Decizie nr.177 din 27.11.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.85g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 264 alineatele (1) şi (2) din Codul fiscal, în redactarea anterioară Legii nr.214 din 31 iulie 2024 (termenele de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor fiscale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.85g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 264

 alineatele (1) şi (2) din Codul fiscal, în redactarea

anterioară Legii nr.214 din 31 iulie 2024

(termenele  de  prescripţie  pentru

determinarea obligaţiilor fiscale)

nr. 177  din  27.11.2025

 (în vigoare 27.11.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 620-622 art. 205 din 18.12.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Liuba ŞOVA,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 noiembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 264 alin.(1) şi (2) din Codul fiscal, în redactarea anterioară Legii nr.214 din 31 iulie 2024, ridicată de dl avocat Denis Lesnic, în interesele dlui Arcadie Scurtu, în dosarul nr.3-3487/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Vitalii Ciumac, judecător de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 10 noiembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova a emis Decizia nr.664/4561, prin care a dispus încasarea de la dl Arcadie Scurtu a impozitelor calculate, a majorărilor de întârziere şi a amenzilor aplicate. Nefiind de acord cu această decizie, dl Scurtu a solicitat anularea acesteia.

5. La 3 noiembrie 2023, Serviciul Fiscal de Stat a emis o decizie prin care a respins dezacordul formulat. Dl Scurtu a contestat această decizie în faţa Judecătoriei Chişinău.

6. La 27 martie 2025, în cadrul şedinţei de judecată de examinare a contestaţiei împotriva deciziei autorităţii fiscale, dl avocat Denis Lesnic a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la § 1 de mai sus.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

8. Prevederile relevante ale Codului fiscal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 264

Termenul de prescripţie pentru stingerea obligaţiei fiscale

"(1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2), obligaţiile fiscale pot fi determinate de către contribuabil şi Serviciul Fiscal de Stat sau alte organe cu atribuţii de administrare fiscală în următoarele termene:

a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale respective sau pentru plata impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii), în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;

b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul şi taxa menţionată sau pentru plata impozitului şi taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;

c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din data săvîrşirii încălcării fiscale.

(2) Termenul de prescripţie nu se extinde asupra impozitului, taxei, majorării de întârziere (penalităţii) sau sancţiunilor fiscale aferente unui impozit, unei taxe concrete dacă darea de seamă fiscală care stabileşte obligaţia fiscală conţine informaţii ce induc în eroare sau reflectă fapte ce constituie infracţiuni ori nu a fost prezentată."

[În redactarea anterioară Legii nr.214 din 31 iulie 2024]

Articolul 264

Termenul de prescripţie pentru stingerea obligaţiei fiscale

(1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3), obligaţiile fiscale pot fi determinate de către contribuabil şi Serviciul Fiscal de Stat sau alte organe cu atribuţii de administrare fiscală în următoarele termene:

a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale respective sau pentru plata impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii), în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;

b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul şi taxa menţionată sau pentru plata impozitului şi taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;

c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din data săvîrşirii încălcării a legislaţiei.

(3) Serviciul Fiscal de Stat poate extinde perioada supusă controlului prevăzută la alin.(1), dar care nu va depăşi 6 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale, în cazul în care contribuabilul nu a prezentat darea de seamă fiscală sau în cazul în care solicită restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite."

[În redactarea Legii nr.214 din 31 iulie 2024, în vigoare din 1 ianuarie 2025]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate aduc atingere dreptului de proprietate, întrucât permit stabilirea obligaţiilor fiscale fără limite temporale, contrar principiului proporţionalităţii şi securităţii juridice.

10. Autorul menţionează că, prin HCC nr.10 din 4 aprilie 2024, articolul 264 alineatele (1) şi (2) din Codul fiscal a fost declarat neconstituţional. Cu toate acestea, autorul consideră că amânarea efectelor hotărârii şi aplicarea sa doar în beneficiul autorului sesizării contravin articolului 46 din Constituţie.

11. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolului 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul fiscal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie unele prevederi din articolul 264 alin.(1) şi (2) din Codul fiscal, în redactarea anterioară Legii nr.214 din 31 iulie 2024. Curtea observă că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de neconstituţionalitate prin formularea unor critici similare, fiind pronunţată Hotărârea nr.10 din 4 aprilie 2024 prin care au fost declarate neconstituţionale textul "cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2)" din articolul 264 alin.(1) şi prevederile alineatului (2) din acelaşi articol din Codul fiscal.

16. Prin urmare, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate este lipsită de obiect, de vreme ce norma contestată a fost declarată neconstituţională prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.10 din 4 aprilie 2024, şi nu mai produce efecte asupra autorului excepţiei.

17. Totuşi, în ceea ce priveşte dezacordul autorului excepţiei cu faptul că nu poate beneficia de efectele Hotărârii nr.10 din 4 aprilie 2024, pentru că Curtea a decis să amâne efectele hotărârii şi ca aceasta să fie aplicată imediat doar persoanei care a sesizat-o, Curtea reţine următoarele.

18. Prin Hotărârea nr.10 din 4 aprilie 2024 Curtea a declarat neconstituţional textul "cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2)" din articolul 264 alin.(1) şi prevederile alineatului (2) din acelaşi articol din Codul fiscal. În acelaşi timp, la § 51, Curtea a reţinut că nu poate substitui Parlamentul în reglementarea termenelor de prescripţie în situaţiile examinate mai sus. Această circumstanţă face imposibilă aplicarea imediată a Hotărârii. Din acest motiv, pentru a evita producerea unor consecinţe negative în domeniul stabilirii obligaţiilor fiscale în cazul contribuabililor care se eschivează de la plata taxelor şi a impozitelor, Curtea a considerat necesar să amâne efectele hotărârii până la data de 31 octombrie 2024. La § 50, Curtea a menţionat că posedă competenţa expresă de a stabili efectul pro futuro al hotărârilor sale. La data pronunţării Hotărârii, această competenţă a Curţii era prevăzută de articolul 26 alin.(5) teza a II-a din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională (abrogată) care prevedea că, prin hotărârea sa, Curtea poate stabili că unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în acestea (HCC nr.10 din 4 aprilie 2024).

19. În acelaşi timp, pentru a da efect Hotărârii în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate "exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal" (HCC nr.15 din 6 mai 1997, § 3.3) şi are sarcina "asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie în procesul soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti de drept comun" (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 65), Curtea a considerat rezonabil ca aceasta să producă efecte imediate pentru autorul sesizării (HCC nr.10 din 4 aprilie 2024, § 52).

20. Cu privire la situaţia invocată de autorul excepţiei, Curtea reţine că decizia sa de a limita efectele imediate ale Hotărârii nr.10 din 4 aprilie 2024 doar în privinţa situaţiei autorului excepţiei s-a bazat inclusiv pe raţionamentele Comisiei de la Veneţia expuse în Amicus curiae pentru Curtea Constituţională din Georgia cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale asupra hotărârilor judecătoreşti definitive în cauze civile şi administrative (Veneţia, 22-23 iunie 2018, CDL-AD(2018)012, §§ 53-56).

21. Potrivit Comisiei de la Veneţia, dacă efectul ex nunc este aplicat în mod strict, chiar dacă prevederea este abrogată de către Curtea Constituţională, nu pot fi protejate drepturile reclamantului în cazul unei sesizări de neconstituţionalitate, pentru că invalidarea prevederii neconstituţionale acţionează doar pro futuro. Prevederea neconstituţională rămâne încă aplicabilă faptelor unui caz concret, fapte care au avut loc înainte de pronunţarea hotărârii Curţii Constituţionale. Totuşi, o persoană care sesizează Curtea Constituţională astfel încât soluţia Curţii să invalideze prevederea neconstituţională oferă un serviciu valoros statului şi întregii populaţii. Această persoană nu acţionează doar în interesul ei privat, ci şi în interesul cetăţenilor. Prin urmare, această persoană "merită" un tratament mai favorabil în comparaţie cu alţi cetăţeni, care nu au sesizat Curtea Constituţională. Altfel, nu ar exista un stimulent pentru persoană de a sesiza Curtea. Un asemenea tratament preferenţial este denumit adesea "premiul vânătorului", ideea constând în faptul că cetăţenii trebuie să "vâneze" prevederile neconstituţionale, iar reclamantul care "prinde" prevederea neconstituţională are parte de un tratament mai bun. Acest fapt presupune existenţa unui efect retroactiv al hotărârii, aplicabil doar în cazul reclamantului. Cetăţenii ar trebui să fie încurajaţi în a deveni primii reclamanţi care sesizează Curtea Constituţională. Ca o consecinţă, uneori, atunci când se ştie că un caz pendinte în faţa Curţii Constituţionale va avea succes, alte persoane aflate într-o situaţie similară vor formula, rapid, o sesizare pentru a beneficia de hotărârea acelui caz.

22. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) lit.c), 37, 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 264 alin.(1) şi (2) din Codul fiscal, în redactarea anterioară Legii nr.214 din 31 iulie 2024, ridicată de dl avocat Denis Lesnic, în interesele dlui Arcadie Scurtu, în dosarul nr.3-3487/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.