Decizie nr.17 din 23.03.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.24g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 alin.(3) din Codul de procedură penală (recuzarea judecătorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.24g/2016 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 alin.(3)

 din Codul de procedură penală

(recuzarea judecătorului)

nr. 17  din  23.03.2016

 (în vigoare 23.03.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 134-139 art. 41 din 20.05.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Eugeniu Osipov, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 18 martie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 martie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Vladislav Roşca în dosarul nr.14r-215/16, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 18 martie 2016 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Silvia Vrabii), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Întrucât cauza se află la etapa urmăririi penale, iar şedinţele sunt închise, Curtea va utiliza doar iniţialele învinuitului.

A. Circumstanţele litigiului principal

4. La 24 februarie 2016, în procesul examinării de către judecătorul de instrucţie Victor Răţoi din cadrul judecătoriei Buiucani mun. Chişinău a demersului procurorului în Procuratura Anticorupţie privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv în privinţa lui V.O., învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute la art.324 alin.(2) lit.b) din Codul penal, avocatul Vladislav Roşca a solicitat recuzarea judecătorului de instrucţie, în temeiul articolului 33 alin.(2) pct.6) din Codul de procedură penală.

5. La 25 februarie 2016, instanţa de judecată a respins cererea de recuzare printr-o încheiere, care, potrivit articolului 35 alin.(3) din Codul de procedură penală, nu este susceptibilă de a fi atacată.

6. Prin urmare, demersul procurorului privind aplicarea măsurii preventive a fost examinat în continuare de către judecătorul de instrucţie Victor Răţoi, care, prin încheierea din 25 februarie 2016, a dispus aplicarea în privinţa învinuitului a măsurii preventive sub formă de arest pe un termen de 30 zile.

7. Încheierea judecătorului de instrucţie a fost contestată cu recurs. În susţinerea recursului avocatul, adiţional altor argumente, a invocat şi încălcarea principiului imparţialităţii instanţei de judecată.

8. În cadrul şedinţei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2016 privind examinarea cererii de recurs, avocatul Vladislav Roşca a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.35 alin.(3) din Codul de procedură penală şi sesizarea Curţii Constituţionale pentru verificarea constituţionalităţii acestor prevederi.

9. Prin încheierea din 14 martie 2016, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea avocatului şi a expediat în adresa Curţii Constituţionale sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2012, nr.263-269, art.855) sunt următoarele:

Articolul 35

Procedura soluţionării cererii de recuzare

şi a declaraţiei de abţinere

“(1) Recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată. La soluţionarea recuzării sau abţinerii judecătorilor dintr-un complet format din 3 sau 5 judecători, judecătorii nerecuzaţi din acest complet pot fi incluşi în noul complet de judecată.

(2) Examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 10 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau abţinerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a produs recuzarea.

(3) Încheierea instanţei de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.”

12. Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

“1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

[…].”

Articolul 13

Dreptul la un remediu efectiv

“Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.”

Protocolul nr.7 la Convenţie

Articolul 2

Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală

“1. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.

2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, definite prin lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Vladislav Roşca susţine că, potrivit art.35 alin.(3) din Codul de procedură penală, încheierea instanţei de judecată asupra recuzării judecătorului nu este susceptibilă de a fi atacată. Articolul 400 alin.(2) din Codul de procedură penală stabileşte că încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor în care, potrivit legii, pot fi atacate separat.

14. Astfel, autorul excepţiei menţionează că, în temeiul art.400 alin.(2) din Codul de procedură penală, încheierile de recuzare a judecătorilor se contestă odată cu fondul cauzei.

15. În acelaşi timp, autorul excepţiei susţine că încheierea asupra recuzării judecătorului de instrucţie nu cade sub incidenţa art.400 din Codul de procedură penală, deoarece materialele conţinute în dosarul aflat în gestiunea judecătorului de instrucţie nu se anexează la cauza penală examinată de prima instanţă.

16. Prin urmare, imposibilitatea contestării încheierilor de recuzare a judecătorului de instrucţie nici separat, nici odată cu fondul cauzei aduce atingere dreptului la o instanţă imparţială şi la un recurs efectiv.

17. De asemenea, autorul excepţiei susţine că normele procesuale penale admit o situaţie discriminatorie pentru bănuit şi învinuit, care nu pot contesta încheierea de recuzare a judecătorului de instrucţie, în raport cu inculpatul, care poate contesta odată cu fondul cauzei încheierea de recuzare a judecătorului care a participat la examinarea cauzei.

18. Potrivit autorului excepţiei, prevederile articolului 35 alin.(3) din Codul de procedură penală încalcă articolele 16 şi 20 din Constituţie, precum şi articolele 6 şi 13 din Convenţia europeană şi articolul 2 din Protocolul nr.7 la Convenţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea menţionează că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Vladislav Roşca în dosarul nr.14r-215/16, care se află pe rolul Curţii de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

22. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

23. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 35 alin.(3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora încheierea instanţei de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.

24. Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile articolului 16 din Constituţie, care garantează principiul egalităţii, nu are incidenţă în prezenta cauză.

26. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor articolului 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, în Hotărârea nr.14 din 15 noiembrie 2012, Curtea a statuat că:

“58. […] dreptul de acces la justiţie nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit.

59. Curtea Europeană a statuat că, dincolo de limitele care circumscriu conţinutului acestui drept, există loc pentru restrângeri aduse implicit.

60. Dreptul de acces la o instanţă de judecată impune, prin însăşi natura sa, a fi reglementat de către stat, reglementare care poate fi variabilă în timp şi spaţiu, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii).

61. În jurisprudenţa sa Curtea Europeană a indicat că, în elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările nu trebuie să restrângă dreptul de acces într-atât, încât să fie atinsă însăşi substanţa sa.

[…]

70. Totodată, potrivit dispoziţiilor art.115 alin.(4) din Constituţie, organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică. Astfel, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a-l utiliza, în formele şi în modalităţile prevăzute de lege.

[…]”

27. Curtea subliniază că exercitarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.

28. Curtea observă că, potrivit art.35 alin.(1) din Codul de procedură penală, recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată.

29. De asemenea, legea instituie şi anumite garanţii în ceea ce priveşte echitatea procesului de examinare a cererii de recuzare. În acest sens, art.35 alin.(2) din Codul de procedură penală stabileşte că examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 10 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau abţinerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a produs recuzarea.

30. Curtea constată că, deşi, potrivit art.35 alin.(3) din Codul de procedură penală, încheierea de recuzare a judecătorului nu poate fi supusă separat nici unei căi de atac, în temeiul art.400 alin.(2), aceasta poate fi contestată cu apel odată cu fondul cauzei. Totodată, dacă instanţa de apel constată încălcarea prevederilor privind incompatibilitatea judecătorului şi procedura de soluţionare a cererii de recuzare, de la articolele 33-35 din Codul de procedură penală, aceasta dispune casarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei (art.415 alin.(1) pct.3).

31. De asemenea, Codul de procedură penală instituie mecanisme care asigură controlul judiciar al legalităţii încheierii judecătorului de instrucţie (articolele 311, 312).

32. Mai mult, ca o garanţie în plus, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni de părtinire a judecătorului, legiuitorul a prevăzut în art.4 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor cazurile care atrag răspunderea acestora, inclusiv pentru nerespectarea îndatoririi de a se abţine.

33. Astfel, prin prisma prevederilor enunţate, Curtea reţine că dispoziţiile alin.(3) al articolului 35 din Codul de procedură penală în mod evident nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil, consacrate de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 din Convenţia europeană, deoarece nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

34. Curtea reţine că soluţia consacrată de articolul 35 alin.(3) este justificată de caracterul special al procedurii instituite de Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi un climat de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a accesului liber la justiţie.

35. Curtea menţionează că nici o prevedere a Legii Supreme şi a Convenţiei europene, invocate de către autorul excepţiei, nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac “în condiţiile legii”.

36. La fel, având în vedere conţinutul articolului 35 din Codul de procedură penală, care reglementează aspecte privind admiterea sau respingerea cererii de recuzare a judecătorului, prevederile articolului 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr.7 la Convenţia europeană nu sunt aplicabile.

37. Totodată, prevederile articolului 13 din Convenţia europeană nu au aplicabilitate în prezenta cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea căilor de atac împotriva unei încheieri judecătoreşti.

38. În acelaşi timp, în speţă Curtea constată că partea apărării, la depunerea recursului împotriva încheierii judecătorului de instrucţie, prin care s-a dispus aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv, a invocat inclusiv încălcarea principiului imparţialităţii instanţei de judecată. În acest sens, prin decizia pronunţată la 14 martie 2016, instanţa de recurs, la verificarea legalităţii încheierii judecătorului de instrucţie, s-a pronunţat şi asupra acestui aspect şi a reţinut că: “69. […] referitor la argumentele apărării ce ţin de imparţialitatea judecătorului de instrucţie […] instanţa de recurs indică că nu pot fi reţinute ca plauzibile […]”.

39. Prin urmare, fără a avea competenţa de a verifica temeinicia motivelor invocate de instanţa de recurs, Curtea conchide că normele procesuale penale instituie mecanisme de garantare a respectării principiului imparţialităţii judecătorului, iar în speţă partea apărării a valorificat aceste mecanisme juridice acordate de lege. Respectiv, excepţia este lipsită de obiect, motiv pentru care urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 35 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Vladislav Roşca, în dosarul nr.14r-215/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.