BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Acte judiciare

Decizie nr.27 din 26.02.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.123g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 6 alin.(4) şi 118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (vânzarea masei debitoare)

Tipul documentului
Acte judiciare
Data adoptării
26.02.2026

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 123g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 6 alin.(4) şi

118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(vânzarea masei debitoare)

nr. 27  din  26.02.2026

 (în vigoare 26.02.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.125-128 art. 41 din 19.03.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 2 iunie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 februarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "prin publicare în registrul cauzelor de insolvabilitate" din articolul 6 alin.(4) şi "lichidatorul sau organizatorul licitaţiei" din articolul 118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dna Tamara Crăciun, în dosarul nr.2i-105/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de domnul judecător Vitalie Guţan, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 14 aprilie 2015, dl Gheorghe Baciu a cerut intentarea procesului de insolvabilitate a Nectar Expo.

4. Printr-o hotărâre din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Chişinău a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa Nectar-Expo. Printr-o încheiere din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel Chişinău a aplicat în privinţa debitorului procedura falimentului, iar lichidatorul desemnat a fost autorizat să demareze procedurile de valorificare şi lichidare a masei debitoare.

5. La 8 februarie 2023, dna Tamara Crăciun, creditor şi reprezentant al debitorului Nectar Expo, a contestat vânzarea bunurilor în cadrul licitaţiei anunţate pentru data de 10 februarie 2023.

6. La 21 mai 2025, dna Tamara Crăciun a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor "prin publicare în registrul cauzelor de insolvabilitate" din articolul 6 alin.(4) şi "lichidatorul sau organizatorul licitaţiei" din articolul 118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

7. Printr-o încheiere din 27 mai 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 34

Dreptul la informaţie

"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[...]."

Articolul 126

Economia

"(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

[…]

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

[…]."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 6

Citarea, notificarea şi înştiinţarea participanţilor la proces

"[…]

(4) Notificările şi înştiinţările se fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile expres prevăzute de prezenta lege şi prin publicare în registrul cauzelor de insolvabilitate.

(5) Înştiinţarea şi notificarea conform alin.(4) se consideră efectuată după expirarea a 3 zile lucrătoare de la publicare."

Articolul 118

Vânzarea masei debitoare

"(1) În cel mult 10 zile de la data aprobării de către comitetul creditorilor sau de către adunarea creditorilor a preţului iniţial de vânzare, lichidatorul formează loturi de bunuri pentru vânzare şi stabileşte data şi locul licitaţiei cu strigare, publicînd un anunţ care va cuprinde informaţia prevăzută la art.129 alin.(9), cu excepţiile stabilite în prezentul articol.

(2) Licitaţia se organizează la sediul lichidatorului sau al debitorului ori în alt loc stabilit de lichidator şi se va desfăşura în decursul a 15 zile de la data publicării anunţului despre organizarea ei. Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure accesul publicului la ele.

(3) Sunt admise la licitaţie persoanele care au depus la timp cerere de participare, precum şi documentele necesare, şi care au plătit acont în mărimea stabilită de lichidator, dar nu mai mic de 2% din preţul iniţial al bunurilor.

(4) Doritorii de a participa la licitaţie vor prezenta lichidatorului cerere de participare de un model stabilit, copia de pe documentul care confirmă depunerea acontului pe contul bancar indicat în anunţ, procură, după caz, pentru dreptul de a participa la licitaţie, alte documente prevăzute expres în anunţul despre organizarea licitaţiei. Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data licitaţiei. Termenul nominalizat este unul de decădere.

(5) Lichidatorul înregistrează persoana care a depus cerere de participare la licitaţie. Dacă persoana nu a respectat cerinţele referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor sau dacă nu are dreptul de a participa la licitaţie, lichidatorul respinge cererea. Motivul respingerii se comunică în scris persoanei, cu restituirea acontului.

(6) Nu pot participa la licitaţie, sub sancţiunea nulităţii absolute, lichidatorul sau organizatorul licitaţiei, judecătorii instanţei de insolvabilitate, şi nici rudele şi afinii de gradul întâi şi doi ai acestora şi soţii acestor rude şi afini.

[...]."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.141 din 16 iulie 2020 pentru modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012 sunt următoarele:

"[...]

(2) Prevederile de la articolul I punctul 2 şi punctul 3 în partea ce ţine de articolul 7 alineatul (1) se vor pune în aplicare din momentul în care registrul cauzelor de insolvabilitate va deveni funcţional.

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că articolul 6 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nu prevede obligaţia publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a anunţului privind desfăşurarea licitaţiei în cadrul căreia va fi valorificată masa debitoare. Deşi publicarea anunţului reprezintă o condiţie esenţială a procedurii de valorificare a masei debitoare, prevederile referitoare la difuzarea informaţiilor prin intermediul Registrului cauzelor de insolvabilitate permit accesul privilegiat al administratorilor autorizaţi din cadrul altor proceduri şi persoanelor apropiate lor la informaţiile referitoare la vânzarea bunurilor debitorilor aflaţi în proces de insolvabilitate şi limitează accesul altor persoane care ar putea fi interesate de cumpărarea bunurilor debitorului. Această modalitate de informare restrânge dreptul de acces la informaţii în mod disproporţionat.

12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că doar "prin publicarea în registrul cauzelor de insolvabilitate" a informaţiilor privind desfăşurarea licitaţiilor, transparenţa procedurii şi informarea posibililor participanţi cu privire la posibilitatea de a cumpăra bunurile scoase la vânzare nu este asigurată în mod eficient. Prin urmare, normele contestate permit valorificarea bunurilor la preţuri diminuate, contrar obligaţiei statului de a prevedea măsuri de protejare a dreptului de proprietate al debitorului şi al creditorilor. Totodată, normele contestate favorizează competiţia neloială şi creează un dezechilibru între agenţii economici, pentru că unii pot fi privaţi de patrimoniu fără a fi despăgubiţi în mod just.

13. Autoarea excepţiei afirmă că textul "prin publicare în registrul cauzelor de insolvabilitate" din articolul 6 alin.(4) din Legea insolvabilităţii contravine articolelor 9, 16, 20, 34, 46, 54, 126 şi 127 din Constituţie.

14. Referitor la textul contestat din articolul 118 alin.(6) din Lege, autoarea susţine că legislatorul a omis să stabilească interdicţia generală pentru administratorii autorizaţi de a participa la licitaţiile în cadrul cărora sunt scoase la vânzare bunurile debitorului aflat în procedura falimentului. Autoarea consideră că membrii Uniunii Administratorilor Autorizaţi au un acces privilegiat la informaţiile din registrul cauzelor de insolvabilitate şi pot influenţa procedurile de insolvabilitate. Aceste circumstanţe şi posibilitatea achiziţionării unor bunuri la preţuri diminuate în mod nejustificat denaturează concurenţa, subminează încrederea în legalitatea procedurii falimentului şi afectează dreptul de proprietate al debitorului şi al creditorilor validaţi.

15. Autoarea pretinde că redactarea actuală a normei criticate creează premise pentru conflicte de interese între participanţii la procesul de insolvabilitate, pentru favoritism şi compromite scopul licitaţiei publice.

16. În opinia autoarei, participarea administratorilor autorizaţi la vânzarea bunurilor debitorului şi publicarea exclusivă a anunţurilor de licitaţie în registrul cauzelor de insolvabilitate afectează caracterul echitabil al procedurilor de valorificare a masei debitoare, iar persoanele prejudiciate nu pot să conteste în mod eficient implicarea administratorilor autorizaţi. În acest mod, este lezat dreptul la un proces echitabil.

17. Prin urmare, autoarea excepţiei afirmă că textul "lichidatorul sau organizatorul licitaţiei" din articolul 118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii contravine articolelor 9, 16, 20, 46, 54, 126 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele "prin publicare în registrul cauzelor de insolvabilitate" din articolul 6 alin.(4) şi "lichidatorul sau organizatorul licitaţiei" din articolul 118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se contestă vânzarea bunurilor debitorului în cadrul unei licitaţii. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (DCC nr.145 din 17 decembrie 2020, § 29; DCC nr.9 din 26 ianuarie 2021, § 19; DCC nr.84 din 25 iulie 2024, § 20).

23. Curtea constată că prevederile articolului 6 alin.(4), inclusiv textul "prin publicare în registrul cauzelor de insolvabilitate", în redactarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, urmează să fie puse în aplicare din momentul în care registrul cauzelor de insolvabilitate va deveni funcţional (a se vedea articolul II alin.(2) din Legea nr.141 din 16 iulie 2020). În acest sens, Curtea reţine că deşi este prevăzut de articolul III din Legea nr.141 din 16 iulie 2020, Registrul cauzelor de insolvabilitate, deocamdată, nu este instituit.

24. În acest context, Curtea menţionează că textul contestat nu este aplicabil în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, capătul excepţiei de neconstituţionalitate privind textul "prin publicare în registrul cauzelor de insolvabilitate" din articolul 6 alin.(4) din Legea insolvabilităţii reprezintă o actio popularis şi este inadmisibil în această cauză (DCC nr.138 din 29 septembrie 2022, § 23; DCC nr.64 din 29 iunie 2023, § 18).

25. Totodată, având în vedere că pe rolul instanţei se află o contestaţie faţă de vânzarea bunurilor în cadrul unei licitaţii, Curtea admite că textul "lichidatorul sau organizatorul licitaţiei" din articolul 118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii ar putea fi aplicat la soluţionarea acesteia.

26. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.51 din 19 aprilie 2022, § 21).

27. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul contestat contravine articolelor 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 126 (economia) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

28. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 9 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.26 din 22 februarie 2022, § 20). De asemenea, cu referire la incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (DCC nr.12 din 2 februarie 2023, § 20; DCC nr.160 din 12 decembrie 2024, § 17).

29. Articolul 16 din Constituţie devine incident numai atunci când se demonstrează existenţa unei ingerinţe într-un drept fundamental (DCC nr.39 din 25 aprilie 2024, § 24; DCC nr.123 din 3 octombrie 2024, § 16).

30. Curtea reţine că scopul Legii insolvabilităţii este instituirea unei proceduri judiciare colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil (a se vedea articolul 1). Având prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică procedura de judecată a cauzelor de insolvabilitate (articolul 115 alin.(4) din Constituţie), legislatorul a prevăzut că la vânzarea masei debitoare în cadrul licitaţiei publice nu pot participa, sub sancţiunea nulităţii absolute, lichidatorul sau organizatorul licitaţiei, judecătorii instanţei de insolvabilitate şi nici rudele şi afinii de gradul întâi şi doi ai acestora şi soţii acestor rude şi afini.

31. În această cauză, autoarea excepţiei consideră că legislatorul trebuie să extindă interdicţia participării la licitaţie şi în privinţa tuturor administratorilor autorizaţi care nu participă la procesul de insolvabilitate a debitorului, pentru că aceştia au un acces privilegiat la informaţiile înscrise în registrul cauzelor de insolvabilitate şi ar putea influenţa procedurile de insolvabilitate. Curtea observă că Buletinul electronic "Registrul cauzelor de insolvabilitate", accesibil pe paginile web https://reginsolv.md/ şi https://www.uaam.md/, este elaborat în baza Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Buletinului Electronic "Registrul Cauzelor de Insolvabilitate", aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Administratorilor Autorizaţi din Moldova din 7 martie 2024, şi este gestionat de Uniunea Administratorilor Autorizaţi din Moldova. Totuşi, registrul menţionat supra nu trebuie confundat cu registrul cauzelor de insolvabilitate avut în vedere de articolul 6 alin.(4) din Legea insolvabilităţii, registru care trebuie instituit de Guvern în baza articolului III din Legea nr.141 din 16 iulie 2020 şi care, deocamdată, nu este funcţional.

32. Curtea reţine că valorificarea masei debitoare se realizează în condiţiile aprobate de adunarea creditorilor/comitetul creditorilor sau instanţa de insolvabilitate (articolul 117 alineatele (4) şi (5) din Legea insolvabilităţii). Procedura de valorificare şi criteriile pe baza cărora poate fi modificat preţul de vânzare al bunurilor debitorului sunt reglementate prin lege. În vederea asigurării bunei-desfăşurări a procedurii, Parlamentul a interzis participarea la licitaţie a persoanelor care decid şi organizează nemijlocit licitaţia privind vânzarea masei debitoare, adică a lichidatorului sau organizatorului licitaţiei, a judecătorilor instanţei de insolvabilitate (a se vedea articolele 117 – 120 din Lege), precum şi a extins această interdicţie în privinţa rudelor şi afinilor de gradul întâi şi doi ai acestora şi soţilor acestor rude şi afini. Curtea observă că, în acest mod, legislatorul a asigurat protecţia masei debitoare şi nu permite înstrăinarea arbitrară a acesteia.

33. Referitor la extinderea interdicţiei de participare la licitaţie în privinţa administratorilor autorizaţi care nu sunt parte a procedurii de insolvabilitate, Curtea observă că autoarea nu a demonstrat în ce măsură participarea persoanelor care au calitatea de administratori autorizaţi şi care nu sunt parte a procedurii, dar se înscriu la licitaţia de vânzare a unor bunuri ale debitorului, i-ar afecta dreptul de proprietate. Pretinsul acces privilegiat al administratorilor autorizaţi la informaţiile înscrise în registrul cauzelor de insolvabilitate nu le permite acestora să influenţeze preţul de vânzare al bunurilor din masa debitoare sau vânzarea masei debitoare în general.

34. Curtea nu poate reţine afirmaţiile autoarei sesizării potrivit cărora restrângerea "publicării anunţurilor de licitaţie" împreună cu interdicţia de participare la licitaţie doar pentru lichidator şi organizatorul licitaţiei "reduce şansele ca bunurile debitorilor să fie valorificate la preţuri corecte", fapt ce subminează principiul concurenţei loiale (articolele 9 şi 126 din Constituţie), aduc atingere dreptului de proprietate (articolele 46 şi 127 din Constituţie), precum şi că sunt contrare "exigenţelor constituţionale privind echitatea, egalitatea, proporţionalitatea, transparenţa şi protecţia drepturilor fundamentale".

35. Contrar celor menţionate de autoare, Curtea reţine că legislatorul a prevăzut că administratorul autorizat este o persoană fizică autorizată în condiţiile legii, inclusă în Registrul administratorilor autorizaţi şi care poate fi învestită potrivit legii cu atribuţii de supraveghere şi/sau de administrare în cadrul procedurii de insolvabilitate (articolele 2, 3 din Legea cu privire la administratorii autorizaţi nr.161 din 18 iulie 2014). A stabilit că cadrul juridic al activităţii administratorului autorizat îl constituie prevederile Codului civil, Codului de procedură civilă, Legii insolvabilităţii, Legii cu privire la administratorii autorizaţi, alte acte normative, precum şi prevederile Codului deontologic al administratorilor autorizaţi, ale Codului de bune practici în activitatea administratorilor autorizaţi şi ale Statutului Uniunii administratorilor autorizaţi (art.5 din Legea nr.161/2014). Având în vedere multitudinea de acte normative, complexitatea activităţii de administrator autorizat şi de lichidator în procedura falimentului, legislatorul a impus acestora anumite obligaţii profesionale, inclusiv: (i) să respecte principiile de activitate prevăzute de lege (articolul 4 din Legea nr.161/2014); (ii) să respecte jurământul depus (articolul 19 din Legea nr.161/2014); (iii) să evite conflictele de interese (art.29 din Legea nr.161/2014, art.188 din Codul civil) şi să le declare instanţei de insolvabilitate dacă au existat anterior sau au apărut după desemnare (articolul 63 alin.(5) din Legea nr.149/2012); (iv) să-şi exercite atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist (articolul 68 alin.(1) din Legea insolvabilităţii); (v) să nu divulge secretul comercial şi să respecte confidenţialitatea informaţiei de care a luat cunoştinţă în exercitarea obligaţiilor sale profesionale (articolul 30 alin.(1) din Legea nr.161/2014).

36. De asemenea, legislatorul a prevăzut că, fiind desemnat de instanţă să conducă activitatea debitorului în procedura falimentului, lichidatorul are obligaţia să "valorifice şi/sau sau să lichideze neîntârziat, în condiţii cât mai avantajoase şi în momentul cel mai potrivit, masa debitoare" (art.117 alin.(1)), precum şi că vânzarea bunurilor la licitaţie să fie orientată spre "valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanţelor creditorilor" (articolul 68 alin.(2) din Legea insolvabilităţii). Pentru aceasta, legislatorul a prevăzut că lichidatorul "[...] trebuie să acţioneze conform nivelului de competenţă şi diligenţă corespunzătoare cunoştinţelor, competenţei şi experienţei pe care le deţine, precum şi celor care se pot aştepta de la un bun administrator" (articolul 187 din Codul civil) şi să organizeze licitaţia de vânzare a masei debitoare în aşa fel încât despre ea să afle un număr cât mai mare de persoane interesate în cumpărarea bunurilor debitorului. Din acest punct de vedere, Curtea consideră că legiuitorul nu l-a obligat pe lichidatorul-organizator de licitaţie doar la publicarea formală a informaţiei despre bunurile debitorului insolvabil scoase la vânzare. Eventuala publicitate trebuie să fie efectivă şi să asigure "valorificarea cât mai eficientă" şi "în condiţii cât mai avantajoase" a masei debitoare.

37. Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile autoarei excepţiei referitoare la ingerinţa în exerciţiul dreptului de proprietate al debitorului prin omisiunea de a stabili interdicţia de participare la licitaţie a tuturor administratorilor autorizaţi. În acest sens, legislatorul a asigurat protecţia masei debitoare prin prevederile articolului 118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii şi statutul juridic al lichidatorului în procesul de insolvabilitate, obligaţiile acestuia şi răspunderea prevăzută de lege.

38. Referitor la aspectul procedural al dreptului de proprietate, Curtea reţine că statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (DCC nr.110 din 6 septembrie 2022, § 31).

39. Autoarea sesizării pretinde că este afectat caracterul echitabil al procedurilor de vânzare a masei debitoare prin faptul că persoanele prejudiciate nu pot să conteste în mod eficient implicarea administratorilor autorizaţi. În acest sens, Curtea observă că debitorul poate face opoziţie la vânzarea bunului în faţa instanţei de insolvabilitate. Legislatorul a prevăzut că instanţa de insolvabilitate va soluţiona opoziţia printr-o încheiere motivată, care poate fi contestată cu recurs de părţile vizate în ea (articolul 131 alin.(6) din Legea insolvabilităţii). De asemenea, persoana interesată poate contesta rezultatele licitaţiei (articolul 121 alin.(2)). În cazul în care rezultatele licitaţiei sunt contestate din cauza încălcării procedurii de înscriere sau de desfăşurare, bunurile adjudecate nu se vor ridica pentru trimiterea lor adjudecătorului. În astfel de situaţii, bunurile vor fi transmise câştigătorului licitaţiei după soluţionarea litigiilor. Dacă rezultatele licitaţiei sunt anulate după transmiterea bunurilor, cumpărătorul va fi obligat să le restituie (articolul 121 alin.(2) din Legea insolvabilităţii).

40. Curtea notează că cerinţa de a motiva încheierea adoptată pe marginea opoziţiei sau a contestaţiei şi posibilitatea de a contesta cu recurs actul adoptat de instanţa de insolvabilitate reprezintă o garanţie procesuală suficientă din perspectiva articolului 20 din Constituţie şi debitorul îşi poate apăra dreptul de proprietate. Aşadar, exerciţiul dreptului de proprietate nu este afectat în această cauză (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 23; DCC nr.177 din 12 decembrie 2023, § 22).

41. Referitor la capătul sesizării care susţine existenţa unei ingerinţe în articolul 126 din Constituţie, Curtea precizează că acest articol obligă statul să asigure, inter alia, libertatea comerţului şi a activităţii de întreprinzător şi protecţia concurenţei loiale (DCC nr.17 din 21 martie 2024, § 38).

42. Curtea observă că textul contestat de autoarea excepţiei şi opţiunea legislatorului de a stabili persoanele care nu pot participa la licitaţiile de vânzare a masei debitoare nu denaturează concurenţa şi libertatea comerţului. În acest caz, Curtea observă că argumentele formulate în sesizare susţin, la modul abstract, existenţa unor riscuri care ar putea afecta principiul concurenţei loiale prin reducerea şanselor altor persoane de a se înscrie şi de a participa la licitaţiile publice de valorificare a masei debitoare. Curtea nu poate confirma existenţa acestor riscuri, de vreme ce informaţia privind vânzarea masei debitoare în cadrul licitaţiilor este publică.

43. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (4) lit.c) şi d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "prin publicare în registrul cauzelor de insolvabilitate" din articolul 6 alin.(4) şi "lichidatorul sau organizatorul licitaţiei" din articolul 118 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dna Tamara Crăciun, în dosarul nr.2i-105/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.