Decizie nr.25 din 22.02.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.201a/2021 privind controlul constituţionalităţii articolului 12 din Legea securităţii statului nr.618 din 31 octombrie 1995 (calitatea Procurorului General de membru al Consiliului Suprem de Securitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.201a/2021 privind controlul

constituţionalităţii articolului 12 din Legea securităţii

statului nr. 618 din 31 octombrie 1995

(calitatea Procurorului General de membru

al Consiliului Suprem de Securitate)

nr. 25  din  22.02.2022

 (în vigoare 22.02.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 80-87 art. 44 din 25.03.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 15 septembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 februarie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii textelor "[…] atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate […] se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova" şi "Procurorul General" din articolul 12 alin.(4) din Legea securităţii statului nr.618 din 31 octombrie 1995, precum şi a întregului articol 12 din aceeaşi Lege, sub aspectul omisiunii legislatorului de a reglementa atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.f) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin.(1) lit.f) şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995 şi 11 alin.(1) lit.i) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016.

3. La şedinţa Curţii Constituţionale din 22 februarie 2022, dl judecător Vladimir Ţurcan i-a prezentat Plenului o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate în cerere, Curtea Constituţională a decis admiterea ei.

Legislaţia pertinentă

4. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

"(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…]."

Articolul 66

Atribuţiile de bază

"Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

[…]."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[…]

(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputăţiilor acceptate de acesta sunt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

[…]."

Articolul 124

Procuratura

"(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuţiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege."

Articolul 125

Procurorul

"(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit.

(2) Procurorul General este demis din funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în condiţiile legii, pentru motive obiective şi în temeiul unei proceduri transparente.

(3) Numirea, transferarea, promovarea şi demiterea procurorilor ierarhic inferiori se efectuează de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor."

5. Prevederile relevante ale Legii securităţii statului nr.618 din 31 octombrie 1995 sunt următoarele:

Articolul 12

Consiliul Suprem de Securitate

"(1) Consiliul Suprem de Securitate este un organ consultativ care analizează activitatea ministerelor şi a altor autorităţi administrative centrale în domeniul asigurării securităţii naţionale şi prezintă recomandări Preşedintelui Republicii Moldova în probleme de politică externă şi internă a statului.

(2) Consiliul Suprem de Securitate îşi desfăşoară activitatea în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, prezentei legi, altor acte legislative.

(3) Preşedinte al Consiliului Suprem de Securitate este Preşedintele Republicii Moldova.

(4) Componenţa numerică şi nominală, atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate şi programul lui de lucru se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova. Din componenţa Consiliului Suprem de Securitate fac parte, din oficiu, Preşedintele Parlamentului, Prim-ministrul, preşedintele Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică a Parlamentului, ministrul apărării, ministrul afacerilor interne, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Procurorul General şi guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei.

(5) În vederea realizării deciziilor Consiliului Suprem de Securitate, membrii acestuia emit dispoziţii care nu depăşesc limitele competenţelor constituţionale şi legale conferite de funcţia pe care o deţin.

(5¹) Prin derogare de la prevederile alin.(5), Banca Naţională a Moldovei aplică deciziile Consiliului Suprem de Securitate în măsura în care acestea nu aduc atingere statutului şi autonomiei ei stabilite prin lege.

(6) În calitate de secretar al Consiliului Suprem de Securitate poate fi desemnat un cetăţean al Republicii Moldova cu studii superioare, fără antecedente penale, cu o reputaţie ireproşabilă şi care nu este membru al vreunui partid.

(7) Autorităţile publice centrale, precum şi cele subordonate Guvernului şi structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă, inclusiv cele în care autoritatea administrativă centrală are calitatea de fondator (întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de tipul de proprietate), dar şi persoanele juridice publice autonome sunt obligate să furnizeze la solicitare sau din oficiu orice date şi informaţii, inclusiv cele care constituie secret de stat, bancar sau comercial, care vizează securitatea naţională, apărarea şi ordinea publică, precum şi alte informaţii, în vederea utilizării lor pentru elaborarea deciziilor Consiliului."

[Textul "precum şi alte informaţii" din articolul 12 alin.(7) a fost declarat neconstituţional prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.25 din 29 octombrie 2020]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

6. Autorul sesizării susţine că articolul IV punctul 1 din Legea nr.270 din 9 decembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative a inclus Procurorul General în componenţa Consiliului Suprem de Securitate.

7. Amendamentul Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică care prevedea introducerea Procurorului General în calitate de membru din oficiu al Consiliului nu a fost argumentat, contrar articolului 59 alineatele (1) şi (3) din Regulamentul Parlamentului. De asemenea, acest amendament nu a fost supus consultărilor publice, expertizelor şi avizărilor de organele competente, în special de Procuratura Generală. De asemenea, proiectul de Lege nr.436 din 23 noiembrie 2016 a fost votat în două lecturi în aceeaşi zi, la 9 decembrie 2016. Aşadar, a fost viciată procedura de adoptare şi votare a acestui amendament, fapt contrar articolelor 1 alin.(3), 6, 64, 74 şi 124 din Constituţie.

8. Autorul sesizării subliniază că, potrivit articolului 12 alin.(4) din Legea securităţii statului, atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova. Astfel, lipsa reglementărilor exprese în Lege a atribuţiilor Consiliului reprezintă un vid legislativ şi oferă Preşedintelui prerogative nejustificate. Libertatea stabilirii atribuţiilor Consiliului de către Preşedinte generează indici de imprevizibilitate a limitelor competenţelor acestuia, lipsa asigurării securităţii juridice, riscuri de ingerinţe, arbitrariu şi subordonare a Procuraturii faţă de puterea executivă. Acest fapt contravine articolelor 1 alin.(3), 6, 23, 54 şi 124 din Constituţie.

9. Autorul sesizării consideră că obligaţia Procurorului General de a se conforma agendei stabilite de Preşedinte, de a se prezenta obligatoriu la şedinţele Consiliului, de a primi aprecieri şi indicaţii de la Preşedinte, inclusiv indicaţii de a prezenta informaţii din cadrul urmăririi penale în derulare, generează repercusiuni în activitatea Procuraturii Generale. Acest fapt denotă subordonarea Procuraturii Generale faţă de puterea executivă.

10. De asemenea, autorul sesizării menţionează că Procuratura este o autoritate independentă şi autonomă faţă de puterile legislativă, executivă şi judecătorească, precum şi faţă de orice partid politic sau organizaţie social-politică. Totuşi, prezenţa Procurorului General în componenţa Consiliului Suprem de Securitate afectează separaţia puterilor în stat şi periclitează independenţa şi autonomia Procuraturii.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

12. Curtea observă că, potrivit articolelor 25 lit.f) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin.(1) lit.f) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995 şi 11 alin.(1) lit.i) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, Procurorul General posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea securităţii statului nr.618 din 31 octombrie 1995, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Obiectul sesizării îl reprezintă textele "[…] atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate […] se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova" şi "Procurorul General" din articolul 12 alin.(4) din Legea securităţii statului nr.618 din 31 octombrie 1995, precum şi întregul articol 12 din aceeaşi Lege, sub aspectul omisiunii legislatorului de a reglementa atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate.

15. Autorul sesizării mai ridică o problemă de constituţionalitate extrinsecă, susţinând caracterul viciat al procedurii de adoptare şi de votare a amendamentului, prin care Procurorul General a fost inclus în Consiliul Suprem de Securitate în 2016.

16. Referitor la aceste ultime critici, care au prioritate în ordinea analizei sale, Curtea subliniază că a enumerat standardele pluralismului politic şi ale dezbaterii parlamentare democratice şi şi-a instituit controlul pe baza acestora începând cu Hotărârea nr.14 din 27 aprilie 2021. Curtea subliniază că a pronunţat patru hotărâri (HCC nr.19 din 13 iulie 2021, HCC nr.21 din 27 iulie 2021, HCC nr.22 din 29 iulie 2021, HCC nr.29 din 21 septembrie 2021) în care a analizat critici din această categorie în cazul unor legi adoptate înainte de pronunţarea Hotărârii nr.14 din 27 aprilie 2021. Legile contestate, care au făcut obiectul hotărârilor menţionate, au fost analizate de Curte în contextul votării lor în luna decembrie 2020, în acest sens fiind solicitată şi o opinie amicus curiae din partea Comisiei de la Veneţia. Comisia a emis opinia amicus curiae nr.1020/2021 pentru Curtea Constituţională a Republicii Moldova privind trei întrebări referitoare la controlul constituţionalităţii procedurilor de adoptare a legilor în Parlament, CDL-AD(2021)016). Astfel, ar fi contrar principiului certitudinii juridice dacă Curtea ar supune controlului de constituţionalitate, sub aceste aspecte, legi adoptate şi/sau modificate înainte de 27 aprilie 2021. Mai mult, ar exista pericolul ca un număr extins de legi să fie declarate neconstituţionale pentru nerespectarea unor standarde pe care Curtea le-a precizat în Hotărârea menţionată şi pe care anterior nu le includea în sfera controlului constituţional.

17. Din perspectiva pretinsei subordonări a Procuraturii faţă de Preşedintele Republicii Moldova şi a faptului că Preşedintele Republicii aprobă componenţa şi atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate, Curtea subliniază că a analizat aceste chestiuni în Hotărârea nr.25 din 29 octombrie 2020.

18. Aşadar, la § 40 al acesteia, Curtea a reţinut că, potrivit articolului 33 alin.(1) lit.c)-e) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, independenţa procurorului este asigurată prin: inviolabilitatea lui; marja discreţionară decizională a procurorului în exerciţiul funcţiei, acordată prin lege; stabilirea interdicţiei privind imixtiunea altor persoane sau autorităţi în activitatea procurorului. De asemenea, articolul 34 alin.(1) din aceeaşi Lege stabileşte că inviolabilitatea procurorului asigură garanţii de protecţie împotriva oricăror intervenţii şi imixtiuni în activitatea acestuia. De asemenea, Curtea a subliniat că o serie de instrumente juridice internaţionale au stabilit şi au dezvoltat principiul independenţei procurorilor. Astfel, conform Liniilor directoare ale ONU privind rolul procurorilor, statele membre trebuie să se asigure că procurorii sunt apţi să-şi exercite atribuţiile profesionale, fără intimidări, impedimente, hărţuiri, ingerinţe necorespunzătoare sau expunere nejustificată la răspundere civilă, penală sau de altă natură din partea altor autorităţi. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a menţionat în Recomandarea (2000)19 privind rolul urmăririi penale în justiţia penală că: ,,Statele trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât procurorii să-şi poată îndeplini atribuţiile fără ingerinţe nejustificate sau fără a fi expuşi unei responsabilităţi nejustificate penale, civile sau de altă natură." (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.71 din 27 iulie 2017, § 21-23).

19. Curtea a constatat, la § 42 şi 43, că Codul de procedură penală conţine garanţii pentru protejarea informaţiilor, datelor sau probelor din cadrul urmăririi penale, fiind stabilite în mod expres condiţiile de divulgare a acestora şi răspunderea penală pentru nerespectarea confidenţialităţii materialelor urmăririi penale. Aşa cum decurge din scopul şi obiectul articolului 212 alin.(1) din Codul de procedură penală, regimul confidenţialităţii materialelor urmăririi penale depinde exclusiv de autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală sau de cea a persoanei abilitate cu controlul asupra activităţii urmăririi penale. În acest sens, Curtea a reţinut că, în baza articolului 12 alin.(7) din Legea securităţii statului, Consiliul posedă competenţa de a solicita furnizarea oricăror date sau informaţii de la Procuratură, însă Procuratura poate refuza, potrivit articolului 212 alin.(1) din Codul de procedură penală, comunicarea informaţiilor şi materialelor urmăririi penale. Comunicarea unor asemenea informaţii Consiliului ar semnifica, în sensul articolului 212 alin.(1) din Codul de procedură penală, darea lor spre publicitate, pentru că orice autoritate care nu are legătură cu activitatea de urmărire penală face parte din noţiunea autonomă de "public". De asemenea, Consiliul nu poate influenţa activitatea Procuraturii, inclusiv marja discreţionară decizională a vreunui procuror. Mai mult, în § 96 din Hotărârea citată, Curtea a reţinut că autorităţile publice de rang constituţional pot furniza informaţiile solicitate în măsura în care această acţiune nu aduce atingere statutului şi autonomiei lor prevăzute de Constituţie. Aşadar, Curtea a observat că prevederile contestate nu afectează independenţa şi autonomia Procuraturii şi, prin urmare, articolul 124 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

20. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii textelor "[…] atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate […] se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova" şi "Procurorul General" din articolul 12 alin.(4) din Legea securităţii statului nr.618 din 31 octombrie 1995, precum şi a întregului articol 12 din aceeaşi Lege, sub aspectul omisiunii legislatorului de a reglementa atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate, depusă de dl Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.