Decizie nr.2 din 23.10.2012 pentru controlul constituţionalităţii sintagmelor "Departamentul Situaţii Excepţionale, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat" din pct.1) şi "persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare" din pct.2) ale articolului 37 din Codul de procedură penală (Sesizarea nr.9a/2012)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

pentru controlul constituţionalităţii sintagmelor “Departamentul situaţii excepţionale,

Serviciul de informaţii şi securitate, Serviciul de protecţie şi pază de stat” din pct.1)

şi “persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare” din pct.2)

ale articolului 37 din Codul de procedură penală

(Sesizarea nr.9a/2012)

nr. 2  din  23.10.2012

 (în vigoare 23.10.2012) 

Monitorul Oficial nr.229-233 art.20 din 02.11.2012

* * *

Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Dumitru PULBERE, judecător-raportor,

Dl Victor PUŞCAŞ,

Dna Elena SAFALERU,

Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători,

cu participarea dnei Tatiana BERLADEAN, grefier,

Avînd în vedere sesizarea depusă la 2 mai 2012, înregistrată la aceeaşi dată,

Examinînd sesizarea în şedinţă plenară publică,

Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberînd în şedinţă plenară închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

  PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 2 mai 2012, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 alin.(1) lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.i) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de avocatul parlamentar dl Anatolie Munteanu, privind controlul constituţionalităţii sintagmelor “Departamentul Situaţii Excepţionale, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat” “persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare” din pct.1 şi pct.2) ale articolului 37 din Codul de procedură penală.

2. Autorul sesizării a pretins, în special, că prevederile respective ale articolului 37 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor art.16 şi 20 din Constituţie, art.6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art.14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 5 iunie 2012 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Curţii Supreme de Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne.

5. La şedinţa plenară publică a Curţii a participat autorul sesizării, dl Anatolie Munteanu. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în Direcţia juridică a Secretariatului Parlamentului, Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr.1/1, 1994) sînt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

“[…]

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

[…]

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 cu privire la organizarea judecătorească (M.O. nr.58/641, 1995) sînt următoarele:

Articolul 15

Instanţele judecătoreşti

“(1) Justiţia se înfăptuieşte prin intermediul următoarelor instanţe judecătoreşti:

a) Curtea Supremă de Justiţie;

b) curţile de apel;

c) judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona judecătorii specializate. În cadrul instanţelor judecătoreşti pot funcţiona colegii sau complete de judecată specializate.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003 (M.O. nr.104-110/447, 2003) sînt următoarele:

Articolul 37

Competenţa judecătoriei militare

“Judecătoria militară judecă în primă instanţă cauzele privind infracţiunile, prevăzute de Partea specială a Codului penal săvîrşite de:

1) persoane din efectivul de soldaţi, din corpul de sergenţi şi din corpul de ofiţeri ale Armatei Naţionale, din efectivul Trupelor de Carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne, al Departamentului Situaţii Excepţionale, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat;

2) persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare;

3) supuşi ai serviciului militar în timpul concentrărilor;

4) alte persoane referitor la care există indicaţii exprese în legislaţie.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.618-XIII din 31 octombrie 1995 cu privire la securitatea statului (M.O. nr.10-11/117,1997) sînt următoarele:

Articolul 1

Securitatea statului

Securitatea statului este parte integrantă a securităţii naţionale. Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte.

Articolul 13

Sistemul organelor securităţii statului

(1) Sistemul organelor securităţii statului se constituie din Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Departamentul Trupelor de Grăniceri, Serviciul Vamal, precum şi din instituţiile de învăţămînt şi alte instituţii şi organizaţii nemilitarizate ale organelor securităţii statului.

[…]

10. Prevederile relevante ale Legii nr.619-XIII din 31 octombrie 1995 cu privire la organele securităţii statului (M.O. nr.10-11/115,1997) sînt următoarele:

Articolul 1

Menirea organelor securităţii statului

Organele securităţii statului sînt structuri specializate ale puterii executive, menite să asigure, în limita competenţei lor, securitatea statului Republica Moldova.

Articolul 3

Atribuţiile organelor securităţii statului

(1) Organele securităţii statului au următoarele atribuţii:

a) apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, asigurarea pazei frontierei de stat, apărarea regimului constituţional, a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei de atentate ilegale;

b) desfăşurarea activităţii informative pentru asigurarea securităţii statului;

c) desfăşurarea activităţii de contrainformaţii pentru descoperirea, prevenirea şi contracararea tentativelor şi acţiunilor informative şi subversive întreprinse de serviciile speciale şi de organizaţiile altor state, asigurarea unui sistem de măsuri de apărare a secretelor de stat;

d) asigurarea Parlamentului, a Preşedintelui Republicii Moldova şi a Guvernului cu informaţii, necesare soluţionării problemelor asigurării securităţii statului (în domeniul activităţii economice şi politice externe, al afacerilor interne ale ţării), dezvoltării social-economice, progresului tehnico-ştiinţific;

e) asigurarea, în limita competenţei lor, a protecţiei economiei de atentate criminale; prevenirea evenimentelor extraordinare în transporturi, telecomunicaţii şi la unităţile de importanţă vitală;

f) combaterea terorismului, a crimei organizate, a corupţiei, care subminează securitatea statului, precum şi descoperirea, prevenirea şi contracararea altor infracţiuni, a căror urmărire penală este de competenţa organelor securităţii statului;

g) asigurarea în condiţiile legii a pazei de stat a persoanelor oficiale supreme din republică şi a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;

h) participarea, în limitele competenţei sale şi în colaborare cu Trupele de Grăniceri, la asigurarea pazei frontierei de stat a Republicii Moldova.

[…]

Articolul 13

Sistemul organelor securităţii statului

(1) Sistemul organelor securităţii statului se constituie din Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Departamentul Trupelor de Grăniceri, Serviciul Vamal, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile respective, precum şi din instituţiile de învăţămînt şi alte instituţii şi organizaţii nemilitarizate ale organelor securităţii statului.

[…]

Articolul 14

Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova

(1) Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova este organul de stat specializat în domeniul asigurării securităţii statului.

[…]

Articolul 15

Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat

Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, fiind un organ specializat al puterii executive, exercită protecţia şi paza persoanelor care beneficiază de protecţie şi pază de stat, precum şi paza obiectivelor aflate în pază.

Articolul 16

Departamentul Trupelor de Grăniceri

(1) Departamentul Trupelor de Grăniceri, fiind un organ specializat al puterii executive, exercită paza frontierei de stat pe uscat şi pe apele de frontieră. Departamentul Trupelor de Grăniceri reprezintă interesele Republicii Moldova la frontiera de stat.

[…]

Articolul 16/1

Serviciul Vamal

(1) Serviciul Vamal, fiind un organ specializat al puterii executive contribuie, în limitele competenţei sale, la asigurarea securităţii economice a statului, la combaterea terorismului internaţional, a contrabandei, a traficului ilicit de droguri, armament şi muniţii.

[…]

Articolul 17

Organele serviciului militar de contrainformaţii

(1) Organele serviciului militar de contrainformaţii sînt create pentru asigurarea cu contrainformaţii a Forţelor Armate.

(2) Structura şi funcţionarea organelor serviciului militar de contrainformaţii se reglementează în baza regulamentului, aprobat de Guvern.

Articolul 18

Personalul organelor securităţii statului

(1) Personalul organelor securităţii statului se constituie din militari şi colaboratori care îndeplinesc serviciul militar sau special în sistemul organelor securităţii statului, precum şi din salariaţi civili. În funcţie de atribuţiile ce le revin, militarii şi colaboratorii fac parte din personalul scriptic sau din personalul criptic.

(2) Efectivul de militari, colaboratori şi salariaţi civili angajaţi în organele securităţii statului se stabileşte şi se aprobă prin legile organice care reglementează activitatea acestora.

(3) Pentru soluţionarea problemelor de asigurare a securităţii statului, la ministere, departamente, precum şi la unităţi, indiferent de tipul lor de proprietate, pot fi detaşaţi, cu acordul conducătorilor acestora, în modul prevăzut de Guvern, militari şi colaboratori din organele securităţii statului, pentru a ocupa funcţii în cadrul lor, continuînd să îndeplinească serviciul militar sau special.

(4) În organele securităţii statului sînt angajaţi în serviciu cetăţeni ai Republicii Moldova, în baza obligaţiunii militare şi benevol prin contract, în conformitate cu actele normative.

(5) Militarii şi colaboratorii din organele securităţii statului îndeplinesc serviciul militar sau special, în condiţiile legii, regulamentelor militare şi altor acte normative. Militarii şi colaboratorii depun jurămîntul de credinţă poporului Moldovei, aprobat de Parlament.

[…]

11. Prevederile relevante ale Legii nr.93-XVI din 5 aprilie 2007 cu privire la Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale (M.O. nr.78-81/358, 2007) sînt următoarele:

Articolul 2

Sistemul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale

Sistemul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale (în continuare – Serviciu) reprezintă un complex de instituţii specializate ale statului, ce intră în componenţa Ministerului Afacerilor Interne, care execută, în condiţiile legii, sarcini în domeniul protecţiei populaţiei, teritoriului, mediului înconjurător şi proprietăţii în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale.

Articolul 3

Efectivul Serviciului

(1) Corpul de comandă şi efectivul de trupă ale Serviciului se constituie din colaboratori atestaţi, cărora li s-au conferit grade speciale (în continuare – colaboratori), şi din angajaţi civili.

[…]

12. Prevederile relevante ale Legii nr.1036-XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar (M.O. nr.15/154, 1997) sînt următoarele:

Articolul 16

Personalul sistemului penitenciar

(1) Personalul sistemului penitenciar se constituie din colaboratori şi salariaţi civili.

(2) Colaboratori ai sistemului penitenciar sînt persoanele care deţin funcţii în efectivul de trupă şi în corpul de comandă ale sistemului penitenciar, abilitate să pună în executare pedepsele penale privative de libertate, detenţia provizorie a persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv sau sancţiunea arestului contravenţional, precum şi măsurile de siguranţă cu caracter medical aplicate deţinuţilor care suferă de alcoolism şi narcomanie.

(3) Colaboratorilor sistemului penitenciar li se acordă grade speciale. Ei poartă uniformă, dispun de legitimaţii de serviciu, ale căror modele sînt aprobate de Guvern.

[…]

Articolul 17

Gradele speciale

[…]

(3) Gradele speciale ce se conferă colaboratorilor din sistemul penitenciar sînt echivalente cu gradele speciale respective ale colaboratorilor din organele securităţii statului şi ordinii publice.

(4) Gradele speciale se acordă pe viaţă. La eliberarea din serviciu, la gradul special se adaugă cuvintele “în retragere” sau “în rezervă”, după caz.

13. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997, M.O. nr.54-55/502, 1997), în continuare – “Convenţia Europeană”, sînt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii penale îndreptate împotriva sa. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă cînd, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei [...].

14. Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (ratificat de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990), sînt următoarele:

Articolul 14

1. Toţi oamenii sînt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă asupra contestărilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică, fie dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauză o cer, fie în măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, cînd datorită circumstanţelor speciale ale cauzei, publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; cu toate acestea, pronunţarea oricărei hotărîri în materie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile cînd interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau cînd procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor [...].

ÎN DREPT

15. La 14 martie 2003 Parlamentul a adoptat Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

16. Dispoziţiile articolului 37 al Codului de procedură penală prevăd competenţa judecătoriei militare.

17. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că judecătoria militară judecă orice cauză penală privind infracţiunile săvîrşite de militari sau colaboratori din cadrul Departamentului Situaţii Excepţionale, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat şi Departamentului Instituţiilor Penitenciare.

18. În viziunea autorului sesizării, instituţiile menţionate supra nu sînt structuri militare, iar personalul acestora nu face parte din categoria de militari.

19. Curtea reţine că dispoziţiile articolului 115 alin.(2) din Constituţia Republicii Moldova prevăd că pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona judecătorii specializate.

20. Organizarea, competenţa şi modul de funcţionare a instanţelor judecătoreşti specializate, inclusiv a judecătoriei militare, sînt reglementate de legi organice speciale: Codul de procedură penală, Legea cu privire la organizarea judecătorească, precum şi de alte acte normative.

21. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legale şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei Constituţiei.

A. Argumentele autorului sesizării

22. Autorul sesizării susţine că prin dispoziţiile art.37 din Codul de procedură penală legiuitorul a menţinut în mod nejustificat în competenţa instanţei militare cauzele privind infracţiunile săvîrşite de persoane fără statut militar. Extinderea jurisdicţiei militare asupra unor acte şi fapte comise de colaboratorii acestor instituţii este incompatibilă cu principiul egalităţii în faţa legii, deoarece nu există siguranţa că în hotărîrile sale Judecătoria Militară va folosi aceeaşi unitate de măsură ca şi judecătoriile de drept comun.

23. Departamentul Situaţii Excepţionale, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Departamentul Instituţiilor Penitenciare nu sînt structuri militare şi nu fac parte din Forţele Armate ale Republicii Moldova, iar colaboratorii acestor instituţii nu se înscriu în categoria de militari.

24. Totodată, autorul sesizării consideră că puterea justiţiei penale militare nu trebuie să se extindă asupra civililor, angajaţi ai autorităţilor publice menţionate supra.

25. În opinia autorului, restrîngerea competenţei instanţelor militare exclusiv la sfera faptelor penale comise de personalul militar ţine de buna administrare a justiţiei. Prin dispoziţiile articolului 37 din Codul de procedură penală legiuitorul a menţinut în mod nejustificat în competenţa instanţei militare cauzele privind infracţiunile săvîrşite de persoane fără statut militar.

26. Cele patru categorii de justiţiabili care cad sub incidenţa prevederilor art.37 din Codul de procedură penală şi urmează a fi judecate de către o instanţă specializată, în opinia autorului, sînt private de dreptul de a beneficia de o justiţie competentă, în sensul art.20 din Constituţie. Or, un tribunal trebuie să aibă un rol jurisdicţional, “trebuie să soluţioneze, în baza normelor de drept şi la finalul unei proceduri organizate, orice chestiune ce ţine de competenţa sa”, iar potrivit art.16 alin.(2) din Constituţie, toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

B. Aprecierea Curţii

27. Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în articolul 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

28. După cum s-a menţionat, avocatul parlamentar, fiind subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale, a solicitat instanţei de jurisdicţie constituţională să exercite controlul constituţionalităţii sintagmei “Departamentul Situaţii Excepţionale, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat” din pct.1) şi a sintagmei “persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare” din pct.2) ale articolului 37 din Codul de procedură penală.

29. Potrivit art.31 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari nr.1349-XIII din 17 octombrie 1997, avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, horărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului.

30. În sensul articolului 31 din Legea nr.1349-XIII, sesizările depuse la Curtea Constituţională de către avocatul parlamentar pot avea ca obiect verificarea actelor normative sub aspectul conformităţii cu principiile statuate de Constituţie şi cu standardele internaţionale unanim acceptate referitoare la drepturile omului. Obiectul în esenţă al sesizării avocatului parlamentar însă se referă la competenţa instanţelor judecătoreşti militare.

31. Curtea reţine că normele legale contestate nu vizează principiile general acceptate cu privire la drepturile omului.

32. Astfel, obiectul sesizării excede competenţei avocatului parlamentar în calitate de subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.

În acest context este relevantă jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr.3 din 2 iulie 2002, Decizia din 26 iulie 2011 şi Decizia nr.3 din 3 aprilie 2012).

33. Din aceste considerente, Curtea Constituţională conducîndu-se de prevederile art.31 alin.(1) şi alin.(3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.60 lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii sintagmei “Departamentul Situaţii Excepţionale, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat” din pct.1) şi a sintagmei “persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare” din pct.2) ale articolului 37 din Codul de procedură penală, întrucît sesizarea nu vizează principiile general acceptate cu privire la drepturile omului.

În baza celor expuse, conducîndu-se de prevederile art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.60 lit.b), art.61 alin.(1) şi (3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii sintagmelor “Departamentul Situaţii Excepţionale, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat” din pct.1) şi “persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare” din pct.2) ale articolului 37 din Codul de procedură penală.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.