Decizie nr.18 din 23.03.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.56a/2015 pentru controlul constituţionalităţii articolului 29 lit.?), e) şi f) din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (dreptul de regres al asigurătorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.56a/2015 pentru controlul constituţionalităţii

articolului 29 lit.с), e) şi f) din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006

cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule

(dreptul de regres al asigurătorului)

nr. 18  din  23.03.2016

 (în vigoare 23.03.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 134-139 art. 42 din 20.05.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 decembrie 2015,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 martie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 15 decembrie 2015, dnii Vasile Bolea şi Adrian Lebedinschi, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, au adresat Curţii Constituţionale sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 29 lit.с), e) şi f) din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autori, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Raporturile juridice dintre asigurători, asiguraţi şi persoane terţe, ce derivă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, sunt reglementate de Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006.

4. Articolul 29 din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 stabileşte în mod expres cazurile în care asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor, şi anume atunci când: persoana răspunzătoare de producerea accidentului conducea autovehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere; contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui; utilizatorul autovehiculului nu dispunea de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului [lit. c), e) şi f)].

5. Autorii sesizării, enumerând articolele 4, 9, 16, 21, 23, 46 şi 54 din Constituţie, au solicitat controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 29 lit.c), e) şi f) din legea sus-menţionată.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (republicată: M.O., 2016, nr.44-48, art.85) sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni principale

“În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

[…]

asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (în continuare – asigurare obligatorie de răspundere civilă auto) – contract de asigurare, probat prin poliţa de asigurare RCA şi/sau certificatul de asigurare “Carte Verde”, prin care un asigurător licenţiat, în condiţiile prezentei legi, să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare;

[…]”

Articolul 4

Categoriile de persoane pasibile de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto

“(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care au în posesiune autovehicule supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligate să se asigure pentru cazuri de răspundere civilă auto ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehicul produs în limitele teritoriale de acoperire ale asigurări.

[…]”

Articolul 29

Acţiunea de regres

“Asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când:

[…]

c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului conducea autovehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere;

[…]

e) contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui;

f) utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului;

[…]”

8. Prevederile relevante ale Codului civil nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82-86, art.661) sunt următoarele:

Articolul 1415

Dreptul de regres faţă de persoana care a cauzat prejudiciul

“(1) Persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

9. Autorii sesizării consideră că prin dispoziţiile art.29 lit.с), e) şi f) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 legiuitorul a favorizat într-un mod inechitabil asigurătorul, afectând nejustificat dreptul asiguratului la proprietate.

10. În acelaşi timp, autorii sesizării menţionează că normele contestate prevăd sancţionarea persoanei pentru fapte care sunt în afara raporturilor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asumate de către părţi.

11. De asemenea, autorii sesizării susţin că prevederile contestate depăşesc scopul normelor de ordine publică şi dezechilibrează raporturile de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto în favoarea asigurătorului.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.

14. Curtea menţionează că articolele 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

15. Curtea reiterează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

16. Curtea reţine că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 29 lit.с), e) şi f) din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006, care au următorul cuprins:

“Asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când:

[…]

c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului conducea autovehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere;

[…]

e) contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui;

f) utilizatorul autovehiculului nu dispunea de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului;

[…]”

17. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorii, criticând dispoziţiile legale enunţate mai sus, au invocat prevederile articolelor 4, 9, 16, 21, 23, 46 şi 54 din Constituţie, fără a indica legătura de cauzalitate directă între acestea şi prevederile normelor contestate.

18. Curtea constată că autorii sesizării doar au menţionat că normele contestate încalcă dreptul la proprietate.

19. Cu referire la dreptul la proprietate, Curtea reţine că asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule este obligatorie. Caracterul său obligatoriu o reprezintă faptul că, în temeiul art.4 din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006, persoanele fizice şi juridice care au în posesiune autovehicule supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova au obligaţia legală să încheie un contract de asigurare.

20. Astfel, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se realizează nemijlocit prin încheierea unui contract, prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru pagubele pentru care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane, păgubite prin accidente de autovehicule.

21. Totodată, potrivit prevederilor articolului 1415 alin.(1) din Codul civil, persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

22. În acest sens, articolul 29 lit.с), e) şi f) din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 prevede expres situaţiile în care asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres împotriva persoanei răspunzătoare de cauzarea pagubelor.

23. Aşadar, Curtea reţine că în mod evident prevederile contestate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale privind proprietatea, deoarece la încheierea contractului de asigurare asiguratul şi-a asumat, prin acceptarea obligaţiilor contractuale, şi riscul suportării cheltuielilor legate de despăgubirea victimelor în cazurile expres stabilite de lege. În acest sens, Curtea observă că asigurătorul poate înainta acţiune de regres pentru despăgubirile plătite numai în cazurile speciale, expres şi limitativ prevăzute de art.29 din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006.

24. În ceea ce priveşte celelalte alegaţii ale autorilor sesizării, Curtea consideră necesar a reitera faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care se atestă o legătură indisolubilă de conţinut între prevederile abordate sub aspectul neconstituţionalităţii şi normele Legii Supreme.

25. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reţine că autorii sesizării nu au motivat incidenţa articolelor 4, 9, 16, 21, 23 şi 54 din Constituţie asupra normelor contestate.

26. Prin urmare, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 26 alin.(1) şi 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputaţilor Vasile Bolea şi Adrian Lebedinschi privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 29 lit.с), e) şi f) din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.