Hotărîre nr.4 din 27.01.2000 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici Nr.4 din 27.01.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-16/7 din 10.02.2000 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea Alionei Balaban, grefier, avocatului parlamentar Alexei Potînga, doamnelor Raisa Botezatu şi Anastasia Pascari, judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, reprezentanţi ai Curţii Supreme de Justiţuie, Nicolae Popescu, şef de secţie la Procuratura Generală, reprezentant al Procuraturii Generale, Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, şeful sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, în lipsa deputatului în Parlament Dumitru Pulbere, legal citat, în prezenţa Preşedintelui Asociaţiei Judecătorilor din Republica Moldova Nicolae Timofti, consultantului principal al Parlamentului Gheorghe Grigoriţa şi a viceministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei Anghelina Apostol, conducîndu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă publică dosarul despre controlul constituţionalităţii unor prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici. Temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările Curţii Supreme de Justiţie, Procurorului General, avocatului parlamentar Alexei Potînga şi deputatului în Parlament Dumitru Pulbere, înaintate conform art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Avînd în vedere că sesizările abordează una şi aceeaşi problemă, a cărei soluţionare ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale, sesizările au fost acceptate spre examinare în fond, conexate într-un singur dosar şi înscrise în ordinea de zi prin deciziile Curţii Constituţionale din 3 noiembrie, 16 noiembrie şi 13 decembrie 1999. În cadrul examinării preliminare a cauzei Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere pe marginea sesizărilor Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Consiliului Federaţiei Generale a Sindicatelor. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori, argumentele părţilor şi ale reprezentanţilor lor expuse la proces, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : 1. La 28 iulie 1999 Parlamentul a adoptat Legea nr. 552-XIV "Cu privire la modificarea, completarea şi abrogarea unor acte legislative"* (în continuare Legea nr. 552-XIV). ----------------------------- * M.O., 1999, nr. 116-117, art. 551. Potrivit preambulului, această Lege a fost adoptată în scopul realizării Strategiei reformei sistemului de asigurare cu pensii în Republica Moldova şi aducerii actelor legislative ce includ norme de asigurare cu pensii în concordanţă cu Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 "Privind pensiile de asigurări sociale de stat". Între altele, prin Legea nr. 552-XIV au fost modificate, completate şi expuse într-o nouă redacţie următoarele acte normative: - Legea nr. 902-XII din 12 ianuarie 1992 "Cu privire la Procuratură" ** a fost completată cu art. 451 (art. Ip. (1) - (10); ----------------------------- ** Monitorul Parlamentului, 1992, nr. 1, art. 23. - în Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995***, în art. 25 alin. (7) şi alin. (9) au fost excluse, iar alin. (6) şi alin. (8) din art. 25 şi art. 29 au fost expuse într-o nouă redacţie (art. VII alin. 1 şi 2 p. (1) - (10); ----------------------------- *** M.O., 1995, nr. 61, art. 681. - în Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului"**** din art. 26 au fost excluse alin. (5) - (8) şi alin. (10), iar art. 32 a fost expus într-o redacţie nouă (art. VIII alin. 1 şi 2 p. (1) - (10). ----------------------------- **** M.O., 1995, nr. 59-60, art. 664. Potrivit modificărilor şi completărilor operate, actele normative enumerate în partea ce ţine de modul de pensionare prevăd următoarele. Judecătorii, procurorii, anchetatorii Procuraturii şi funcţionarii publici au dreptul la pensie cu condiţia realizării vechimii în muncă în funcţiile respective de minimum 20 de ani şi a respectării prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat. Pensia se stabileşte în cuantum de 42 procente din venitul mediu lunar asigurat. Modul de calculare a stagiului de cotizare şi a venitului mediu lunar asigurat se stabileşte de către Guvern. Cuantumul maxim al pensiei calculate nu poate depăşi 75 procente din venitul mediu lunar asigurat. Pensiile se plătesc integral, indiferent de faptul realizării veniturilor pasibile de asigurări sociale de stat. Judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici, care nu au atins vîrsta de 65 de ani bărbaţii şi 60 de ani femeile şi beneficiază de pensie stabilită pînă la punerea în aplicare a Legii nr. 552-XIV, plata pensiei se suspendă pentru perioada exerciţiului funcţiilor respective de judecător, procuror, anchetator al Procuraturii şi funcţionar public. Pînă la împlinirea vîrstei de pensionare de 65 de ani bărbaţii şi 60 de ani femeile, plata pensiei se efectuează din mijloacele bugetului de stat, iar la atingerea vîrstei menţionate - pensia se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat. Potrivit art. VIII din Legea nr. 552-XIV din art. 26 al Legii cu privire la statutul judecătorului au fost excluse alineatele (5) - (8) şi (10), conform cărora judecătorul demisionat avea dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizaţie lunară viageră; judecătorul demisionat care avea în funcţia de judecător o vechime de cel puţin 20 de ani beneficia de o indemnizaţie lunară viageră neimpozabilă de la 80 pînă la 100% faţă de salariul mediu plătit în funcţia respectivă de judecător. A fost suspendat dreptul judecătorului demisionat de a activa în sfera justiţiei, precum şi dreptul judecătorului demisionat de a beneficia de indemnizaţia lunară viageră şi de salariu pentru exercitarea temporară a funcţiilor unui judecător absent sau într-un post vacant de judecător, ori a altei funcţii în sfera justiţiei. 2. La 28 octombrie 1999 Curtea Supremă de Justiţie a solicitat Curţii Constituţionale controlul constituţionalităţii art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului în redacţia Legii nr. 552-XIV. În sesizare se menţionează că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum şi resctricţiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege, contravin art. 6, art. 16, art. 43, art. 47, art. 54 şi art. 116 din Constituţie, principiilor fundamentale despre independenţa organelor judiciare, consfinţite în rezoluţiile Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 40 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum şi în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie, cît de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări. În sesizarea Procurorului General se contestă dispoziţiile art. I, VII şi VIII ale Legii nr. 552-XIII. Autorul sesizării consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale şi actelor internaţionale. Prin modificările operate s-au diminuat garanţiile sociale ale procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi ale judecătorilor. Dispunînd completarea Legii cu privire la Procuratură cu art. 45/1, legiuitorul a încălcat principiul internaţional al respectării drepturilor anterioare, dobîndite în mod licit, în virtutea cărora cuantumul noii mărimi a pensiei nu poate fi mai mic decît cel stabilit printr-o lege anterioară. În sesizările avocatului parlamentar Alexei Potînga şi deputatului în Parlament Dumitru Pulbere este contestată constituţionalitatea normelor ce reglementează asigurarea cu pensii nu numai a judecătorilor, ci şi a procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici. Referindu-se la o serie de hotărîri ale Curţii Constituţionale, autorii sesizărilor consideră că modificările şi completările operate în actele normative ce reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici sînt discriminatorii, contravin principiilor constituţionale despre echitate şi egalitate în faţa legii. 3. Curtea Constituţională reţine că, în lumina prevederilor art. 6 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, obiect al examinării în prezenta cauză îl constituie controlul constituţionalităţii dispoziţiilor următoarelor acte normative: art.45/1 din Legea cu privire la Procuratură; art. 25 şi art. 29 din Legea serviciului public, art. 26 şi art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului în redacţia Legii nr. 552-XIV. Raportînd actele normative supuse controlului constituţionalităţii la dispoziţiile Legii Supreme, Curtea Constituţională relevă următoarele. Pornind de la principiile fundamentale ale statului, Constituţia garantează cetăţenilor asistenţa socială în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor(art. 47 alin. (2). Dreptul cetăţeanului la asigurarea cu pensie (pensie de bătrîneţe, pentru vechime în muncă etc.) se află în dependenţă directă de caracterul activităţii social-utile prestate. Pensiile pentru vechime în muncă ale judecătorilor, procurorilor şi anchetatorilor Procuraturii, funcţionarilor publici au fost obţinute prin munca prestată de aceştia, prin exercitarea unor funcţii speciale, de importanţă majoră pentru societate. În exerciţiul funcţiilor lor, judecătorii, procurorii, anchetatorii Procuraturii, funcţionarii publici sînt învestiţi cu un statut juridic special, consfinţit în art. 116, 124 şi 125 din Constituţie, precum şi în următoarele legi: Legea cu privire la Procuratură, Legea cu privire la statutul judecătorului, Legea seviciului public (cu modificările şi completările ulterioare). Principiul independenţei judecătorului, consfinţit în art. 116 din Constituţie şi în Legea cu privire la statutul judecătorului, este un element special al statutului său juridic şi condiţia principală a independenţei autorităţii judecătoreşti. Societatea şi statul, înaintînd faţă de judecător şi faţă de activitatea sa profesională exigenţe sporite, sînt obligate să-i asigure garanţii corespunzătoare pentru exercitarea activităţii de înfăptuire a justiţiei. Termenul împuternicirilor judecătorilor, independenţa, securitatea, remunerarea corespunzătoare, condiţiile de muncă, de asigurare cu pensii şi vîrsta de pensionare trebuie să fie garantate în modul cuvenit prin lege. În scopul asigurării principiului independenţei judecătorului, în Constituţie (art. 121 alin. (2) şi în Legea cu privire la statutul judecătorului, a fost consfinţit un sistem de garanţii juridice. Potrivit art. 124 din Constituţie şi Legii cu privire la Procuratură (cu modificările şi completările ulterioare) Procurorul General şi procurorii subordonaţi acestuia exercită supravegherea executării exacte şi uniforme a legilor de către organele administraţiei publice, de către persoanele juridice şi fizice şi asociaţiile lor, apără ordinea legală, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, contribuie la exercitarea justiţiei, în condiţiile legii. Dată fiind importanţa socială majoră a obligaţiunilor procurorilor şi anchetatorilor Procuraturii, responsabilitatea sporită, riscul pe care îl comportă exerciţiul atribuţiilor lor funcţionale, categoriile respective de colaboratori trebuie să beneficieze de un sistem de garanţii juridice certe. Statutul juridic al funcţionarului public este reglementat prin Legea serviciului public. Statutul juridic al unei funcţii publice este determinat de nivelul juridico-organizatoric al organului administraţiei publice, care angajează funcţionarul la lucru, de locul şi rolul acestei funcţii în structura organului administraţiei publice, de caracterul şi gradul de competenţă profesională necesară pentru exercitarea funcţiei respective şi include drepturi, obligaţii şi responsabilităţi ale funcţionarului public, exigenţe faţă de calificarea sa. Garanţiile sociale şi retribuţia funcţionarilor publici fac ca statutul lor juridic să se distingă de statutul altor categorii de lucrători. De aici şi necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare materială şi socială a funcţionarilor publici. După cum reiese din preambulul Legii nr. 552-XIV, ea a fost adoptată de către legiuitor în scopul realizării Strategiei reformei sistemului de asigurare cu pensii în Republica Moldova şi aducerii actelor legislative ce includ norme de asigurare cu pensii în concordanţă cu Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat. Curtea Constituţională consideră că, adoptînd Legea în cauză, legiuitorul a încălcat normele art. 116, art. 124 şi art. 125 din Constituţie, care regrementează statutul juridic al judecătorilor şi mandatul procurorilor, diminuînd garanţiile lor sociale. E de menţionat că asigurarea materială, inclusiv asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici este reglementată prin acte juridice speciale, unitare şi obligatorii: Legea cu privire la Procuratură, Legea cu privire la statutul judecătorului, Legea serviciului public (cu modificările şi completările ulterioare). Reglementarea juridică a asigurării cu pensii a acestor categorii de persoane se face exclusiv prin legile menţionate, şi nu prin Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat. Mai mult decît atît, nici Strategia reformei sistemului de asigurare cu pensii, aprobată de Parlament la 23 septembrie 1998, nici Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nu prevăd reducerea cuantumului pensiei şi suspendarea plăţii pensiilor stabilite judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici. De menţionat de asemenea că nici una din normele internaţionale în vigoare nu prevede asemenea restricţii. Prin realizarea garanţiilor de independenţă a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici se asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor lor, dreptului la un mod specific de suspendare din funcţie şi încetare a exerciţiului atribuţiilor lor, dreptul la demisie, precum şi dreptul la asigurarea cu pensii. Normele privind protecţia de stat, asigurarea materială şi socială, inclusiv asigurarea cu pensii, consfinţite în legile menţionate mai sus, îşi menţin puterea juridică şi nu pot fi anulate sau modificate. Într-o serie de hotărîri ale sale Curtea Constituţională a abordat aspectul juridic al problemei privind statutul judecătorilor, consfinţit în Constituţie, şi a garanţiilor sociale ale independenţei lor. Astfel, în Hotărîrea nr. 19 din 29 aprilie 1999, Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţionale prevederile art. 52 şi Anexa nr. 23 la Legea bugetului pe anul 1999 nr. 216-XIV din 12 decembrie 1998*, potrivit cărora în anul 1999 a fost suspendată integral sau parţial acţiunea actelor normative ce prevăd unele garanţii sociale pentru colaboratorii poliţiei, militari, procurori, funcţionarii publici, judecători, precum şi pentru alte categorii de lucrători. Prin această hotărîre a fost recunoscută neconstituţională şi suspendarea acţiunii art. 32 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care prevedea că pensia pentru vechime în muncă se plăteşte integral judecătorului în funcţie. Recunoscînd drept neconstituţionale art. 52 şi Anexa nr. 23 la Legea bugetului pe anul 1999 nr. 216-XIV din 12 decembrie 1998, Curtea Constituţională, printre alte argumente, a menţionat că prevederile legii privind stabilirea unor garanţii materiale ale independenţei judecătorului trebuie să corespundă înaltului său statut, să fie asigurate şi să se respecte necondiţionat. La adoptarea unor legi noi şi a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecţia juridică a statutului judecătorului, consfinţit în Legea cu privire la statutul judecătorului. ------------------------------- * M.O., 1999, nr. 48-49, art. 28. În Hotărîrea nr. 27 din 18 mai 1999* Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţionale prevederile art. 17, art. 23 şi art. 50 alin. (4) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, potrivit cărora pensionarilor care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat li se suspendă suma de pensie care depăşeşte dublul pensiei minime pentru limită de vîrstă. În hotărîrea sa Curtea Constituţională a menţionat că îngrădirea drepturilor pensionarilor ce realizează alte venituri de a primi pensia stabilită nu numai că este contrară dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, dar anihilează însăşi destinaţia şi sensul asigurării cu pensii. -------------------------------- * M.O. 1999, nr. 56-58, art. 38. Astfel, examinînd dosare concrete privind controlul constituţionalităţii unor acte normative ce reglemntează asigurarea cu pensii, Curtea Constituţională s-a pronunţat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilitprintr-o lege anterioară, nu poate fi micşorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior. Diminuarea cuantumului sau suspendarea plăţii pensiei sînt posibile numai în cazurile în care la stabilirea ei au fost comise abuzuri sau alte încălcări ale legii. În acest context este necesar de menţionat următoarele. Potrivit art. 140 alin. (1) din Constituţie, art. 26 alin. (7) şi art. 28 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, legile şi alte acte juridice sau unele prevederi ale lor îşi pierd puterea juridică la data adoptării hotărîrii Curţii Constituţionale şi nu pot fi aplicate pe viitor. Hotărîrile Curţii Constituţionale sînt definitive, nu pot fi atacate, produc efect numai pentru viitor. Curtea Constituţională relevă, că, adoptînd legea contestată, legiuitorul nu a ţinut cont de dispoziţiile Constituţiei şi Legii cu privire la Curtea Constituţională, precum şi de concluziile cuprinse în hotărîrile Curţii Constituţionale nr. 19 din 29 aprilie 1999 şi nr. 27 din 18 mai 1999. Potrivit art. 32 alin. (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului, art. 45/1 alin. (6) din Legea cu privire la Procuratură şi art. 29 alin. (6) din Legea serviciului public în redacţia Legii nr. 552-XIV, judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici, care nu au atins vîrsta de 65 de ani bărbaţii şi 60 de ani femeile şi beneficiază de pensie stabilită pînă la punerea în aplicare a Legii nr. 552-XIV, plata pensiei li se suspendă pentru perioada exerciţiului funcţiilor respective. Totodată, Legea nr. 552-XIV nu prevede asemenea restricţii la asigurarea cu pensii pentru alte categorii de lucrători. Prin urmare, normele Legii, contestate în această parte în sesizările Curţii Supreme de Justiţie, Procurorului General, avocatului parlamentar Alexei Potînga şi deputatului în Parlament Dumitru Pulbere, contravin principiilor constituţionale despre echitate, principiului neretroactivităţii legii şi nu se subsumează hotărîrilor Curţii Constituţionale citate mai sus. Potrivit logicii legiuitorului, pensia stabilită judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici, poate fi plătită numai cu condiţia încetării de către aceştia a exerciţiului funcţiei respective. Curtea Constituţională consideră că, prin aceasta, legiuitorul a stabilit noi temeiuri pentru încetarea exerciţiului funcţiilor de judecător, procuror, anchetator al Procuraturii, funcţionar public, ceea ce contravine art. 116 alin. (2) din Constituţie, art. 25 din Legea cu privire la statutul judecătorului, art. 16 din Legea cu privire la Procuratură şi art. 28 din Legea serviciului public. În conformitate cu art. 116 alin. (2) din Constituţie judecătorii instanţelor judecătoreşti, care au lucrat în funcţia de judecător cinci ani, sînt numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă. Eliberarea înainte de termen a judecătorului din funcţia deţinută se face în temeiul şi în modul stabilit de art. 25 din Legea cu privire la statutul judecătorului. Eliberarea din funcţie a procurorilor, anchetatorilor Procuraturii, precum şi a funcţionarilor publici se face în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea cu privire la Procuratură şi art. 28 din Legea serviciului public, care nu prevăd că stabilirea pensiei este un temei pentru încetarea exerciţiului funcţiei. Curtea Constituţională relevă că prevederile Legii nr. 552-XIV, potrivit cărora se suspendă plata pensiei pentru perioada exerciţiului funcţiei, contravin de asemenea prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, care prevede că pensiile în plată la data intrării în vigoare a acestei legi se păstrează în cunatumurile stabilite. Curtea Constituţională nu poate reţine de asemenea punctul de vedere al Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei asupra problemei în discuţie, potrivit căruia situaţia financiar-economică a ţării nu permite acoperirea cheltuielilor pentru asistenţa socială. Din calculele, prezentate de către Guvern, rezultă că, potrivit situaţiei la data de 1 ianuarie 1999, pensionarii din rîndul judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici constituiau doar 390 de persoane sau 0,06% din numărul total al pensionarilor din ţară, iar alocaţiile anuale pentru plata pensiilor lor constituiau 0,5% din suma totală a alocaţiilor pentru aceste scopuri. Curtea Constituţională relevă de asemenea că art. VIII alin. (1) p. 1 din Legea nr. 552-XIV, potrivit căruia din art. 26 al Legii cu privire la statutul judecătorului se exclud alin. (5) - (8) şi alin. (10), care instituie pentru judecătorii demisionaţi unele drepturi (dreptul la pensie pentru vechime în muncă, dreptul la indemnizaţie lunară viageră, dreptul de a activa în domeniul justiţiei etc.) şi art. VII alin. 1 p. patru din Legea menţionată, prin care din art. 25 din Legea serviciului public se exclud alin. (7) şi alin. (9), care reglementează stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă funcţionarilor publici în cazul lichidării, reorganizării organului autorităţii publice sau al reducerii statelor de personal, precum şi dreptul de a lucra şi a primi pensia şi salariul după ieşirea la pensie de asemenea contravin art. 6, art. 16, art. 43 alin. (1) şi art. 54 din Constituţie. În afară de aceasta, dispoziţiile Legii nr. 552-XIV au incidenţă şi asupra judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici, care au atins vîrsta de 65 de ani bărbaţii şi 60 de ani femeile şi beneficiază de pensia stabilită pînă la punerea în aplicare a legii în cauză. În art. 32 alin. (10) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în art. 45/1 alin. (10) din Legea cu privire la Procuratură şi în art. 29 alin. (10) din Legea serviciului public se stabileşte că plata pensiei pentru aceste categorii de persoane se efectuează din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat în cuantumul calculat în condiţiile prezentei legi, iar diferenţa dintre cuantumul pensiei stabilit iniţial şi această sumă se plăteşte din mijloacele bugetului de stat. Schimbările ce vizează condiţiile de plată a pensiilor pentru judecători, procurori, anchetatorii Procuraturii şi funcţionarii publici, stabilite pînă la intrarea în vigoare a Legii nr. 552-XIV, instituite de către legiuitor, contravin art. 47 alin. (2) şi art. 76 din Constituţie şi principiului respectării drepturilor dobîndite anterior în mod licit. Pentru considerentele expuse, călăuzindu-se de art. 140 din Constituţie, art. 26 alin. (4) şi (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 şi art. 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Declară neconstituţionale următoarele prevederi ale actelor normative în redacţia Legii nr. 552-XIV din 28 iulie 1999 "Cu privire la modificarea, completarea şi abrogarea unor acte legislative": a) art. 45/1 din Legea nr. 902-XII din 29 ianuarie 1992 "Cu privire la Procuratură": b) art. 29 alin. (1), alin. (2), alin. (4), alin. (6) şi alin. (10) din Legea serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995; c) art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului". 2. Declară neconstituţionale dispoziţiile art. VII alin. 1 din Legea nr. 552-XIV din 28 iulie 1999, conform căruia se exclud alin. (7) şi alin. (9) din art. 25 al Legii serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995 şi dispoziţiile art. VIII alin. 1 din Legea nr. 552-XIV, care prevede excluderea alin. (5) - (8) şi (10) din art. 26 al Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului". 3. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 27 ianuarie 2000. Nr. 4.