Decizie nr.185 din 25.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.235g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului XXXIV alin.(2) din Legea nr.140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (numirea angajaţilor în funcţii publice în urma modificării statutului unităţii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.235g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului XXXIV alin.(2) din

Legea nr.140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea

şi completarea  unor acte legislative

(numirea angajaţilor în funcţii publice

în urma modificării statutului unităţii)

nr. 185  din  25.11.2021

 (în vigoare 25.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.19-25 art. 7 din 21.01.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 28 octombrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului XXXIV alin.(2) din Legea nr.140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, ridicată de dna avocat Ariadna Suveică, în interesele dnei Ana Cheptene, parte în dosarul nr.2a-1486/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de judecătorii dl Ion Ţurcan şi dnele Liuba Pruteanu şi Ana Panov de la Curtea de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 19 februarie 2019, directorul general al Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală (în continuare AGEPI) a emis Ordinul nr.25-p prin care a redus statele de personal în legătură cu reorganizarea prin transformare a instituţiei publice AGEPI în autoritate administrativă centrală din subordinea Guvernului.

4. Pe 20 februarie 2019, directorul general al AGEPI a emis Ordinul nr.26-p, prin care a preavizat angajaţii din cadrul AGEPI, inclusiv pe dna Ana Cheptene, despre disponibilizarea personalului.

5. Pe 21 februarie 2019, directorul general al AGEPI i-a propus dnei Ana Cheptene angajarea prin transfer în funcţia de specialist superior în cadrul Secţiei Comunicare şi Instruire, Direcţia Comunicare şi Relaţii Internaţionale. Pe 25 februarie 2019, dna Ana Cheptene a refuzat noua funcţie propusă.

6. Pe 17 aprilie 2019, directorul general al AGEPI a emis Ordinul nr.327-p, prin care a dispus concedierea dnei Ana Cheptene din funcţia de specialist categoria I din cadrul Secţiei Asistenţă Juridică şi Înregistrare Contracte, Direcţia Juridică, în baza articolului 86 alin.(1) lit.c) din Codul muncii (concedierea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate).

7. Pe 16 iulie 2019, după epuizarea procedurii prealabile, dna Ana Cheptene a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva AGEPI prin care a solicitat anularea ordinului de concediere din 17 aprilie 2019, restabilirea într-o funcţie şi încasarea drepturilor salariale.

8. Pe 10 decembrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a pronunţat o hotărâre prin care a respins acţiunea dnei Ana Cheptene.

9. Pe 28 decembrie 2020, dna Ana Cheptene a contestat cu apel hotărârea primei instanţe.

10. Pe 5 octombrie 2021, dna avocat Ariadna Suveică a ridicat, în interesele dnei Ana Cheptene, excepţia de neconstituţionalitate a articolului XXXIV alin.(2) din Legea nr.140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

11. Prin Încheierea din 5 octombrie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sânt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) [...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sânt garantate.

[...]."

13. Prevederile relevante ale Legii nr.140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative sunt următoarele:

Articolul XXXIV

"[...]

(2) Prin derogare de la prevederile art.29, 31 şi 32 din Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, persoanele care sunt angajate în cadrul persoanelor juridice al căror statut se modifică prin efectul prezentei legi şi ale căror activităţi au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice în condiţiile art.67 din Legea nr.158/2008 vor fi numite în funcţiile publice respective cu respectarea condiţiilor stabilite la art.27 din Legea nr.158/2008, fără perioadă de probă pentru funcţionarul public debutant, cu depunerea jurământului funcţionarului public în termen de 10 zile de la numirea în funcţie.

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autoarea sesizării susţine că prevederile contestate permit unităţii angajatoare, în rezultatul reorganizării acesteia, să propună funcţii vacante în mod arbitrar, fără să se ţină cont de performanţele concrete ale fiecărui angajat. Prin urmare, autoarea pretinde că norma contestată nu-i permite să acceadă într-o funcţie publică, chiar dacă corespunde condiţiilor acesteia prevăzute de legislator.

15. Totodată, autoarea notează că prevederile contestate nu sunt previzibile şi nu oferă persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

16. Autoarea sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 43 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Legea nr.140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către avocatul părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată (a se vedea § 10 supra), este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie articolul XXXIV alin.(2) din Legea nr.140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

21. Curtea observă că prevederile contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Curtea reiterează că o altă condiţie pentru formularea unei excepţii de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

23. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect contestarea unui ordin prin care a fost concediată angajata unei instituţii publice în legătură cu reducerea statelor de personal. Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

24. Autoarea sesizării susţine că dispoziţiile contestate încalcă articolele 16 [egalitatea], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 16 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autoarea sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 25; DCC nr.19 din 9 februarie 2021, § 22).

26. Cu privire la dreptul de proprietate privată, Curtea observă că autoarea nu a argumentat contrarietatea dispoziţiilor criticate cu articolul 46 din Constituţie.

27. În continuare, Curtea va analiza dacă prevederile contestate instituie vreo ingerinţă în dreptul la muncă garantat de articolul 43 din Constituţie. În argumentele sale, autoarea sesizării pretinde că prevederile contestate permit unităţii angajatoare să propună funcţii publice vacante fără să ţină cont de performanţele concrete ale fiecărui angajat.

28. Curtea reţine că prevederile contestate de autoarea sesizării stabilesc că, prin derogare de la articolele 29 [concursul pentru ocuparea funcţiei publice], 31 [perioada de probă pentru funcţionarul public debutant] şi 32 [jurământul funcţionarului public] din Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, angajaţii din cadrul persoanelor juridice al căror statut se modifică prin efectul legii (Legea nr.140 din 27 iulie 2018) vor fi numiţi în funcţiile publice respective cu respectarea condiţiilor stabilite la articolul 27 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, fără perioadă de probă pentru funcţionarul public debutant, cu depunerea jurământului în termen de 10 zile de la numirea în funcţie.

29. Curtea observă că articolul 27 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public la care face trimitere norma contestată stabileşte condiţiile necesare pe care trebuie să le întrunească candidatul la o funcţie publică. Între condiţiile generale stabilite în articolul 27 se regăseşte şi condiţia candidatului de a avea studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă (alin. (1) lit.f)). În continuare, alin.(3) din articolul 27 din Lege prevede că autoritatea publică poate stabili şi alte cerinţe specifice care se referă la specialitatea studiilor, cunoştinţe, abilităţi profesionale şi atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a funcţiei publice, acestea fiind stabilite în fişa postului aferentă funcţiei publice.

30. Astfel, Curtea observă că norma contestată obligă unitatea angajatoare, chiar şi după modificarea statutului său prin efectul legii, să respecte condiţiile generale pentru ocuparea unei funcţii publice (art.27 alin.(1) lit.f) din Lege) şi, după caz, cerinţele specifice stipulate în fişa postului aferentă funcţiei publice (art.27 alin.(3) din Lege).

31. Curtea menţionează că stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi (a se vedea HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, § 58). Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că garantarea dreptului la muncă este compatibilă cu stabilirea unor condiţii în baza cărora o profesie poate fi exercitată (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 73; DCC nr.72 din 27 mai 2021, § 28).

32. Totodată, Curtea menţionează că eventualele litigii apărute în legătură cu numirea unor salariaţi în funcţii publice în detrimentul altora care nu au fost numiţi, în contextul reorganizării unităţii, ţin de competenţa instanţelor de drept comun.

33. Pentru că nu s-a constatat o ingerinţă în articolul 43 din Constituţie, Curtea conchide că nici articolele 16 şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului XXXIV alin.(2) din Legea nr.140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, ridicată de dna avocat Ariadna Suveică, în interesele dnei Ana Cheptene, parte în dosarul nr.2a-1486/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.