Decizie nr.178 din 12.12.2023 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.205a/2023, nr.206a/2023 şi nr.208a/2023 privind controlul constituţionalităţii articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei şi a articolului II alineatele (2) - (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023 pentru modificarea Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 şi abrogarea Legii nr.1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizărilor  nr.205a/2023, nr.206a/2023 şi

nr.208a/2023 privind controlul constituţionalităţii articolului 48

alin. (4) din Codul educaţiei şi a articolului II alineatele (2)-(9)

din Legea nr.257 din 17 august 2023 pentru modificarea

Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 şi

abrogarea  Legii nr. 1070/2000 privind  aprobarea

Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea

cadrelor în instituţiile de învăţământ

superior şi mediu de specialitate

nr. 178  din  12.12.2023

 (în vigoare 12.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 32-35 art. 14 din 25.01.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 7 şi 15 septembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 decembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La 7 septembrie 2023, dl Gaik Vartanean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a depus la Curtea Constituţională o sesizare, înregistrată cu nr.205a/2023, prin care a solicitat verificarea constituţionalităţii articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei şi a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023 pentru modificarea Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 şi abrogarea Legii nr.1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate (în continuare, Legea nr.257 din 17 august 2023).

2. La aceeaşi dată, dnii Vlad Batrîncea, Adrian Lebedinschi şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, au depus la Curtea Constituţională o sesizare, înregistrată cu nr.206a/2023, prin care au contestat prevederile menţionate la § 1.

3. De asemenea, la 15 septembrie 2023, Consiliul raional Glodeni a înregistrat la Curtea Constituţională sesizarea nr.208/2023, care are un obiect identic cu obiectul sesizărilor menţionate mai sus.

4. Având în vedere că sesizările pun în discuţie aceleaşi prevederi legale, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, dosar căruia i-a atribuit numărul "205a/2023".

ÎN FAPT

5. La 4 mai 2023, Guvernul a înregistrat la Secretariatul Parlamentului proiectul de lege pentru modificarea Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 şi abrogarea Legii nr.1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate.

6. Potrivit notei informative la proiectul de lege, scopul actului constă în modificarea legii-cadru din domeniului educaţiei, dat fiind faptul că de la data intrării în vigoare a Codului educaţiei au trecut opt ani, iar amendamentele adoptate pe parcurs au fost fragmentare. Totodată, proiectul urmăreşte excluderea unor prevederi care nu au aplicabilitate în practică şi îmbunătăţirea sistemului de învăţământ la fiecare nivel.

7. La şedinţa plenară din 11 mai 2023, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege.

8. La 16 august 2023, dl deputat Eugeniu Sinchevici a înregistrat la Comisia cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media un amendament la proiectul de lege, prin care a propus introducerea prevederilor contestate.

9. La 17 august 2023, Comisia cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media a aprobat raportul pentru lectura a doua, în care a fost inclus şi amendamentul în discuţie. La aceeaşi dată, Parlamentul a votat proiectul de lege în lectura a doua, iar la 1 septembrie 2023, legea a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[…]."

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

"(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar."

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

"(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.

(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament."

Articolul 131

Bugetul public naţional

"[…]

(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Codului educaţiei, adoptat prin Legea nr.152 din 17 iulie 2014, sunt următoarele:

Articolul 48

Structurile de conducere ale organului local

de specialitate în domeniul învăţământului

"[…]

(4) Conducătorul organului local de specialitate în domeniul învăţământului este desemnat prin concurs, în modul stabilit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi numit în funcţie, pentru un termen de 4 ani, prin decizia autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea/prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei. Una şi aceeaşi persoană poate deţine funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului pentru cel mult două termene consecutive.

[în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr.257 din 17 august 2023]

Articolul 48

Structurile de conducere ale organului local

de specialitate în domeniul învăţământului

"[…]

"(4) Conducătorul organului local de specialitate în domeniul învăţământului este desemnat prin concurs, organizat în baza regulamentului aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi numit în funcţie, pentru un termen de 4 ani, prin decizia autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea/prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei. Una şi aceeaşi persoană nu poate deţine funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului mai mult de 8 ani, indiferent de întreruperile din activitate."

[în redactarea Legii nr.257 din 17 august 2023]

12. Prevederile relevante ale Legii nr.257 din 17 august 2023 pentru modificarea Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 şi abrogarea Legii nr.1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate sunt următoarele:

Art.II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia prevederilor art.I pct.41, pct.43 în partea ce se referă la alin.(1), pct.44 în partea ce se referă la alin.(1) şi pct.69, precum şi ale art.III, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2024.

(2) Raporturile de serviciu ale conducătorilor organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului de la a căror numire în funcţie au trecut mai mult de 4 ani, ale celor care nu au fost numiţi prin concurs, precum şi ale conducătorilor care au fost numiţi pe perioadă nedeterminată încetează de drept la data expirării termenului de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Constatarea încetării de drept a raporturilor de serviciu conform alin.(2) se face prin act administrativ al autorităţilor cu competenţe legale de numire în funcţie, care se emite în termen de cel mult o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi este adus la cunoştinţa persoanelor respective în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.

(4) În cazul neemiterii, de către autorităţile cu competenţe legale de numire în funcţie, a actului administrativ în termenul prevăzut la alin.(3), constatarea încetării de drept a raporturilor de serviciu conform alin.(2) se face prin act administrativ emis de ministrul educaţiei şi cercetării, care se aduce la cunoştinţa persoanelor respective în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.

(5) Prevederile alin.(2)–(4) se aplică în mod corespunzător în cazul în care funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului este exercitată prin asigurarea interimatului sau este exercitată temporar de către adjunctul titularului funcţiei publice în cauză.

(6) În termen de cel mult 6 luni de la data încetării de drept a raporturilor de serviciu în condiţiile alin.(2) din prezentul articol, autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea/Adunarea Populară a Găgăuziei organizează concursuri pentru ocuparea funcţiei de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului şi numesc/numeşte în funcţie persoanele care au promovat şi câştigat concursul, conform art.48 alin.(4) din Codul educaţiei nr.152/2014.

(7) În perioada de până la numirea prin concurs a conducătorilor organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, conducerea organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului este exercitată de către conducătorii interimari desemnaţi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În calitate de conducător interimar al organului local de specialitate în domeniul învăţământului poate fi şi persoana ale cărei raporturi de serviciu au încetat de drept în condiţiile alin.(2), inclusiv dacă aceasta a deţinut funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului mai mult de 8 ani.

(8) Persoanele ale căror raporturi de serviciu au încetat de drept în condiţiile alin.(2) şi care au deţinut funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului mai mult de 8 ani pot participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului pentru încă cel mult un mandat de 4 ani.

(9) În termen de 35 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va aproba regulamentul prevăzut la art.48 alin.(4) din Codul educaţiei nr.152/2014.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor

13. Autorii sesizărilor au formulat, deopotrivă, critici de neconstituţionalitate extrinseci şi intrinseci.

14. Din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate extrinseci, autorii sesizărilor nr.205a/2023 şi 208a/2023 au subliniat că prevederile contestate au fost introduse printr-un amendament la proiectul de lege prin care a fost modificat Codul educaţiei. Amendamentul în discuţie a fost înregistrat la 16 august 2023 şi a fost votat la 17 august 2023 în lectura a doua. Autorii susţin că amendamentul nu a urmărit scopul redactării sau reformulării proiectului de lege, ci a introdus norme noi, care nu au fost supuse consultărilor publice şi avizărilor, aşa cum prevede Regulamentul Parlamentului. În special, nu a fost solicitat avizul Congresului Autorităţilor Locale din Moldova. De asemenea, având în vedere că amendamentul a fost votat în termen de o zi de la înregistrare, opoziţiei nu i s-a oferit un termen rezonabil pentru formularea propunerilor. Prin urmare, în partea referitoare la pretinsa încălcare a procedurii legislative, autorii sesizărilor nr.205a/2023 şi nr.208a/2023 au afirmat incidenţa articolelor 54, 74 alin.(1), 109 şi 111 din Constituţie.

15. Autorii sesizării nr.206a/2023 au notat că amendamentul contestat a fost aprobat cu încălcarea articolelor 59 alin.(2) şi 65 alin.(2) din Regulamentului Parlamentului. Aceste prevederi stabilesc că amendamentele modifică cuprinsul punctelor, alineatelor, articolelor sau completează proiectul cu articole noi sau de propuneri de excludere a unor cuvinte, puncte, alineate sau articole din proiect. În cadrul pregătirii proiectului de lege pentru dezbatere în lectura a doua, deputaţii, comisiile permanente şi fracţiunile parlamentare pot prezenta amendamente comisiei sesizate în fond în termen de 10 zile de la data aprobării proiectului în prima lectură.

16. De asemenea, autorii sesizării nr.206a/2023 consideră că amendamentul în discuţie a fost votat cu încălcarea articolului 131 alin.(4) din Constituţie, potrivit căruia orice propunere legislativă sau amendament care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern. În opinia autorilor, modificările legislative vizate presupun disponibilizarea personalului din cadrul autorităţilor locale de nivelul al doilea şi, prin urmare, implică majorarea cheltuielilor bugetare.

17. Autorii sesizării nr.206a/2023 au notat şi faptul că nerespectarea tehnicii legislative este contrară articolului 23 din Constituţie.

18. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci, autorii sesizărilor au menţionat că, potrivit articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei, în redactarea Legii nr.257 din 17 august 2023, conducătorul organului local de specialitate în domeniul învăţământului este desemnat prin concurs, organizat pe baza regulamentului aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Potrivit autorilor sesizărilor, norma în discuţie contravine principiului autonomiei locale, garantat de articolele 109 şi 111 din Constituţie. În special, aceştia au menţionat că prevederile în discuţie sunt contrare principiului descentralizării administrative, pe baza căruia autoritatea locală ar trebui să deţină competenţa de a numi conducătorii structurilor locale în domeniul educaţiei conform unor reguli stabilite de ea însăşi.

19. Autorii sesizărilor au notat că articolul II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023 este, de asemenea, contrar principiului autonomiei locale, pentru că îi oferă administraţiei publice centrale puterea de a substitui autoritatea publică. Aşadar, articolul II alin.(2) din Lege stabileşte că raporturile de serviciu ale conducătorilor organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului de la a căror numire în funcţie au trecut mai mult de patru ani, ale celor care nu au fost numiţi prin concurs, precum şi ale conducătorilor care au fost numiţi pe o perioadă nedeterminată încetează de drept la data expirării termenului de 45 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Potrivit alineatului (3), constatarea încetării de drept a raporturilor de serviciu se face prin act administrativ al autorităţilor cu competenţe legale de numire în funcţie, care se emite în termen de cel mult o lună de la data intrării în vigoare a legii. În opinia autorilor, autoritatea publică locală este lipsită de autonomia decizională, având doar competenţa de a formaliza încetarea de drept a raporturilor de serviciu. În cazul în care autoritatea publică locală nu va emite actul în discuţie, acesta va fi emis de ministrul educaţiei şi cercetării. Alineatul (7) din acelaşi articol menţionează, între altele, că în perioada de până la numirea prin concurs a conducătorilor organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, conducerea organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului este exercitată de către conducătorii interimari desemnaţi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

20. Autorii sesizărilor nr.205a/2023 şi 208a/2023 au invocat şi pretinsa încălcare a dreptului la muncă, garantat de articolul 43 din Constituţie, în raport cu articolul II alin.(2) din Legea nr.257 din 17 august 2023, care stabileşte încetarea de drept a raporturilor de muncă cu conducătorii organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului de la a căror numire în funcţie au trecut mai mult de patru ani, cu acei care nu au fost numiţi prin concurs, precum şi cu conducătorii care au fost numiţi pe o perioadă nedeterminată.

B. Aprecierea Curţii

21. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea reţine următoarele.

22. Articolele 25 literele g) şi j) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) literele g) şi j) din Codul jurisdicţiei constituţionale le conferă deputaţilor şi consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale competenţa de a sesiza Curtea Constituţională. Totuşi, consiliile unităţilor administrativ-teritoriale sunt limitate de articolul 25 lit.j) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 38 alin.(1) lit.j) din Codul jurisdicţiei în invocarea dispoziţiilor constituţionale. Acestea pot invoca încălcarea articolelor 109 şi 111 din Constituţie sau a oricărui articol din Constituţie care are legătură cu principiile menţionate de acestea (a se vedea DCC nr.1 din 14 ianuarie 2019, § 15).

23. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei şi a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023, ţine de competenţa Curţii. Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

24. Cu privire la dispoziţiile legale contestate, autorii sesizărilor au prezentat deopotrivă critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă prin raportare la articolele 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 74 (adoptarea legilor şi a hotărârilor), 109 (principiile de bază ale administrării publice locale), 111 (unitatea teritorială autonomă Găgăuzia) şi 131 alin.(4) (bugetul public naţional) din Constituţie.

25. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, autorii sesizărilor au susţinut că amendamentul prin care au fost introduse prevederile contestate a fost depus după votarea proiectului de lege în prima lectură, peste termenul prevăzut de Regulamentul Parlamentului. De asemenea, potrivit autorilor, amendamentul nu a urmărit scopul redactării sau reformulării proiectului de lege, ci a introdus norme noi, care nu au fost supuse consultărilor publice.

26. Curtea reiterează că nu are competenţa de a exercita controlul de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile Regulamentului Parlamentului. În cazul în care Curtea ar accepta această abordare, ea ar constituţionaliza Regulamentul Parlamentului şi ar trebui să declare neconstituţională orice prevedere legală care a fost adoptată cu încălcarea acestuia, având în vedere forţa lui juridică superioară. Din acest motiv, Curtea a stabilit că poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi dedus clar dintr-un principiu constituţional (a se vedea HCC nr.21 din 27 iulie 2021, § 23).

27. Amendamentul din 16 august 2023 a fost introdus în proiectul legii după votarea în prima lectură şi a fost votat în lectura a doua la 17 august 2023. Curtea observă că amendamentul în discuţie a modificat, în principal, conţinutul articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei. În redactarea veche, această normă stabilea că "conducătorul organului local de specialitate în domeniul învăţământului este desemnat prin concurs, în modul stabilit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi numit în funcţie, pentru un termen de patru ani, prin decizia autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea/prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei. Una şi aceeaşi persoană poate deţine funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului pentru cel mult două termene consecutive". Potrivit articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei în noua redactare, "conducătorul organului local de specialitate în domeniul învăţământului este desemnat prin concurs, organizat în baza regulamentului aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi numit în funcţie, pentru un termen de patru ani, prin decizia autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea/prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei. Una şi aceeaşi persoană nu poate deţine funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului mai mult de opt ani, indiferent de întreruperile din activitate".

28. Curtea constată că amendamentul nu a introdus prevederi substanţiale noi în Codul educaţiei, însă a concretizat modul de alegere şi mandatul conducătorului organului local de specialitate în domeniul învăţământului. În special, noua lege stabileşte că Ministerul Educaţiei şi Cercetării trebuie să adopte un Regulament cu privire la alegerea conducătorului organului local de specialitate în domeniul învăţământului (deşi redactarea anterioară a legii stabilea în mod implicit acelaşi lucru) şi că aceeaşi persoană nu poate deţine funcţia mai mult de opt ani (redactarea anterioară prevedea că aceeaşi persoană poate deţine funcţia în discuţie pentru cel mult două termene consecutive a câte patru ani fiecare).

29. Având în vedere că amendamentul nu a operat vreo modificare substanţială la articolul 48 alin.(4) din Codul educaţiei, iar potrivit notei informative la proiectul de lege, scopul actului îl reprezintă, între altele, îmbunătăţirea sistemului de învăţământ la fiecare nivel, Curtea nu identifică vreo problemă de constituţionalitate în faptul că amendamentul a fost înregistrat pentru a fi votat în lectura a doua.

30. Cu privire la articolul II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023, care, de asemenea, a fost introdus prin amendamentul în discuţie, Curtea observă că acesta are un caracter accesoriu faţă de articolul 48 alin.(4) din Codul educaţiei. Aşa cum rezultă din nota de fundamentare a amendamentului, scopul acestor prevederi era să ofere eficienţă nu doar noii redactări a articolului 48 alin.(4), dar şi celei vechi, dată fiind existenţa unor persoane care au fost numite în calitate de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului contrar acestor prevederi (e.g. în lipsa unui concurs sau/şi pe o perioadă nedeterminată). Prin urmare, şi în raport cu aceste norme, Curtea nu identifică vreo problemă de constituţionalitate în înregistrarea amendamentului pentru a fi votat în lectura a doua.

31. De asemenea, autorii au susţinut că legislativul nu a solicitat avize şi expertize la proiectul legii, în special nu a solicitat avizul Congresului Autorităţilor Locale din Moldova, dat fiind faptul că, în opinia lor, proiectul legii viza probleme referitoare la principiul autonomiei locale. Totodată, potrivit autorilor sesizării, legea a fost votată cu încălcarea articolului 131 alin.(4) din Constituţie, conform căruia orice amendament care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare poate fi adoptat numai după ce este acceptat de Guvern.

32. Cu privire la argumentul autorilor că prevederile contestate au fost adoptate fără expertizarea proiectului, contrar Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, Curtea reţine că obligaţia expertizării amendamentelor legislative care nu afectează domeniile stabilite de articolele 109 şi 131 alin.(4) din Constituţie nu rezultă din nicio normă constituţională. De altfel, în practica sa recentă, Curtea a respins ca inadmisibile critici similare care priveau omisiunea de a obţine avizele relevante în cazul elaborării proiectelor de lege, menţionând că această obligaţie rezultă din Legea cu privire la actele normative, nu dintr-un principiu constituţional (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, §§ 13 şi 47; DCC nr.43 din 31 martie 2022, §§ 13 şi 38-39). Prin urmare, Curtea respinge acest capăt al sesizării.

33. Cu privire la argumentul autorilor sesizărilor că modificarea legislativă nu a fost avizată în modul corespunzător de Congresul Autorităţilor Locale din Moldova, contrar articolului 109 din Constituţie, Curtea constată că acest articol nu stabileşte în mod expres obligaţia legislativului de a consulta autorităţile locale în procesul legislativ. Totuşi, în jurisprudenţa sa, interpretând principiul autonomiei locale, Curtea a stabilit că orice modificare a legislaţiei referitoare la funcţionarea sistemului finanţelor publice locale va fi consultată în mod obligatoriu cu structurile reprezentative ale autorităţilor publice locale (a se vedea HCC nr.2 din 28 ianuarie 2014, § 109, şi HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, § 44).

34. Cu privire la incidenţa articolului 131 alin.(4) din Constituţie, Curtea notează că, potrivit acestuia, orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern. Pentru a stabili dacă Parlamentul a respectat procedurile prevăzute de articolul 131 alin.(4) din Constituţie, Curtea trebuie să constate dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii: (1) dacă propunerea legislativă sau amendamentul a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, şi (2) dacă propunerea legislativă sau amendamentul adoptat de către Parlament a fost acceptat în prealabil de către Guvern (a se vedea HCC nr.23 din 10 octombrie 2019, § 55; HCC nr.8 din 11 martie 2021, § 39).

35. În această cauză, autorii sesizărilor nu au motivat, iar Curtea nu poate identifica în ce măsură prevederile contestate au influenţat funcţionarea sistemului finanţelor publice locale sau veniturile şi cheltuielile bugetare. Din acest motiv, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la lipsa avizării amendamentului legislativ din perspectiva articolelor 109 şi 131 alin.(4) din Constituţie.

36. Autorii sesizării nr.206a/2023 au afirmat şi încălcarea articolului 23 din Constituţie, pentru că ar fi comise încălcări ale tehnicii legislative. În acest context, Curtea reiterează că acest articol nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.107 din 29 august 2023, § 19).

37. În continuare, Curtea va analiza argumentele referitoare la critica de neconstituţionalitate intrinsecă.

38. Autorul sesizării nr.205a/2023 a notat că articolul II alin.(2) din Legea nr.257 din 17 august 2023 este contrar articolului 43 din Constituţie, care garantează dreptul la muncă.

39. Curtea constată că, potrivit acestor prevederi, raporturile de serviciu ale conducătorilor organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului de la a căror numire în funcţie au trecut mai mult de patru ani, ale celor care nu au fost numiţi prin concurs, precum şi ale conducătorilor care au fost numiţi pe perioadă nedeterminată încetează de drept la data expirării termenului de 45 de zile de la data intrării în vigoare a legii. În vederea constatării incidenţei dreptului la muncă, Curtea trebuie să analizeze dacă, la modul abstract, persoanele menţionate de norma în discuţie aveau o aşteptare legitimă că nu vor fi eliberate din funcţie.

40. Deşi standardul "aşteptărilor legitime" a fost dezvoltat de Curtea Europeană în contextul dreptului de proprietate, pentru că dreptul la muncă presupune, între altele, obţinerea de venituri, Curtea subliniază că acest standard poate fi aplicat şi în cauzele care vizează încetarea unor raporturi de muncă. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, pentru ca o "aşteptare" să fie considerată "legitimă", aceasta trebuie să aibă un caracter sesizabil, să nu constituie o simplă speranţă şi să se bazeze pe o prevedere legală sau pe un act juridic, precum o hotărâre judecătorească, care să aibă legătură cu dreptul patrimonial (Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 13 decembrie 2016, § 75). Prin urmare, noţiunea de "speranţă legitimă" urmează a fi raportată la un temei concret, cum ar fi o dispoziţie legală sau o decizie judecătorească (a se vedea HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 96).

41. Curtea observă că, în varianta iniţială, articolul 48 alin.(4) din Codul educaţiei, în vigoare din 24 noiembrie 2014, stabilea că conducătorul organului local de specialitate în domeniul învăţământului este desemnat prin concurs, în modul stabilit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi numit în funcţie, pentru un termen de patru ani, prin decizia autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea sau prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei. Una şi aceeaşi persoană poate deţine funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului doar prin concurs şi doar pentru cel mult două termene consecutive. Curtea constată că persoanele vizate de norma contestată, şi menţionate la § 39 supra, nu pot invoca existenţa unei speranţe legitime că nu vor fi eliberate din funcţie, dacă procedura numirii lor în funcţie sau durata funcţiilor lor erau contrare legii. Aceleaşi raţionamente sunt aplicabile şi faţă de persoanele care au fost numite în calitate de "directori generali ai direcţiilor de învăţământ" până la intrarea în vigoare a Codului educaţiei. În acest sens, Regulamentul-tip al direcţiei generale judeţene (municipale) învăţământ aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1380 din 29 octombrie 2002 stabilea la pct.10 că: "Directorul general al direcţiei generale este [...] numit în funcţie prin ordinul ministrului educaţiei pe termen de 4 ani". Prevederi similare au existat şi în actele care au precedat Hotărârea Guvernului nr.1380 din 29 octombrie 2002. Regulamentul-tip al direcţiei generale judeţene (municipale) învăţământ, tineret şi sport aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.983 din 26 octombrie 1999 prevedea la pct.11 că: "Directorul general al Direcţiei învăţământ este numit în funcţie, pe un termen de 4 ani, prin concurs, de către Consiliul judeţean (municipal), la propunerea preşedintelui Consiliului, prin coordonare cu Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei".

42. Mai mult, articolul II alin.(8) din Legea nr.257 din 17 august 2023 prevede garanţia potrivit căreia persoanele care au deţinut funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului mai mult de opt ani şi ale căror raporturi de serviciu au încetat de drept în condiţiile normei analizate pot participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de conducător al organului local de specialitate în domeniul învăţământului pentru încă un mandat de patru ani.

43. Din aceste motive, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 43 din Constituţie.

44. Cu privire la critica substanţială a articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei prin prisma articolelor 109 şi 111 din Constituţie, Curtea nu constată o problemă de constituţionalitate în faptul că Parlamentul i-a oferit Ministerului Educaţiei şi Cercetării competenţa aprobării unui regulament pe bază căruia este organizat concursul pentru alegerea conducătorului organului local de specialitate în domeniul învăţământului. Important este faptul ca regulamentul în discuţie să nu limiteze în mod excesiv principiile autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice.

45. Autorii sesizărilor au contestat, sub aspect substanţial, prin prisma articolelor 109 şi 111 din Constituţie, şi articolul II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023. În acest context, autorii au menţionat, în principal, că autoritatea locală este privată de puterea de a lua decizii în raport cu persoanele care sunt eliberate de drept din funcţie pe baza legii în discuţie. În opinia lor, autorităţile locale trebuie doar să constate încetarea de drept a raporturilor de serviciu. Totodată, autorii sesizării au criticat şi atribuţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a desemna persoanele care vor exercita interimatele funcţiilor de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului.

46. Curtea a notat supra că articolul II alineatele (2)–(9) din Legea nr.257 din 17 august 2023 asigură executarea articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei. Prin articolul II alin.(3) din Legea nr.257 din 17 august 2023, legislatorul i-a oferit autorităţii publice locale competenţa de a emite ordinul de constatare a încetării de drept a raporturilor de muncă. În cazul în care autoritatea publică locală nu emite ordinul, constatarea încetării de drept a raporturilor de serviciu se face prin act administrativ emis de ministrul educaţiei şi cercetării. Aşadar, Curtea nu poate da curs argumentelor referitoare la privarea puterii de decizie a autorităţii publice locale cu privire la eliberarea din funcţie a acestor persoane.

47. Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la competenţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a desemna interimatele funcţiilor de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, dat fiind caracterul temporar al acestei măsuri. Autorităţile publice locale sunt libere să organizeze concursuri pentru alegerea şi numirea plenipotenţiarilor acestor funcţii.

48. Având în vedere cele menţionate, Curtea constată că sesizarea este nefondată şi, prin urmare, este inadmisibilă.

Pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările depuse de dnii Gaik Vartanean, Vlad Batrîncea, Adrian Lebedinschi şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova şi de Consiliul raional Glodeni referitoare la verificarea constituţionalităţii articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei şi a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Opinie separată,

formulată pe baza articolelor 27 alin.(5) din

Legea cu privire la Curtea Constituţională

şi 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin Decizia nr.178 din 12 decembrie 2023, Curtea Constituţională a declarat inadmisibile sesizările depuse de dnii Gaik Vartanean, Vlad Batrîncea, Adrian Lebedinschi şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, şi de Consiliul raional Glodeni referitoare la verificarea constituţionalităţii articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei şi a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023.

Nefiind de acord cu concluziile colegilor judecători constituţionali, am formulat prezenta opinie separată.

Autorii sesizărilor au formulat, deopotrivă, critici de neconstituţionalitate extrinseci şi intrinseci.

I. Din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate extrinseci, autorii sesizărilor au subliniat că prevederile contestate au fost introduse printr-un amendament înaintat de un deputat la proiectul de lege iniţiat de Guvern şi votat în prima lectură de Parlament la 11 mai 2023. Amendamentul în discuţie a fost înregistrat la 16 august 2023 şi a fost votat la în lectura a doua 17 august 2023. Autorii susţin că amendamentul nu a urmărit scopul redactării sau reformulării proiectului de lege, ci a introdus norme noi, care nu au fost supuse consultărilor publice şi avizărilor, aşa cum prevede Regulamentul Parlamentului. În special, nu a fost solicitat avizul Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM). De asemenea, având în vedere că amendamentul a fost votat în termen de o zi de la înregistrare, opoziţiei nu i s-a oferit un termen rezonabil pentru formularea propunerilor. Prin urmare, în partea referitoare la pretinsa încălcare a procedurii legislative, autorii sesizărilor au afirmat incidenţa articolelor 54, 74 alin.(1), 109 şi 111 din Constituţie.

Curtea a ajuns la concluzia că amendamentul nu a introdus modificări substanţiale şi norme noi în proiectul de lege votat în prima lectură. În special, articolul II alineatele (2) – (9) din legea în discuţie, care, de asemenea, a fost introdus prin acest amendament, are un caracter accesoriu faţă de articolul 48 alin.(4) din Codul educaţiei şi urmăreşte scopul implementării acestui articol (a se vedea DCC nr.178 din 12 decembrie 2023, §§ 28-30). Referitor la nesolicitarea avizului CALM, Curtea a menţionat că aceasta nu este o obligaţie prevăzută în mod expres de vreo normă constituţională (ibidem, §§ 31-33).

Nu pot fi de acord cu aceste concluzii formulate de colegii judecători din următoarele considerente.

Amendamentul în discuţie a fost înregistrat la comisia parlamentară de profil pe 16 august 2023 şi conţine atât o redactare nouă a articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei, cât şi dispoziţii tranzitorii, care reprezintă, de fapt, norme conceptuale noi (articolul II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023). Acestea nu erau prevăzute în textul votat la 11 mai 2023, în prima lectură, ca concept. Mai mult, nota informativă la amendament, alcătuită din trei alineate, prevede că modificările vizează raporturile de serviciu ale unor conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, de la numirea cărora au trecut mai mult de patru ani, ale celor care nu au fost numiţi prin concurs, precum şi ale celor care au fost numiţi pe o perioadă nedeterminată.

Menţionez că articolul II alin.(4) din Legea nr.257 din 17 august 2023 i-au oferit ministrului Educaţiei competenţa de a constata, printr-un ordin, încetarea de drept a raporturilor de serviciu cu conducătorii organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului vizaţi de prevederile contestate. De asemenea, alineatul (7) din acelaşi articol i-a acordat ministrului respectiv competenţa de a desemna interimatele funcţiilor de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului.

Totodată, din stenograma şedinţei Parlamentului din 17 august 2023 rezultă că reprezentanţii opoziţiei au observat esenţa acestui amendament şi au solicitat excluderea proiectului de lege, inclusiv a amendamentului, din ordinea de zi, dată fiind necesitatea unor discuţii suplimentare. Totuşi, majoritatea parlamentară a respins această solicitare şi, în lipsa oricăror dezbateri, a votat legea în discuţie în lectura a doua, iar opoziţia a părăsit sala de şedinţe în semn de protest (a se vedea stenograma şedinţei Parlamentului din 17 august 2023, pag. 13,14, 27-29). În acest context, este relevantă jurisprudenţa anterioară în care Curtea a subliniat că poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi dedus clar dintr-un principiu constituţional (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, §§ 54, 63-68); HCC nr.21 din 27 iulie 2021, § 23).

Curtea a reţinut că cerinţa dezbaterii proiectelor de lege rezultă din articolul 74 alin.(1) din Constituţie, care prevede că legile organice se adoptă […] după cel puţin două lecturi.

Curtea a notat că textul constituţional "după cel puţin două lecturi" nu se limitează doar la respectarea unei condiţii formale la adoptarea unei legi, i.e. votarea legii de două ori, ci are în vedere că, în cadrul celor două lecturi, Parlamentul trebuie să examineze într-o dezbatere plenară conţinutul legii în discuţie. Aşadar, Curtea a reţinut că textul constituţional "după cel puţin două lecturi" conţine atât un element procedural, cât şi un element substanţial. Elementul procedural presupune că Parlamentul trebuie să voteze în două lecturi proiectul de lege organică. Pe de altă parte, elementul substanţial presupune că, până la votare, Parlamentul trebuie să supună dezbaterilor conţinutul proiectului de lege organică. Dezbaterile reprezintă esenţa parlamentarismului şi le oferă deputaţilor, în virtutea mandatului lor reprezentativ, posibilitatea de a combate politic opinii, argumente şi idei. În acest context, deputaţilor trebuie să li se ofere posibilitatea practică şi efectivă de a-şi formula poziţia cu privire la proiectul de lege. Neîndeplinirea vreunui element menţionat face incident textul "după cel puţin două lecturi" din articolul 74 alin.(1) din Constituţie (HCC nr.19 din 13 iulie 2021, §§ 31,32).

Curtea a notat că Parlamentul poate stabili termene pentru depunerea amendamentelor. Totuşi, aceste termene trebuie să fie rezonabile, pentru a le permite deputaţilor să analizeze conţinutul proiectului de lege şi să formuleze amendamente (ibidem, § 62).

Cu privire la argumentul autorilor sesizărilor că modificarea legislativă nu a fost avizată în modul corespunzător de Congresul Autorităţilor Locale din Moldova, contrar articolului 109 din Constituţie, de asemenea, este relevantă jurisprudenţa anterioară a Curţii, în special Hotărârea nr.2 din 28 ianuarie 2014, în care a menţionat la § 107 că, potrivit articolului 4 alin.(6) din Carta Europeană a Autonomiei Locale, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, pe cât e posibil, în timp util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc în mod direct.

Chiar în Decizia nr.178 din 12 decembrie 2023, la § 33, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa, interpretând principiul autonomiei locale, a stabilit că orice modificare a legislaţiei referitoare la funcţionarea sistemului finanţelor publice locale va fi consultată în mod obligatoriu cu structurile reprezentative ale autorităţilor publice locale.

II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci, autorii sesizărilor au menţionat că prevederile articolului II din Legea nr.257 din 17 august 2023, în special alineatele (4) şi (7), contravin principiului autonomiei locale garantat de articolele 109 şi 111 din Constituţie. Sub acest aspect, autorii au făcut trimitere la importanţa respectării principiului descentralizării administrative, care le acordă autorităţilor publice locale de nivelul al doilea dreptul să-şi rezolve problemele de personal din cadrul serviciilor descentralizate, cum sunt şi direcţiile de învăţământ.

În procesul examinării sesizărilor în cauză, Curtea a solicitat opinia CALM, în care se menţionează că, potrivit prevederilor constituţionale, în Republica Moldova funcţionează un sistem al administraţiei publice descentralizat, care implică competenţe proprii şi competenţe delegate. Competenţele atribuite autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie depline şi exclusive. Acest fapt se garantează prin autonomia organizatorică, decizională şi financiară a autorităţilor publice locale respective. Prin urmare, este inadmisibil amestecul autorităţii centrale în organizarea şi funcţionarea unui serviciu public descentralizat. În caz contrar, are loc procesul invers de centralizare şi, în consecinţă, de încălcare a principiilor constituţionale de organizare şi funcţionare a sistemului administraţiei publice (art.109 din Constituţia RM). Cele menţionate sunt confirmate şi de articolul 4 alin.(2) lit.g¹) din Legea nr.435/2006 privind descentralizarea administrativă, potrivit căruia întreţinerea şcolilor primare şi şcolilor primare-grădiniţe, gimnaziilor şi liceelor, instituţiilor de învăţământ secundar profesional, şcolilor-internat şi gimnaziilor-internat cu regim special, altor instituţii din domeniul învăţământului care deservesc populaţia raionului respectiv, precum şi activitatea metodică, alte activităţi din domeniu – reprezintă un domeniu propriu de activitate al autorităţilor publice locale de nivelul al doilea. Prin urmare, CALM consideră că prevederile contestate nu corespund prevederilor constituţionale şi internaţionale privind organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale.

În aceste condiţii, am ajuns la concluzia că prevederile contestate ar putea fi interpretate şi ca o încercare de a "suspenda temporar" prin lege organică competenţele constituţionale ale autorităţilor publice locale de nivelul al doilea în domeniul educaţiei, care este un serviciu descentralizat.

Rezumând cele menţionate supra, consider că normele contestate de autorii sesizărilor fac incidente articolele 1 alin.(3), 23, 74, 109 şi 111 din Constituţie, fapt care justifica admiterea sesizărilor şi examinarea lor în fond.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la

Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi

al articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.178 din 12 decembrie 2023 au fost declarate inadmisibile sesizările depuse de dl Gaik Vartanean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova (sesizarea nr.205a/2023), de dnii Vlad Batrîncea, Adrian Lebedinschi şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova (sesizarea nr.206a/2023), şi de Consiliul raional Glodeni (sesizarea nr.208a/2023) referitoare la verificarea constituţionalităţii articolului 48 alin.(4) din Codul educaţiei şi a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr.257 din 17 august 2023.

2. Autorii sesizărilor au subliniat că prevederile contestate au fost introduse printr-un amendament la proiectul de lege prin care a fost modificat Codul educaţiei. Autorii susţin că amendamentul a introdus norme care nu au fost supuse consultărilor publice şi avizărilor, în special, nu a fost solicitat avizul Congresului Autorităţilor Locale din Moldova. Potrivit acestora, articolul II alin.(7) din Legea nr.257 din 17 august 2023 este, de asemenea, contrar principiului autonomiei locale, pentru că îi oferă administraţiei publice centrale puterea de a substitui autoritatea publică locală, i.e. în perioada de până la numirea prin concurs a conducătorilor organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, conducerea acestor organe este exercitată de către conducătorii interimari desemnaţi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Prin urmare, autorii sesizărilor au afirmat incidenţa, inter alia, a articolului 109 (principiile de bază ale administrării publice locale) din Constituţie (a se vedea DCC nr.178 din 12 decembrie 2023, §§ 14, 19).

3. În raport cu aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a notat că articolul 109 din Constituţie nu stabileşte în mod expres obligaţia legislativului de a consulta autorităţile locale în procesul legislativ. Totuşi, în jurisprudenţa sa, interpretând principiul autonomiei locale, Curtea a stabilit că orice modificare a legislaţiei referitoare la funcţionarea sistemului finanţelor publice locale va fi consultată în mod obligatoriu cu structurile reprezentative ale autorităţilor publice locale. În această cauză, deoarece autorii sesizărilor nu au motivat în ce măsură prevederile contestate au influenţat funcţionarea sistemului finanţelor publice locale sau veniturile şi cheltuielile bugetare, Curtea nu a reţinut critica de neconstituţionalitate referitoare la lipsa avizării amendamentului legislativ din perspectiva articolului 109 din Constituţie. Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la competenţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a desemna interimatele funcţiilor de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, dat fiind caracterul temporar al acestei măsuri (a se vedea DCC nr.178 din 12 decembrie 2023, §§ 33, 35, 47).

4. Nu susţin această decizie din următoarele considerente.

5. Potrivit articolului 109 din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Aceste principii trebuie interpretate în conformitate cu Carta Europeană a Autonomiei Locale. Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă. Acest articol stabileşte principiile de bază ale administrării publice locale, inclusiv dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor locale de a soluţiona şi de a gestiona o parte importantă a treburilor publice în conformitate cu competenţele stabilite de lege. Constituţia obligă statul să contribuie la dezvoltarea şi la protejarea administraţiei publice locale, care este autonomă, în limitele competenţelor sale. Autonomia locală presupune dreptul colectivităţilor de a-şi realiza propriile interese legale, fără amestecul autorităţilor centrale (a se vedea HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, §§ 22-23, 37-40; HCC nr.19 din 31 octombrie 2023, §§ 42, 43, 45).

6. În prezenta cauză, normele contestate se referă la conducătorul organului local de specialitate în domeniul învăţământului. Acest organ este o subdiviziune a autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea, creată de consiliile raionale/municipale, şi are misiunea, inter alia, de a elabora şi implementa politicile educaţionale locale specifice unităţii administrativ-teritoriale şi de a gestiona instituţiile publice de învăţământ primar, gimnazial, liceal, special, extraşcolar de nivel raional/municipal¹.

______________________

¹A se vedea punctele 2-4, 7 din Hotărârea Guvernului nr.404 din 16 iunie 2015 cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a organului local de specialitate în domeniul învăţământului şi a structurii-tip a acestuia.

7. Potrivit articolului 4 alineatele (3), (4) din Carta Europeană a Autonomiei Locale, exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de o manieră generală, să revină, de preferinţă, acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. Competenţele atribuite autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie, în mod normal, depline şi exclusive.

8. Astfel, observ că prevederile contestate, care stabilesc competenţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a desemna interimatele funcţiilor de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, privesc în mod direct autonomia locală, au impact asupra unui serviciu public descentralizat şi, drept consecinţă, asupra competenţelor atribuite autorităţilor publice locale. Acest fapt face incident articolul 109 din Constituţie.

9. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, potrivit articolului 4 alin.(6) din Carta Europeană a Autonomiei Locale, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, pe cât este posibil, în timp util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc în mod direct. Curtea a subliniat că această condiţie are un caracter procedural şi este impusă de articolul 109 din Constituţie (HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, § 43).

10. În prezenta cauză, constat lipsa unei consultări cu autorităţile publice locale şi asociaţiile reprezentative ale acestora referitor la normele contestate şi, prin urmare, constat incidenţa articolului 109 din Constituţie şi sub aspect procedural.

11. Aşadar, în opinia mea, Curtea Constituţională trebuia să declare sesizările admisibile şi, la etapa examinării fondului, să verifice dacă normele contestate corespund articolului 109 din Constituţie.