Decizie nr.26 din 29.04.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.46g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unei sintagme din art.47 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (termenul depunerii cererii de strămutare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 46g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate  a unei sintagme din art.47 alin.(1) din

Codul de procedură penală al Republicii Moldova

(termenul depunerii cererii de strămutare)

nr. 26  din  29.04.2016

 (în vigoare 29.04.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 247-255 art. 64 din 05.08.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Eugeniu Osipov, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 20 aprilie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 aprilie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “cu cel puţin 5 zile înainte de începerea cercetării judecătoreşti” din art.47 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Dumitru Pavel în dosarul nr.1cs-52/2016, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 20 aprilie 2016 de către completul de judecată din cadrul Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie (Petru Ursache, Vladimir Timofti şi Constantin Alerguş), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele cauzei

3. Pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, se află cauza penală privind învinuirea lui Viorel Ţopa şi Răzvan Paveliu de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.42, 243 alin.(3) lit.b), 361 alin.(2) lit.d) din Codul penal, care a fost depusă spre examinare la 14 noiembrie 2012.

4. La 4 martie 2015, instanţa de judecată a anunţat începerea cercetării judecătoreşti, ulterior fiind interogaţi martori şi partea vătămată.

5. La 5 aprilie 2016, avocatul Dumitru Pavel, în numele inculpaţilor, a înaintat Curţii Supreme de Justiţie o cerere privind strămutarea judecării cauzei penale la o altă instanţă, egală în grad cu Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău.

6. La 19 aprilie 2016, avocatul Dumitru Pavel a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “cu cel puţin 5 zile înainte de începerea cercetării judecătoreşti” din art.47 alin.(1) Codul de procedură penală, invocând că norma contestată încălcă prevederile art.20 din Constituţie.

7. Prin încheierea din 20 aprilie 2016, Curtea Supremă de Justiţie, în baza articolelor 46-49 din Codul de procedură penală, a examinat cererea avocatului privind strămutarea cauzei penale şi a respins-o ca fiind neîntemeiată.

8. În aceeaşi zi, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2012, nr.263-269, art.855) sunt următoarele:

Articolul 47

Cererea de strămutare şi efectele ei

“(1) Cererea de strămutare, care trebuie să fie motivată, se adresează Curţii Supreme de Justiţie cu cel puţin 5 zile înainte de începerea cercetării judecătoreşti. Documentele pe care se bazează cererea se anexează la aceasta dacă sînt deţinute de partea care cere strămutarea.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederea contestată nu permite depunerea cererii de strămutare după începerea etapei de cercetare judecătorească, chiar dacă aceasta este întemeiată şi necesară. Or, situaţiile în care este necesar să se asigure desfăşurarea normală a procesului şi să se obţină soluţionarea obiectivă, completă şi rapidă a cauzei pot apărea şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

12. De asemenea, autorul susţine că norma contestată contravine prevederilor articolului 49 alin.(3) din Codul de procedură penală, care stabileşte că “dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată de această instanţă este anulată prin efectul admiterii cererii de strămutare”, şi articolului 50 alin.(1), potrivit căruia “strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe circumstanţe pe care Curtea Supremă de Justiţie nu le-a cunoscut în cadrul soluţionării cererii anterioare sau pe circumstanţe apărute după aceasta”.

13. În viziunea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, norma contestată contravine dispoziţiilor art.20 din Constituţie şi art.6 § 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul Dumitru Pavel în dosarul nr.1cs-52/2016, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită Curtea Constituţională prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea observă că autorul excepţiei solicită de a declara neconstituţională doar sintagma “cu cel puţin 5 zile înainte de începerea cercetării judecătoreşti” de la articolul 47 alin.(1) din Codul de procedură penală.

19. Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, dispoziţiile căruia garantează accesul liber la justiţie.

20. Curtea constată că articolul 47 alin.(1) din Codul de procedură penală stabileşte condiţiile în care poate fi depusă o cerere de strămutare:

“(1) Cererea de strămutare, care trebuie să fie motivată, se adresează Curţii Supreme de Justiţie cu cel puţin 5 zile înainte de începerea cercetării judecătoreşti. Documentele pe care se bazează cererea se anexează la aceasta dacă sînt deţinute de partea care cere strămutarea”.

21. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a înaintat Curţii Supreme de Justiţie o cerere de strămutare după un an şi o lună de la începerea cercetării judecătoreşti.

22. Totodată, Curtea observă că cererea formulată de către avocat, privind strămutarea judecării cauzei penale (dosarul nr.1-52/16) de la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, la o altă instanţă egală în grad, a fost examinată de Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie. Prin încheierea din 20 aprilie 2016, instanţa de judecată a respins cererea avocatului ca fiind neîntemeiată, statuând că: “o eventuală admitere a cererii de strămutare […] ar cauza tergiversarea examinării cauzei”. Instanţa de judecată a mai reţinut că motivele invocate de avocat "nu sunt confirmate prin probe, sunt la nivel de presupunere […], iar anexele la cererea de strămutare, extrase din presă, se resping din motiv că această cauză se află de 3 ani şi 5 luni în proces de examinare în cadrul primei instanţe”.

23. Aplicând constatările de mai sus la prezenta speţă, Curtea reţine că, deşi cererea de strămutare a fost depusă după începerea cercetării judecătoreşti, instanţa de judecată a examinat cererea avocatului, aceasta fiind respinsă nu din cauza termenului, ci din motivul că instanţa a ajuns la concluzia că cererea de strămutare nu este întemeiată.

24. Prin urmare, fără a verifica temeinicia motivelor invocate de instanţa de judecată, Curtea conchide că circumstanţele de fapt ale speţei relevă natura abuzivă a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de avocatul Dumitru Pavel.

25. De asemenea, este evident că autorul excepţiei a făcut uz de acest drept după începerea cercetării judecătoreşti, iar instanţa de judecată a examinat cererea avocatului. Faptul că instanţa de judecată a considerat neîntemeiată cererea avocatului de strămutare a cauzei este o chestiune de oportunitate, şi nu de constituţionalitate.

26. În acest context, Curtea menţionează că, în cadrul procedurii de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, este competentă, potrivit articolului 135 din Constituţie, de a raporta o normă legală la o normă constituţională. Curtea raportează norma legală incidentă într-o cauză particulară la Legea Fundamentală, ţinând cont de practica de aplicare a acestei norme. Acest control însă nu presupune verificarea argumentelor judecătorilor la soluţionarea unei cauze. O interpretare contrară ar însemna arogarea de către Curtea Constituţională a unui rol impropriu, şi anume de verificare a hotărârilor judiciare.

27. Totodată, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică, a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Astfel, Curtea reiterează că aplicabilitatea normei contestate pentru soluţionarea litigiului principal este o condiţie primordială pentru admisibilitatea sesizării şi examinarea acesteia în fond.

28. Ţinând cont de cele menţionate mai sus, Curtea reţine că, în speţă, instanţa de judecată a aplicat prevederile contestate, prin urmare, excepţia este lipsită de obiect, motiv pentru care urmează a fi respinsă ca fiind nefondată.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unei sintagme din articolul 47 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Dumitru Pavel, în dosarul nr.1cs-52/2016, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.