să exercite urmărirea penală în baza dispoziţiilor articolului 11 alin.(2) din Codul penal. Potrivit articolului 11 alin.(2) (“Aplicarea legii penale în spaţiu”) din Codul penal, un resortisant al Republicii Moldova sau un apatrid cu domiciliul în Republica Moldova răspunde pentru comiterea de infracţiuni în străinătate, potrivit legii penale a Republicii Moldova.

18. Autorul excepţiei solicită declararea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, invocând o încălcare a prevederilor articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 18 alin.(2), 22 din Constituţie, care garantează principiul statului de drept, prioritatea dreptului internaţional în materie de drepturi şi de libertăţi ale omului, protecţia cetăţenilor Republicii Moldova şi principiul neretroactivităţii legii penale, cu excepţia legii penale mai favorabile. Deşi sunt invocate toate aceste prevederi constituţionale, Curtea consideră că criticile autorului excepţiei trebuie analizate prin prisma principiului statului de drept. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că acest principiu consacră supremaţia Constituţiei şi impune obligaţia corelării legilor şi a tuturor actelor normative cu dispoziţiile sale (a se vedea HCC nr.7 din 16 aprilie 2015, § 40).

19. În acest context, Curtea menţionează că nimic din textul Constituţiei nu interzice sancţionarea cetăţenilor Republicii Moldova sau a apatrizilor cu domiciliul în Republica Moldova pentru fapte comise în străinătate. Curtea observă că unele din dispoziţiile Constituţiei obligă cetăţenii Republicii Moldova la respectarea obligaţiilor şi a restrângerilor drepturilor lor fără a distinge cu privire la locul aflării acestora (e.g. articolul 15 “Universalitatea” din Constituţie). Mai mult, Curtea relevă că, prin semnarea şi ratificarea Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, precum şi prin semnarea şi ratificarea altor acte internaţionale, Republica Moldova s-a obligat să incrimineze anumite fapte indiferent de locul comiterii lor. Acest fapt demonstrează posibilitatea urmăririi şi pedepsirii în justiţie a cetăţeanului Republicii Moldova sau a apatridului cu domiciliu în Republica Moldova pentru comiterea unei infracţiuni indiferent de locul comiterii ei.

20. Pe de altă parte, Curtea menţionează că în dreptul internaţional nu există nicio ierarhie între diferitele jurisdicţii competente să urmărească anumite fapte, ci doar o obligaţie a statelor de a colabora în vederea combaterii impunităţii şi a garantării respectării regulii ne bis in idem. Acesta este şi cazul Convenţiei europene privind transferul de proceduri penale. Aşadar, cetăţenii Republicii Moldova sau apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova care comit în străinătate o faptă cu caracter penal nu sunt liberaţi de răspundere pentru că fapta a fost comisă în afara jurisdicţiei Republicii Moldova. Ei pot invoca, eventual, faptul achitării sau al condamnării lor în statul în care a fost comisă infracţiunea, în statul împotriva intereselor căruia a fost comisă infracţiunea sau în statul ai cărui cetăţeni au avut de suferit în urma acesteia, după cum prevede articolul 35 din Convenţia europeană privind transferul de proceduri penale.

21. În continuare, Curtea menţionează că, în ciuda opiniei autorului excepţiei, prevederile Legii nr.371 din 1 decembrie 2006 privind asistenţa juridică internaţională în materie penală nu reglementează materia pusă în discuţie prin prezenta sesizare. Articolul 1 alineatul (3) menţionează doar despre transferul de proceduri penale, chestiune care, în sensul legii menţionate şi al articolului 3 din Convenţie, presupune transferul unei proceduri penale care a fost declanşată într-un alt stat. Acest transfer este posibil în condiţiile existenţei unei duble urmăriri penale a aceleiaşi persoane pentru aceeaşi faptă. În acest caz, statele părţi la Convenţie au obligaţia de a coopera între ele.

22. Aşadar, pornind de la aceste premise, Curtea constată că sesizarea este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 alineatul (2) din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicată de către dl avocat Mihai Lupu în dosarul nr.1-793/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.