Decizie nr.22 din 10.03.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.23g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 308 alin.(2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (examinarea demersurilor privind prelungirea duratei arestării)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.23g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 308 alin.(2), (4) şi (6) din

Codul de procedură penală al Republicii Moldova

(examinarea demersurilor privind prelungirea duratei arestării)

nr. 22  din  10.03.2017

 (în vigoare 10.03.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 429-433 art. 130 din 08.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 20 februarie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 martie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 308 alin.(2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Gheorghe Malic, în dosarul nr.16-118/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 20 februarie 2017 de către judecătorul Victor Raţoi, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 16 noiembrie 2016, V.F a fost reţinut de către Procuratura Anticorupţie, fiind învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute la art.324 alin.(3) lit.a) [corupere pasivă] din Codul penal. Ulterior, în privinţa acestuia a fost aplicată măsura arestării preventive pe un termen de 30 de zile, iar apoi arestul preventiv a fost înlocuit cu arest la domiciliu.

4. La 8 februarie 2017, procurorul responsabil de caz a înaintat un demers judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei mun. Chişinău, sediul Buiucani, cu privire la prelungirea faţă de V.F. a măsurii preventive sub formă de arest la domiciliu. De asemenea, demersul procurorului împreună cu materialele anexate la acesta au fost aduse la cunoştinţa avocatului lui V.F.

5. La 13 februarie 2017, în cadrul şedinţei de judecată în care s-a examinat demersul procurorului, avocatul Gheorghe Malic a depus o cerere cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 308 alin.(2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei şi transmiterea sesizării pe adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

“(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 308

Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit

a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea

 duratei arestării învinuitului

“(1) Constatând insuficienţa altor măsuri preventive neprivative de libertate pentru înlăturarea riscurilor prevăzute la art.176 alin.(1) şi necesitatea aplicării faţă de învinuit a măsurii arestării preventive, arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ţinerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers. În demersul procurorului se indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, circumstanţele, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, 185 şi 186, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele generate de încălcarea măsurii preventive. La demers se anexează toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu.

(2) Înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea. În cazul în care învinuitul refuză sau dacă avocatul se află în imposibilitate să ia cunoştinţă de demers, de materialele şi probele anexate la acesta, procurorul consemnează acest fapt şi transmite neîntârziat demersul, materialele şi probele anexate la acesta judecătorului de instrucţie, care, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor înainte de începerea şedinţei.

(3) Demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucţie cu cel puţin 24 de ore până la expirarea termenului de reţinere, iar în cazul minorului – cu cel puţin de 5 ore până la expirarea termenului de reţinere. Demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare. În caz de nerespectare a acestor termene, judecătorul de instrucţie, fără a convoca şedinţa, printr-o încheiere motivată, respinge demersul.

(4) Demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu se examinează fără întârziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu participarea procurorului, avocatului, învinuitului, cu excepţia cazului în care învinuitul se eschivează de la participarea la judecată sau de la urmărirea penală şi este anunţat în căutare. La şedinţă pot participa reprezentantul legal al învinuitului şi martorii invitaţi de procuror sau de învinuit ori de avocat. Procurorul asigură participarea la şedinţa de judecată a învinuitului reţinut, înştiinţează avocatul şi reprezentantul legal al învinuitului, precum şi martorii invitaţi de acesta. Învinuitul sau avocatul înştiinţează martorii invitaţi de el. În cazul neprezentării avocatului înştiinţat, judecătorul de instrucţie îl asigură pe învinuit cu avocat din oficiu în conformitate cu Legea nr.198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Neprezentarea martorilor invitaţi din partea procurorului, a învinuitului sau a avocatului său nu împiedică examinarea demersului.

[…]

(6) La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul care va fi examinat şi exercită dispoziţiile prevăzute la art.255–262, 264, care se aplică în mod corespunzător. Procurorul este obligat să motiveze bănuiala rezonabilă şi temeiurile de aplicare a arestării preventive. Omiterea unei asemenea obligaţii constituie temei de respingere a demersului. După prezentarea materialelor de către procuror, partea apărării poate prezenta oricare materiale relevante la caz, care, în mod obligatoriu, se anexează la materialele cauzei. Ultimul cuvânt i se oferă învinuitului.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că prevederile art.308 alin.(2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive sau a arestării la domiciliu împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, nu corespund criteriilor de calitate a legii. În acest sens, autorul susţine că nu este clar cine prezintă materialele respective. De asemenea, prevederea de lege criticată lasă la discreţia procurorului de a decide cui să prezinte materialele respective, învinuitului sau avocatului, deşi ar fi echitabil dacă acestea se vor prezenta obligatoriu învinuitului, întrucât măsura preventivă îl vizează în exclusivitate pe acesta. Mai mult, nespecificarea de către legiuitor a obligaţiei procurorului de a acorda timp suficient pentru a se lua cunoştinţă de materialele respective conferă normei un caracter imprevizibil, ceea ce în practică generează abuzuri.

10. La fel, autorul pretinde că dispoziţiile art.308 alin.(4) din acelaşi cod sunt alogice, neclare şi imprevizibile, deoarece nu oferă o soluţie referitor la consecinţele neprezentării procurorului în şedinţă la ora fixată de către judecătorul de instrucţie pentru examinarea demersului privind aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu.

11. Potrivit autorului excepţiei, prevederile art.308 alin.(6) din Codul de procedură penală, de asemenea, sunt confuze. Astfel, textul legal contestat face trimitere la articolele 255-262 şi 264 din Codul de procedură penală, deşi dispoziţiile acestora nu au incidenţă asupra procedurii de soluţionare a demersului privind aplicarea sau prelungirea măsurii preventive. La fel, autorul susţine că din conţinutul art.308 alin.(6), care prevede obligaţia procurorului de a motiva bănuiala rezonabilă şi temeiurile de aplicare sau prelungire a arestării preventive sau a arestării la domiciliu, nu este clar când procurorul trebuie să execute această obligaţie - la înaintarea demersului sau în cadrul şedinţei de judecată. Totodată, autorul susţine că textul “după prezentarea materialelor de către procuror” este imprevizibil, întrucât permite procurorului să prezinte în şedinţă materiale care nu au fost anexate la demers şi în privinţa cărora apărarea nu a avut posibilitatea să pregătească contraargumente.

12. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art.308 alin.(2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală nu corespund cerinţelor de calitate şi nu comportă gradul necesar de previzibilitate, nu acordă garanţii contra abuzului, astfel fiind contrare articolelor 4, 20, 23 şi 53 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Gheorghe Malic în dosarul nr.16-118/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 308 alin.(2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală.

18. Astfel, Curtea observă că prevederile art.308 din Codul de procedură penală reglementează procedura de examinare de către judecătorul de instrucţie a demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, a arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului.

19. Curtea relevă că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 4, 20, 23 şi 53 din Constituţie, a pretins, în esenţă, că normele contestate nu corespund exigenţelor de calitate a legii.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul litigiului principal vizează soluţionarea demersului procurorului cu privire la prelungirea duratei arestului la domiciliu a învinuitului.

21. Astfel, potrivit normelor procesual penale cuprinse în art.308 alin.(1), demersul procurorului privind prelungirea duratei ţinerii sub arest a învinuitului, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, se înaintează în instanţa judecătorească [judecătorului de instrucţie].

22. Totodată, art.308 alin.(3) din acelaşi cod stabileşte că demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare.

23. De asemenea, conform art.308 alin.(2) din Codul de procedură penală, dispoziţii criticate de autorul excepţiei, înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul [procurorului] cu privire la prelungirea măsurii arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea.

24. Aşadar, Curtea menţionează că instituirea acestor reglementări au drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentru ca demersul cu privire la prelungirea duratei arestării învinuitului să fie soluţionat cu respectarea dreptului la apărare şi garantarea libertăţii individuale a învinuitului reţinut. Totodată, în cazul în care avocatul învinuitului reţinut consideră că timpul scurs între momentul în care a luat cunoştinţă de data şi ora la care soluţionarea demersului procurorului va avea loc şi soluţionarea acestuia nu este suficient pentru realizarea unei apărări eficiente şi adecvate, acesta poate solicita el însuşi un termen pentru studierea materialelor din dosar şi formularea apărării. Or, Curtea observă că din conţinutul dispoziţiilor legale criticate cuprinse la art.308 alin.(2) din cod reiese în mod clar că judecătorul de instrucţie, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului înainte de începerea şedinţei.

25. De asemenea, Curtea relevă că soluţionarea demersului procurorului cu privire la prelungirea duratei arestării trebuie efectuată în acord cu prevederile art.5 § 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin pronunţarea asupra măsurii “în termen proxim”. Astfel, judecătorul de instrucţie, abilitat de a examina demersurile procurorului de prelungire a duratei ţinerii sub arest, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, trebuie să pună în balanţă toate elementele specifice cauzei pentru satisfacerea atât a dreptului la apărare, cât şi a dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil.

26. Prin urmare, Curtea nu poate reţine alegaţiile autorului excepţiei potrivit cărora dispoziţiile articolului 308 alin.(2), (4) şi (6) nu corespund criteriilor de calitate a legii.

27. Cu referire la alegaţiile autorului excepţiei, potrivit cărora prevederile art.308 alin.(6) fac trimitere la articolele 255-262 şi 264 din Codul de procedură penală, deşi dispoziţiile acestora nu au incidenţă asupra procedurii de soluţionare a demersului privind prelungirea duratei arestării învinuitului, Curtea observă că legiuitorul a comis o eroare tehnică, întrucât dispoziţiile legale care reglementează acţiunile procedurale ce ţin de etapa pregătitoare a şedinţei de judecată sunt cuprinse în articolele 355-362 şi 364 din acelaşi cod. Însă soluţionarea acestei erori tehnice nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

28. În ceea ce priveşte criticile formulate precum că textul de lege criticat nu oferă o soluţie referitor la consecinţele neprezentării procurorului în şedinţă la ora fixată de către judecătorul de instrucţie pentru examinarea demersului privind prelungirea duratei arestării învinuitului, Curtea menţionează că aceste critici ale autorului excepţiei se încadrează în sfera unei problematici care excedează controlului de constituţionalitate.

29. În lumina celor expuse, Curtea menţionează că sesizarea este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.b) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 308 alineatele (2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Gheorghe Malic, în dosarul nr.16-118/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.