Decizie nr.20 din 02.03.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.134g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (condiţiile de plată a pensiei pentru judecători [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.134g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 32 alin.(5) din Legea nr.544

 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

(condiţiile de plată a pensiei pentru judecători [2])

nr. 20  din  02.03.2023

 (în vigoare 02.03.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 92 art. 47 din 21.03.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 august 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 martie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a articolului 32 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redactarea Legii nr.60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în dosarul nr.3a-924/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din domnii Ghenadie Mîra şi Grigore Daşchevici şi doamna Angela Bostan, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dna Svetlana Şleahtiţchi a depus o cerere la Casa Naţională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat stabilirea dreptului la pensie pe baza vechimii în muncă în funcţia de judecător.

4. În răspunsul său, Casa Naţională de Asigurări Sociale a menţionat că doar judecătorii care şi-au dat demisia sau judecătorii eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă îşi pot exercita dreptul la pensie pentru vechime în muncă. Totuşi, în acest caz, dna Svetlana Şleahtiţchi nu a demisionat şi nu a atins plafonul de vârstă în funcţia de judecător. Din acest motiv, Casa Naţională de Asigurări Sociale a respins cererea de stabilire a dreptului la pensie pe baza vechimii în funcţia de judecător.

5. Dna Svetlana Şleahtiţchi a depus la Casa Naţională de Asigurări Sociale o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii privind stabilirea dreptului la pensie. Cererea prealabilă a fost respinsă printr-o decizie de către Casa Naţională de Asigurări Sociale.

6. Dna Svetlana Şleahtiţchi a formulat o cerere de chemare în judecată referitoare la anularea deciziilor emise de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi obligarea acesteia să emită un act administrativ individual favorabil privind stabilirea şi calcularea pensiei pentru vechime în muncă în funcţia de judecător. Printr-o Hotărâre a Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 21 mai 2021, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. Reclamanta a atacat cu apel hotărârea primei instanţe.

7. În cadrul procedurii din apel, dl avocat Artur Airapetean a ridicat, în interesele dnei Svetlana Şleahtiţchi, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 32 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în redactarea Legii nr.60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Autorul excepţiei a subliniat că, în prezent, textul de lege contestat se regăseşte la articolul 32 alin.(5) din Lege.

8. Printr-o încheiere din 21 iunie 2022, un complet specializat de judecători ai Colegiului de drept civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

Articolul 47

Dreptul la asistenta şi protecţie socială

"[…]

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

"[…]

(3) Pensia pentru vechime în muncă se plăteşte integral judecătorului în funcţie.

[…]."

[Articolul 32 alin.(3) în vigoare până la 16 mai 2014]

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

"[…]

(3) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin.(1) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

[…]."

[Articolul 32 alin.(3) în redactarea Legii nr.60 din 4 aprilie 2014, în vigoare din 16 mai 2014]

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

"(1) Judecătorul care a atins vârsta prevăzută la alin.(2) şi confirmă vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător prevăzute la alin.(3) are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în mărime de 55% din salariul său mediu lunar, care, pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de muncă generală prevăzută la alin.(3), se măreşte cu 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul său mediu lunar.

[…]

(2) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vârsta de pensionare de 50 de ani şi 6 luni, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. În fiecare an ulterior, vârsta de pensionare se majorează conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.1, până la atingerea vârstei de 63 de ani.

[…]

(3) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vechimea în muncă generală de cel puţin 20 de ani şi 6 luni şi vechimea în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 13 ani, necesare pentru obţinerea dreptului la pensie. În fiecare an ulterior, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător se majorează cu 6 luni, până la atingerea vechimii în muncă generale de 34 de ani şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător de 15 ani, conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.2.

(4) Prevederile alin.(1)–(3) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luându-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.

(5) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin.(1)–(3) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

(6) În cazul în care judecătorul demisionat este numit în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă.

[…]."

[Articolul 32 în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020, în vigoare din 1 iulie 2021]

DREPT COMPARAT

11. Cu ocazia judecării cauzei Fábián v. Ungaria [MC], 5 septembrie 2017, § 31-43, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat legislaţia a 36 de state membre ale Consiliului Europei (Andorra, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Danemarca, Estonia, Elveţia, Finlanda, Georgia, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxembourg, Malta, Macedonia de Nord, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Republica Moldova, Regatul Ţărilor de Jos, România, Rusia, Slovacia, Spania, Suedia, Turcia şi Ucraina) referitor la cumularea pensiei cu salariul. Curtea va opera cu constatările acestui studiu de drept comparat.

12. În aproape toate 36 de state examinate este posibil, într-un mod sau altul, cumularea pensiei cu salariul. Doar în Macedonia de Nord dreptul la pensie se suspendă, fără nicio excepţie, dacă persoana continuă să practice o activitate salarizată după pensionare. Totuşi, legislaţiile din majoritatea statelor examinate prevăd situaţii în care plata pensiei este suspendată sau în care valoarea pensiei este diminuată, dacă persoana desfăşoară o activitate salarizată după pensionare. În linii mari, acestea pot fi grupate în următoarele categorii.

1. Beneficiarii unei pensii anticipate

13. Legislaţia multor state din cele examinate face diferenţa între persoanele care s-au pensionat anticipat şi persoanele care s-au pensionat la atingerea vârstei standard de pensionare (care este, de regulă, între 60 şi 65 de ani). Astfel, în Andorra, Croaţia, Estonia, Letonia, Republica Cehă, România şi Slovacia, plata pensiei de stat se suspendă atunci când persoana continuă să muncească, dacă aceasta s-a pensionat anticipat, înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare. De exemplu, în Portugalia, dacă o persoană continuă să lucreze pentru aceeaşi companie sau pentru acelaşi grup de companii după ce s-a pensionat anticipat, pensia ei se suspendă pe un termen de trei ani.

14. În state precum Austria, Danemarca, Germania, Luxemburg, Polonia şi Suedia, valoarea pensiei anticipate poate fi diminuată sau plata acesteia poate fi suspendată doar dacă salariul persoanei atinge un nivel prestabilit. În Islanda, o asemenea diminuare nu se aplică doar pensiei anticipate. În Finlanda, exerciţiul dreptului la pensie anticipată nu este afectat în niciun fel de angajarea ulterioară a persoanei pensionate.

2. Persoanele care continuă să lucreze în sectorul public după pensionare

15. În unele state examinate, plata pensiei este suspendată doar dacă persoanele continuă să lucreze în sectorul public după pensionare, în timp ce asemenea restricţii nu există în sectorul privat.

16. Spre exemplu, în Andorra, plata pensiei funcţionarilor publici se suspendă dacă ei continuă să muncească într-o funcţie publică sau dacă obţin o funcţie în administraţia publică după pensionare. În Georgia, suspendarea plăţii pensiei se aplică în raport cu toate activităţile care ţin de domeniul public. În Portugalia, o persoană care continuă să lucreze în sectorul privat după pensionare obţine şi dreptul la pensie, iar dacă îşi continuă munca după pensionare în domeniul public, plata pensiei se suspendă. În Spania, în Turcia şi în Ucraina, cumularea pensiei cu salariul este posibilă doar dacă persoanele desfăşoară activităţi independente după pensionare. Totuşi, acest lucru nu este permis în cazul majorităţii angajaţilor din sectorul public.

17. În Azerbaidjan, deşi este posibilă cumularea pensiei cu salariul fără suspendarea sau fără diminuarea valorii pensiei, unii salariaţi publici, între care şi funcţionarii publici, au dreptul la suplimente la pensie. Suplimentele reprezintă o cotă procentuală din salariul mediu câştigat de persoană în timpul angajării sale. Plata suplimentelor poate fi redusă sau chiar suspendată. Totuşi, plata nu este redusă sau suspendată dacă persoana continuă să lucreze în sectorul privat.

18. Această opţiune funcţionează şi în Danemarca, în cazul unei forme speciale de pensie din serviciul public. Plata pensiei din serviciul public este suspendată dacă persoana pensionată continuă să lucreze ca funcţionar public, dar nu se suspendă dacă persoana continuă să lucreze în sectorul privat.

19. În Italia, dacă valoarea câştigurilor angajaţilor din sectorul public (care include şi valoarea pensiei pentru limită de vârstă) depăşeşte un prag prestabilit (care este destul de ridicat), salariul lor este diminuat la nivelul pragului, în timp ce valoarea pensiei rămâne neschimbată.

20. În Austria, spre deosebire de angajaţii din sectorul privat, funcţionarii publici sunt scutiţi de diminuarea valorii pensiei.

21. Totuşi, în majoritatea statelor examinate nu se face nicio distincţie între desfăşurarea activităţii salarizate în sectorul public sau privat, în ceea ce priveşte diminuarea sau suspendarea plăţii pensiei.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

22. Autorul excepţiei susţine că înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.60 din 4 aprilie 2014, care a amendat articolul 32 alin.(3) din Legea privind statutul judecătorului, nu exista nicio normă care să facă dependentă stabilirea dreptului la pensie pentru vechime în muncă în funcţia de judecător de eliberarea sa din funcţie. Astfel, până la modificarea în discuţie, judecătorii care au atins vechimea în muncă necesară pentru stabilirea dreptului la pensie primeau atât pensia, cât şi salariul de judecător. Totuşi, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.60 din 4 aprilie 2014, a devenit imposibilă cumularea pensiei şi a salariului de judecător de către aceeaşi persoană. Legislatorul a prevăzut că interdicţia în discuţie se va aplica pentru viitor şi că drepturile la pensie obţinute anterior nu vor fi afectate.

23. Autorul excepţiei menţionează că această interdicţie îi discriminează în mod nejustificat pe judecătorii care s-au pensionat după ce articolul 32 alin.(3) din Legea privind statutul judecătorului a fost amendat prin Legea nr.60 din 4 aprilie 2014. Mai mult, autorul susţine că norma contestată le impune judecătorilor să aleagă între a continua să exercite funcţia de judecător sau a demisiona şi a obţine dreptul la pensie. Autorul sesizării susţine că statul nu poate să condiţioneze plata pensiei de încetarea activităţii salarizate în funcţia de judecător. Acest fapt este contrar articolului 54 din Constituţie. Mai mult, alte categorii salariale pot obţine atât dreptul la pensie, cât şi salariul, pe când judecătorii sunt discriminaţi în exerciţiul dreptului la pensie.

24. Autorul sesizării mai susţine că interdicţia cumulării pensiei pentru vechime în muncă în funcţia de judecător cu salariul reprezintă o măsură care îi privează pe judecători de proprietatea asupra bunurilor lor. În opinia sa, drepturile de asigurări sociale se bucură de protecţie pe baza articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană. Mai mult, autorul consideră că judecătorii care activau în profesie înainte de modificarea articolului 32 alin.(3) din Legea privind statutul judecătorului aveau o speranţă legitimă de a obţine dreptul la pensie pe baza articolului 32 alin.(3), până la modificarea acestuia. În particular, judecătorii aveau o speranţă legitimă de a le fi stabilită pensia pe baza articolului 32 alin.(3) din Legea privind statutul judecătorului, până la modificarea acestuia prin Legea nr.60 din 4 aprilie 2014.

25. Cu privire la încălcarea articolului 116 alin.(2) din Constituţie, autorul susţine că articolul 32 alin.(3) din Legea privind statutul judecătorului, în redactarea Legii nr.60 din 4 aprilie 2014, a introdus un nou motiv de încetare a profesiei de judecător. Pe de altă parte, autorul excepţiei susţine că norma contestată este similară prevederii declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională prin Hotărârea nr.4 din 27 ianuarie 2000. În final, autorul susţine că norma contestată afectează stabilitatea financiară a judecătorilor.

26. Autorul sesizării susţine că aceste deficienţe afectează articolele 16, 43, 46, 47, 54 şi 116 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

27. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

28. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

29. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul părţii într-un proces pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 32 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redactarea Legii nr.60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care stabileşte că pensia pentru vechime în muncă în funcţia de judecător se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă. În prezent, această prevedere se regăseşte la articolul 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Din acest motiv, Curtea îşi va raporta analiza la acest alineat al articolului 32 din Lege.

31. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău care are ca obiect examinarea apelului formulat împotriva unei hotărâri în care au fost aplicate dispoziţiile articolului 32 alin.(5) din Lege. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile contestate în prezenta cauză ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

32. Curtea menţionează că o altă condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate este ca dispoziţiile contestate să nu fi constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, pct.1 din dispozitiv; DCC nr.109 din 6 septembrie 2022, § 20).

33. Curtea observă că prevederile contestate au constituit anterior obiectul unor sesizări, în acest sens fiind pronunţate Deciziile de inadmisibilitate nr.52 din 27 iunie 2017 şi nr.19 din 9 februarie 2021. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.25 din 2 martie 2020, § 19; DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 20).

34. În sesizare, autorul a susţinut incidenţa articolelor 16 [egalitatea], 43 alin.(1) [dreptul la muncă şi la protecţia muncii], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 116 alin.(2) [statutul judecătorilor] din Constituţie. Totodată, autorul a afirmat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, care garantează dreptul de proprietate. Curtea subliniază că dreptul garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană este reglementat la nivel naţional prin articolul 46 din Constituţie.

35. În acest context, Curtea reţine că autorul excepţiei a formulat, în raport cu toate aceste articole, argumente de neconstituţionalitate care nu au fost examinate în deciziile de inadmisibilitate menţionate mai sus.

36. Referitor la articolele 16 şi 54 din Constituţie, Curtea reaminteşte că acestea nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (DCC nr.54 din 13 aprilie 2021, § 26).

37. Cu privire la pretinsa incidenţă a articolului 43 alin.(1) din Constituţie, Curtea observă că articolul 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 nu restricţionează exerciţiul dreptului la muncă al judecătorilor, ci doar stabileşte că pensia pentru vechime în muncă în funcţia de judecător se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

38. În acest context, Curtea precizează că articolul 43 din Constituţie protejează dreptul la muncă şi nu are în vedere posibilitatea cumulării pensiei cu salariul de judecător. Astfel, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în dreptul la muncă, garantat de articolul 43 din Constituţie.

39. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 46 din Constituţie, autorul a susţinut că (i) este privat de un "bun" şi că (ii) judecătorii care lucrau înainte de amendarea articolului 32 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 prin Legea nr.60 din 4 aprilie 2014, care a exclus posibilitatea cumulului pensiei şi salariului de judecător, au o aşteptare legitimă de a obţine dreptul la pensie pentru vechime în muncă pe baza reglementărilor de până la adoptarea Legii nr.60 din 4 aprilie 2014.

40. Astfel, referitor la cea dintâi obiecţie în acest capăt al sesizării, Curtea menţionează că dreptul la pensie este protejat de articolul 46 din Constituţie numai în cazul în care dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică (HCC nr.11 din 26 mai 2022, § 42). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană se aplică numai bunurilor existente ale unei persoane şi că acesta nu creează un drept de a dobândi bunuri în viitor. Un venit viitor nu poate fi considerat un "bun" decât în cazul în care a fost deja câştigat sau face obiectul unei creanţe certe (J.B. şi alţii v. Ungaria (dec.), 27 noiembrie 2018, § 99) [DCC nr.147 din 15 noiembrie 2022, § 27].

41. Curtea reiterează că un drept social poate face obiectul protecţiei garantate de articolele 46 şi, respectiv, 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană numai în cazul în care dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică. Un drept la pensie dobândit ar însemna o pensie care se află în plată, care are o valoare economică şi care constituie, astfel, un bun (HCC nr.25 din 27 iulie 2017, § 74).

42. Curtea observă că articolul 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 stabileşte că dreptul la pensie pentru vechime în muncă în funcţia de judecător se plăteşte doar: (i) judecătorilor care şi-au dat demisia; şi (ii) judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă. De vreme ce reclamanta din litigiul principal nu şi-a dat demisia şi nici nu a atins plafonul de vârstă în funcţia de judecător, ea nu poate susţine că a fost lipsită de un bun în posesia căruia s-a aflat. De altfel, reclamanta poate obţine în orice moment dreptul la pensie, în eventualitatea în care ar demisiona din funcţie. Aşadar, Curtea respinge ca nefondat argumentul autorului excepţiei care a susţinut existenţa unei ingerinţe în articolul 46 din Constituţie.

43. Cu privire la cea de-a două obiecţie formulată în acest capăt, Curtea subliniază că protecţia proprietăţii prevăzută de articolele 46 din Constituţie şi 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie nu include şi protecţia unor simple perspective de dobândire a unui "bun". Pentru ca un "bun" constând într-o "aşteptare legitimă" să fie recunoscut, trebuie să existe o bază juridică naţională care să genereze un interes patrimonial (Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 13 decembrie 2016, § 79). Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că nu există o ingerinţă în articolul 46 din Constituţie în cazul în care persoana nu îndeplinea sau a încetat să mai îndeplinească condiţiile prevăzute de legea în vigoare pentru recunoaşterea vreunei forme de prestaţii sociale (DCC nr.148 din 15 noiembrie 2022, § 29). Astfel, în Decizia nr.140 din 16 septembrie 2021, la § 43, Curtea a precizat că nu există o aşteptare legitimă de a obţine dreptul la pensie pe baza unor prevederi abrogate anterior momentului în care dreptul respectiv a fost exercitat. Nu poate exista o aşteptare legitimă în situaţiile în care persoanele se bazează pe o prevedere legală care nu este în vigoare la momentul exercitării dreptului (DCC nr.148 din 15 noiembrie 2022, § 31)

44. Aşadar, Curtea menţionează că autorul excepţiei nu poate pretinde că toţi judecătorii pensionaţi după data de 16 mai 2014 au o aşteptare legitimă de a obţine stabilirea dreptului la pensie pentru vechime în muncă pe baza articolului 32 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995, aşa cum era reglementat acest drept până la adoptarea Legii nr.60 din 4 aprilie 2014, care a exclus dreptul în discuţie.

45. Cu privire la existenţa unei ingerinţe în articolul 47 din Constituţie, Curtea reţine următoarele. Prin adoptarea dispoziţiilor contestate, legislatorul nu a suprimat dreptul judecătorilor de a beneficia de pensie, ci a modificat doar condiţiile de plată a acesteia, judecătorul având opţiunea legală de a-şi continua activitatea în funcţia de judecător şi de a-şi încasa salariul sau de a-şi da demisia şi de a solicita plata pensiei corespunzătoare. Aşadar, Curtea nu constată nicio ingerinţă în articolul 47 din Constituţie în prezenta cauză.

46. Pentru că autorul excepţiei susţine o pretinsă discriminare instituită de dispoziţiile contestate, discriminare care pune în discuţie exerciţiul dreptului la pensie, garantat de articolul 47 din Constituţie, Curtea va examina pretinsa existenţă a unei ingerinţe în articolul 16 din Constituţie.

47. Curtea reţine că argumentele autorului sesizării în acest capăt se referă la o pretinsă discriminare a judecătorilor care s-au pensionat înainte şi după 16 mai 2014 (care reprezintă data la care au intrat în vigoare amendamentele la Legea nr.544 din 20 iulie 1995, care au stabilit interdicţia cumulului dreptului la pensie şi al salariului de judecător), precum şi în raport cu titularii de pensii pentru limită de vârstă. În particular, autorul susţine că (i) judecătorii care s-au pensionat înainte de 16 mai 2014 obţin atât pensia, cât şi salariul de judecător şi că (ii) pensionarii pentru limită de vârstă pot beneficia, fără nicio restricţie, de pensie şi de salariu.

48. Referitor la pretinsul tratament diferenţiat al judecătorilor pensionaţi după 16 mai 2014 în raport cu pensionarii pentru limită de vârstă, în ceea ce priveşte cumularea pensiei cu salariul, Curtea menţionează următoarele. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că dreptul la egalitate este dreptul de a fi tratat în acelaşi mod în care este tratată o persoană care se află într-o situaţie juridică echivalentă. Aşadar, o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (HCC nr 19 din 24 septembrie 2019, § 17). Curtea a reţinut că cerinţa caracterului comparabil al situaţiilor nu impune ca situaţiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare. Verificarea respectării acestei cerinţe presupune compararea condiţiilor aplicabile autorului excepţiei şi subiectelor în raport cu care acesta afirmă existenţa unui dezavantaj (HCC nr.30 din 21 septembrie 2021, § 30 şi 46).

49. Pentru a stabili existenţa caracterului comparabil al situaţiei judecătorilor cu cea a altor salariaţi, din perspectiva cumulării pensiei cu salariul, trebuie să se analizeze situaţia de fapt şi de drept care caracterizează aceste categorii. Astfel, Curtea va examina condiţiile aplicabile judecătorilor pensionaţi după 16 mai 2014 şi titularilor de pensii pentru limită de vârstă, având drept criterii de comparare condiţiile în care cumularea pensiei cu salariul devine efectivă.

50. Articolul 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 prevede condiţiile în care judecătorul obţine dreptul la pensie pentru vechime în muncă. Curtea are în vedere că situaţiile stabilite de această prevedere nu sunt comparabile, din perspectiva posibilităţii realizării acestui drept, cu cele stabilite la articolele 14 şi 41 din Legea privind sistemul public de pensii, care stabilesc dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Curtea are în vedere că articolul 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 vizează condiţiile de stabilire a dreptului la pensie în condiţii preferenţiale, care includ, inter alia, formule de calcul al valorii pensiei, precum şi vârstele şi stagiile de cotizare care derogă de la regimul Legii privind sistemul public de pensii. Astfel, sub rezerva dispoziţiilor care prevăd majorarea treptată a vârstei de pensionare şi a vechimii în muncă generală şi a vechimii în funcţia de judecător, persoana care a împlinit vârsta de 51 de ani şi care face dovada unei vechimi în muncă generală de 21 ani, dintre care 13 ani 6 luni în funcţia de judecător, poate obţine pensia de judecător. Pe de altă parte, dreptul la pensie pentru limită de vârstă devine efectiv la vârsta de 63 de ani pentru bărbaţi şi de 60 de ani pentru femei (vârstă care se va majora până la 63 de ani), cu condiţia existenţei unui stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani.

51. Aşadar, Curtea conchide că judecătorii pensionaţi după 16 mai 2014 şi pensionarii pentru limită de vârstă nu se află în situaţii comparabile şi, prin urmare, nu sunt afectate garanţiile articolului 16, în coroborare cu articolul 47 din Constituţie.

52. Referitor la pretinsul tratament diferenţiat dintre judecătorii pensionaţi înainte de 16 mai 2014 şi cei pensionaţi după această dată, Curtea precizează următoarele.

53. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că situaţia diferită în care se află persoanele în funcţie de reglementarea aplicabilă, potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care instituie egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a precizat că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile articolului 16 alin.(2) din Constituţie, presupune să se aibă în vedere tratamentul pe care legea îl prevede faţă de destinatari în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta, în mod firesc, diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate. Curtea a precizat că acest fapt este bine-stabilit în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 23; DCC nr.148 din 15 noiembrie 2022, § 34). Prin urmare, cu referire la capătul sesizării care susţine pretinsa discriminare între judecătorii care s-au pensionat înainte de 16 mai 2014 şi cei care s-au pensionat după această dată, Curtea reţine caracterul nefondat al argumentelor autorului sesizării în acest capăt.

54. Cu trimitere la articolul 116 alin.(2) din Constituţie, autorul sesizării a susţinut că articolul 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 afectează stabilitatea financiară a judecătorilor. Totuşi, Curtea observă că autorul nu a motivat cum este afectată stabilitatea financiară a judecătorului, limitându-se exclusiv la simpla invocare a acestei obiecţii. Curtea precizează că nu-l poate înlocui pe autorul excepţiei, căutând argumente în favoarea tezelor sale.

55. Referitor la obiecţia autorului excepţiei care a susţinut că articolul 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 instituie un nou motiv de încetare a funcţiei de judecător, Curtea precizează că judecătorul este cel care decide când şi în ce condiţii să plece din funcţie, decizie care nu-i este impusă şi care nu operează ope legis, pe baza articolului 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995.

56. În capătul sesizării în care autorul a susţinut că norma contestată este similară prevederii declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională prin Hotărârea nr.4 din 27 ianuarie 2000, Curtea precizează că normele examinate prin acea hotărâre stabileau suspendarea automată a drepturilor la pensie deja obţinute de judecători sub imperiul legii vechi, pe când articolul 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 prevede condiţiile în care se obţine dreptul la pensie pentru vechime în munca în funcţia de judecător. Aşadar, Curtea reţine că prevederile contestate în acest caz şi cele examinate prin Hotărârea nr.4 din 27 ianuarie 2000 nu sunt similare.

57. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 32 alin.(5) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în interesele dnei Svetlana Şleahtiţchi, în dosarul nr.3a-924/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.