Decizie nr.170 din 08.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.117g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 330/2 alin.(1) din Codul penal şi a articolului 6/1 alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.117g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 330² alin.(1) din Codul

penal şi a articolului 6¹ alin.(1) din Legea privind

organizarea judecătorească

nr. 170  din  08.12.2022

 (în vigoare 08.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 431-434 art. 205 din 27.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 13 iulie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 330² alin.(1) din Codul penal şi a articolului 6¹ alin.(1) din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească. Excepţia a fost ridicată de dl avocat Vasile Nicoară, în interesele dlui Vasile Botnari, parte în dosarul nr.10-855/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Victor Raţoi, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, circumstanţele litigiului principal pot fi rezumate după cum urmează:

4. La 31 martie 2022, un procuror din cadrul Procuraturii Anticorupţie a emis o ordonanţă prin care l-a pus sub învinuire pe dl Vasile Botnari, pe baza articolului 330² alin.(1) [îmbogăţirea ilicită] din Codul penal.

5. La 11 aprilie 2022, dl avocat Vasile Nicoară i-a solicitat procurorului ierarhic superior, în interesele dlui Vasile Botnari, constatarea încălcării articolelor 6, 7 şi 14 din Convenţia Europeană. Cererea în discuţie a fost respinsă printr-o ordonanţă din 14 aprilie 2022.

6. La 20 aprilie 2022, dl avocat Vasile Nicoară a contestat la judecătorul de instrucţie ordonanţa din 14 aprilie 2022. De asemenea, dl avocat i-a solicitat judecătorului de instrucţie să constate încălcarea articolelor 6, 7, 13 şi 14 din Convenţia Europeană.

7. La 17 iunie 2022, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat, în interesele dlui Vasile Botnari, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 330² alin.(1) din Codul penal şi a articolului 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească.

8. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea examinării articolului 330² alin.(1) din Codul penal, fără a se pronunţa în privinţa articolului 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

[…]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sânt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Dispoziţiile relevante ale Legii nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească sunt următoarele:

Articolul 6¹

Distribuirea aleatorie a dosarelor şi constituirea completelor de judecată

"(1) Activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 330²

Îmbogăţirea ilicită

"(1) Deţinerea de către o persoană cu funcţie de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depăşeşte substanţial mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obţinute licit

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite de o persoană cu funcţie de demnitate publică

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 7 la 15 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei afirmă că textul "şi s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obţinute licit" din articolul 330² alin.(1) din Codul penal nu exprimă vreun element constitutiv al infracţiunii şi, prin urmare, nu corespunde exigenţelor calităţii legii, deoarece nu se referă la fapta subiectului îmbogăţirii ilicite, ci la activitatea organului de urmărire penală, care are obligaţia să demonstreze caracterul ilicit al averii. În acest caz, subiectul infracţiunii nu ar avea posibilitatea să cunoască ce constatare se va face "în baza probelor" de către reprezentantul organului de urmărire penală, iar infracţiunea de îmbogăţire ilicită nu ar putea exista până la declanşarea procesului penal. Autorul a susţinut că legislatorul nu a formulat infracţiunea de o manieră clară, concisă şi precisă, iar eventualul subiect al infracţiunii ar fi lipsit de posibilitatea de a-şi determina în prealabil, fără echivoc, comportamentul care ar putea să aibă un caracter penal. Această imposibilitate ar afecta principiul legalităţii incriminării şi pedepsei penale şi, implicit, ar genera încălcarea articolului 22 combinat cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie.

13. Referitor la articolul 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească, autorul excepţiei susţine că textul acestuia nu asigură respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor care ţin de competenţa judecătorilor de instrucţie. Pe baza acestei norme, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Regulamentul privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru examinare în instanţele judecătoreşti, potrivit căruia unul şi acelaşi judecător examinează toate chestiunile care ţin de competenţa sa în cadrul unei cauze penale. În opinia autorului excepţiei, fiecare chestiune care trebuie soluţionată de judecătorul de instrucţie într-o cauză penală constituie dosare separate şi, prin urmare, trebuie soluţionate de judecători diferiţi. Autorul consideră că articolul 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească este contrar articolelor 1 alin.(3), 20 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul penal şi din Legea privind organizarea judecătorească, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată. Astfel, excepţia a fost ridicată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea observă că în cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, autorul ei contestă articolul 330² alin.(1) din Codul penal şi articolul 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească. Totuşi, în încheierea de admitere a ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată nu s-a pronunţat cu privire la articolul 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească. Curtea nu poate respinge sesizarea în această parte din simplul motiv că instanţa de judecată a omis să se pronunţe referitor la excepţia de neconstituţionalitate a normei discutate. Prin urmare, Curtea reţine că obiectul prezentei sesizări îl constituie ambele norme contestate de autorul excepţiei.

18. Curtea notează că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016, DCC nr.18 din 9 februarie 2021, § 22). Curtea reţine că dispoziţiile articolului 330² din Codul penal incriminează îmbogăţirea ilicită şi ar putea fi incident în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pentru că învinuitului din această cauză i se impută comiterea infracţiunii în discuţie. De asemenea, Curtea constată incidenţa articolului 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească, care stabileşte principiul distribuirii aleatorii a dosarelor în instanţa de judecată. În opinia autorului excepţiei, acest articol nu asigură repartizarea aleatorie a cauzelor care ţin de competenţa judecătorilor de instrucţie, excepţia fiind ridicată în faţa unui judecător de instrucţie.

19. Prevederile articolului 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească nu au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Totodată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor articolului 330² alin.(1) din Codul penal, prin raportare la critici similare (DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022).

20. Curtea a notat că exigenţa prevăzută la articolul 330² alin.(1) din Codul penal, potrivit căreia fapta incriminată trebuie constatată, pe baza unor probe, reprezintă o condiţie inerentă oricărei trageri la răspundere penală şi constituie o garanţie pentru persoana acuzată, iar o astfel de garanţie nu poate să contravină Constituţiei. În acest sens, Curtea nu a putut reţine argumentele autorilor sesizărilor, potrivit cărora claritatea prevederilor contestate este afectată de combinarea într-o singură dispoziţie legală a unor elemente de drept material şi procedural, deoarece o astfel de soluţie legislativă ar impune concluzia că vinovăţia subiectului îmbogăţirii ilicite cuprinde şi activitatea procesuală a unui reprezentant al statului. Constituţia stabileşte că prin lege organică se reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora [articolul 72 alin.(3) lit.n)], precum şi organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată [articolul 115 alin.(4)], însă nu-i impune legislatorului separarea totală a dispoziţiilor de drept substanţial de cele de drept procedural, prin reglementarea lor în legi distincte. De multe ori, dispoziţiile de drept substanţial prezintă şi o latură procedurală de care nu pot fi separate (DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, §§ 55, 56).

21. Având în vedere acest aspect, Curtea a făcut trimitere la Opinia amicus curiae privind îmbogăţirea ilicită a Comisiei de la Veneţia şi OSCE/ODIHR în care se menţionează că: "Elementele-cheie ale infracţiunii prevăzute de articolul 330² din Codul penal – deţinerea…bunurilor în cazul în care valoarea acestora depăşeşte substanţial mijloacele dobândite şi s-a constatat…că acestea nu aveau cum să fie obţinute licit – nu par lipsite de claritate (DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, § 57).

22. Aşadar, având în vedere că problema ridicată în prezenta excepţie este similară celei care a făcut obiectul Deciziei nr.159 din 24 noiembrie 2022, Curtea reţine că considerentele acestei decizii sunt aplicabile mutatis mutandis.

23. Referitor la articolul 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească, autorul excepţiei susţine că textul acestuia nu asigură respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor care ţin de competenţa judecătorilor de instrucţie. În opinia sa, chestiunile care ţin de competenţa judecătorului de instrucţie într-o cauză penală trebuie soluţionate de judecători diferiţi.

24. În acest sens, autorul excepţiei susţine că articolul 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească ar fi contrar articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 20 [accesul liber la justiţie] şi 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie.

25. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea subliniază că acest articol comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat (DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 36). Referitor la articolul 23 din Constituţie, Curtea a subliniat, în jurisprudenţa sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

26. În continuare, Curtea va analiza incidenţa articolului 20 din Constituţie în privinţa problemei abordate de autorul sesizării.

27. Potrivit articolului 6¹ alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească, activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar.

28. Curtea notează că prevederile contestate stabilesc principiul repartizării aleatorii a cauzelor în instanţele judecătoreşti. Realizarea acestui principiu elimină arbitrariul în sistemul de repartizare a cauzelor, asigură imparţialitatea judecătorilor si transparenţa în procesul realizării actului de justiţie.

29. Problema pe care o abordează autorul excepţiei vizează procedura de distribuire a dosarelor care au la bază cereri şi demersuri adresate judecătorului de instrucţie în interiorul unei cauze penale. Potrivit articolului 6 pct.5) din Codul de procedură penală, cauza penală reprezintă procesul penal desfăşurat de organul de urmărire penală şi de instanţa judecătorească într-un caz concret referitor la una sau mai multe infracţiuni. Curtea nu poate reţine o problemă de constituţionalitate în faptul că norma contestată permite ca unul şi acelaşi judecător de instrucţie să examineze toate chestiunile care ţin de competenţa sa în cadrul unei cauze penale. Cu acelaşi succes, s-ar putea afirma că toate cererile şi demersurile formulate pe parcursul judecării unei cauze penale în fond trebuie să fie examinate de judecători diferiţi. O astfel de interpretare a principiului distribuirii aleatorii a dosarelor nu pare a fi una rezonabilă şi ar supraîncărca activitatea instanţelor de judecată. În cazul în care persoanele interesate au dubii cu privire la imparţialitatea unui judecător, ele pot solicita recuzarea sa.

30. Astfel, Curtea constată caracterul nefondat al criticii autorului excepţiei privind pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie. Din acest motiv, nu sunt incidente nici articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie.

31. Prin urmare, având în vedere cele menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 330² alin.(1) din Codul penal şi a articolului 6¹ alin.(1) din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ridicată de dl avocat Vasile Nicoară, în interesele dlui Vasile Botnari, parte în dosarul nr.10-855/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.