Decizie nr.170 din 04.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.204g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 5 alin.(5) lit.d) şi 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (destituirea administratorului provizoriu)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.204g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a  articolelor 5 alin. (5) lit.d) şi 71

alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(destituirea administratorului provizoriu)

nr. 170  din  04.11.2021

 (în vigoare 04.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 302-306 art. 222 din 10.12.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 24 septembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 4 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 5 alin.(5) lit.d) şi 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Anatolie Janu, în interesele S.R.L. "Tehnopower", parte în dosarul nr.2i-59/2019, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Valeriu Pădurari de la Judecătoria Bălţi, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Încheierea Judecătoriei Bălţi, sediul central, nr.2i-26/2019 din 14 iunie 2019 a fost admisă cererea introductivă a creditorului S.R.L. "Concordia-Management" privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul S.R.L. "Verisvin". Prin încheierea aceleiaşi instanţe din 21 iunie 2019, a fost desemnată în calitate de administrator provizoriu dna Ludmila Dorfman.

4. Prin Încheierea Judecătoriei Bălţi, sediul central, nr.2i-59/2019 din 24 octombrie 2019, a fost admisă cererea introductivă a S.R.L. "Agroprim-Total" privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul S.R.L. "Verisvin". În calitate de administrator provizoriu a fost desemnat dl Igor Bulgaru.

5. Prin Încheierea Judecătoriei Bălţi, sediul central, din 19 decembrie 2019, a fost admisă cererea debitorului S.R.L. "Verisvin" şi a fost dispusă, inter alia, conexarea celor două cereri introductive admise prin încheierile din 14 iunie şi, respectiv, 24 octombrie 2019. Instanţa de insolvabilitate a dispus conexarea în aşa fel, încât a menţinut numărul cauzei 2i-59/2019 şi a anulat măsurile de asigurare aplicate prin Încheierea nr.2i-26/2019 din 14 iunie 2019.

6. Prin Decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 mai 2020 a fost casată integral Încheierea Judecătoriei Bălţi, sediul central, din 19 decembrie 2019, iar cauza a fost restituită Judecătoriei Bălţi spre rejudecare.

7. Prin Încheierea Judecătoriei Bălţi, sediul central, din 17 iulie 2020, cauzele de intentare a proceselor de insolvabilitate în privinţa debitorului S.R.L. "Verisvin" au fost conexate.

8. Pe 31 martie 2021, instanţa de insolvabilitate a admis cererea de alăturare a creditorului S.R.L. "Tehnopower" la cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate în privinţa S.R.L. "Verisvin".

9. Pe 16 septembrie 2021, S.R.L. "Tehnopower" a formulat o cerere privind destituirea administratorului provizoriu, menţionând că acesta ar fi acţionat contrar intereselor creditorilor.

10. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Anatolie Janu a ridicat, în interesele S.R.L. "Tehnopower", excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 5 alin.(5) lit.d) şi 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

11. Prin Încheierea din 21 septembrie 2021, Judecătoria Bălţi, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

13. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 5

Competenţa instanţei de judecată

"[…]

(5) Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sunt:

[…]

d) destituirea sau acceptarea cererii de demisie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului;

[…]".

Articolul 71

Destituirea şi demisia administratorului/lichidatorului

"(1) La cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă:

a) administratorul/lichidatorul nu acţionează cu diligenţă profesională sau nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau

b) administratorul/lichidatorul depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau

c) administratorul/lichidatorul se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau

d) administratorul/lichidatorul cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege; sau

e) activitatea administratorului a fost suspendată sau a încetat în temeiul Legii nr.161/2014 cu privire la administratorii autorizaţi.

(1¹) În temeiul alin.(1) lit.c)–e), instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din oficiu.

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei susţine că normele contestate nu întrunesc condiţiile calităţii legii prevăzute de articolul 23 alin.(2) din Constituţie, generând confuzie şi incertitudine în raporturile juridice pe care le reglementează. El afirmă că normele contestate nu stabilesc o procedură clară de destituire a administratorului provizoriu. De asemenea, el susţine că la adoptarea normelor contestate au fost ignorate normele de tehnică legislativă, regulile lingvistice şi alte imperative.

15. Autorul menţionează că din normele contestate rezultă că instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul la cererea comitetului creditorilor sau a adunării creditorilor. Autorul excepţiei notează că normele contestate nu-i permit să solicite destituirea administratorului, deoarece cauza se află la etapa la care este instituită perioada de observaţie asupra debitorului, fapt care presupune că comitetul creditorilor şi adunarea creditorilor încă nu sunt formate. Prin urmare, autorul notează că legislaţia nu conţine repere clare de care trebuie să se ghideze instanţa de judecată, fapt care creează dificultăţi de interpretare şi o posibilă aplicare arbitrară.

16. Autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 20, 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl avocat Anatolie Janu, în interesele S.R.L. "Tehnopower", parte în dosarul nr.2i-59/2019, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 5 alin.(5) lit.d) şi 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Aşa cum rezultă din sesizare, este examinată o cerere de chemare în judecată depusă de un creditor privind destituirea administratorului provizoriu. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

22. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 20 [accesul la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

23. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea a subliniat că această normă comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor. Ea nu poate constitui un reper separat şi nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 21).

24. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că normele contestate nu prevăd clar condiţiile de care trebuie să se ghideze instanţa pentru a destitui administratorul provizoriu din funcţie şi acest fapt ar face posibilă aplicarea arbitrară a legii.

25. Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Condiţia stabilită de articolul 20 din Constituţie este ca instanţa de judecată să ofere motive rezonabile în cazul admiterii sau al respingerii cererii de destituire a administratorului. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecţii sau de a contesta hotărârea şi serveşte, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătoreşti către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63). De asemenea, exigenţa articolului 6 § 1 din Convenţie ca o cauză să fie examinată în mod echitabil de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, trebuie înţeleasă în sensul asigurării respectării principiilor fundamentale ale fiecărui proces, i.e. principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele garantând egalitatea deplină a părţilor în proces (a se vedea DCC nr.117 din 13 octombrie 2020, § 32).

26. Mai mult, autorul sesizării nu a demonstrat că criteriile referitoare la condiţiile de destituire a administratorului stabilite în prevederile contestate constituie un impediment în exercitarea accesului liber la justiţie garantat de articolul 20 din Constituţie. Totuşi, articolul 71 din Legea insolvabilităţii stabileşte situaţiile în care administratorul insolvabilităţii poate fi destituit la cererea unor subiecte (comitetul creditorilor, adunarea creditorilor), iar în unele situaţii de către instanţa de insolvabilitate din oficiu.

27. Aşadar, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 20 din Constituţie prin prisma argumentelor autorului excepţiei.

28. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul sesizării nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul neconstituţional al prevederilor contestate. Aşadar, Curtea reţine că simpla trimitere la o normă constituţională, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor criticate faţă de aceasta, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.135 din 12 august 2021, § 21).

29. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente. Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental. De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27; DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22).

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 5 alin.(5) lit.d) şi 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Anatolie Janu, în interesele S.R.L. "Tehnopower", parte în dosarul nr.2i-59/2019, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.