Decizie nr.3 din 01.11.2012 de sistare a procesului asupra sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (Sesizările nr.13g/2012, 14g/2012 şi 15g/2012)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de sistare a procesului asupra sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate

a prevederilor articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la

modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind

reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător

(Sesizările nr.13g/2012, 14g/2012 şi 15g/2012)

nr. 3  din  01.11.2012

 (în vigoare 01.11.2012) 

Monitorul Oficial nr.248-251 art.26 din 07.12.2012

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dna Elena SAFALERU, judecător-raportor,

Dl Dumitru PULBERE,

Dl Victor PUŞCAŞ,

Dl Petru RAILEAN,

Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători,

cu participarea dnei Corina Popa, grefier,

Avînd în vedere sesizările depuse şi înregistrate la 15 şi 19 iunie 2012,

Examinînd sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările Curţii Supreme de Justiţie depuse la Curtea Constituţională la 15 şi 19 iunie 2012, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, referitoare la taxa de licenţă pentru întreţinerea cazinourilor, ridicată în dosarele nr.3-306/12, nr.3-311/12 şi nr.3-536/12 aflate pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Autorul sesizărilor a pretins, în special, că prevederile articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 referitoare la punerea în aplicare a legii din data de 10 august 2010 contravin articolului 76 din Constituţie (“Intrarea în vigoare a legii”) şi articolului 22 din Constituţie (“Neretroactivitatea legii”).

3. Prin deciziile Curţii Constituţionale din 28 iunie 2012 sesizările au fost declarate admisibile şi conexate într-un singur dosar.

4. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a dispus de opiniile scrise ale Parlamentului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Economiei, Camerei de Licenţiere, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Universităţii de Stat din Moldova.

5. La şedinţa plenară publică a Curţii autorul sesizărilor a fost reprezentat de dl Valentin Lastaveţchi, şeful Aparatului Curţii Supreme de Justiţie. Parlamentul a fost reprezentat de dl Ion Creangă, şeful direcţiei juridice a Parlamentului, şi de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr.1/1, 1994) sînt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 72

Categorii de legi

“(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice;

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

[…]”

Articolul 76

Intrarea în vigoare a legii

“Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia.”

Articolul 126

Economia

“(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

[…]

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

[…]

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine.”

7. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O. nr.82-86/661, 2002), sînt următoarele:

Articolul 6

Acţiunea în timp a legii civile

“(1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

(2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.

(3) De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

(4) În cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.

(5) În situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de înstrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sînt, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (M.O. nr.108-109/836, 2001; republicată în M.O. nr.26-28/95, 2005) sînt următoarele:

Articolul 8

Genurile de activitate supuse reglementării

prin licenţiere

“(1) Se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate:

a) de către Camera de Licenţiere:

[…]

5) activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor (cu excepţia monopolului de stat exercitat în condiţiile Legii nr.285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc), întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive;

[…]”

Articolul 18

Taxa pentru licenţă

“[…]

(2) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.5), 6), 8) şi 39) se achită anual conform anexei la prezenta lege. Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se achită în termenele prevăzute la pct.3 din nota anexei la prezenta lege.

[…]

(7) Sumele taxelor pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.1)–29), 31) şi 32) se varsă la bugetul de stat.”

[…]”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (M.O. nr.46-52/107, 2011) sînt următoarele:

“Art.I. – La punctul 1 din anexa la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.26–28, art.95), cu modificările ulterioare, litera e) va avea următorul cuprins:

Art.II. – Prevederile prezentei legi se aplică din data de 10 august 2010.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative (M.O. nr.36-38/210, 2002) sînt următoarele:

Articolul 9

Legile organice

“(1) Legi organice sînt actele legislative care reprezintă o dezvoltare a normelor constituţionale şi pot interveni numai în domeniile expres prevăzute de Constituţie sau în alte domenii deosebit de importante pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

(2) Domeniile care se reglementează prin lege organică sînt stabilite la art.72 alin.(3) lit.a)-o) din Constituţie.

(3) În conformitate cu prevederile art.72 alin.(3) lit.p) din Constituţie, prin lege organică se reglementează şi:

[...]

p) stabilirea normelor materiale şi procedurale de iniţiere, desfăşurare şi lichidare a afacerii (activităţii de întreprinzător), precum şi de control asupra afacerii;

[...]

(4) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi dacă Constituţia nu prevede o altă majoritate. Legile organice se adoptă după cel puţin două lecturi şi sînt subordonate legilor constituţionale.

(5) Modificarea, completarea şi abrogarea legilor organice sau ale unor dispoziţii ale acestora se fac, de regulă, prin lege organică, conform procedurii stabilite în acest sens.”

Articolul 46

Activitatea şi neretroactivitatea actului legislativ

“(1) Actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.

(2) Au efect retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancţiuni mai blînde.

(3) Actele legislative pot ultraactiva în mod excepţional.”

ÎN DREPT

11. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona cazurile excepţionale de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

12. În acest context, Curtea reţine că, prin Hotărîrea nr.15 din 6 mai 1997 cu privire la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova (M.O. nr.33, 1997), a statuat că:

“[...] Excepţia de neconstituţionalitate exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal. [...]”

13. În acelaşi sens, legiuitorul a specificat în articolul 12¹ din Codul de procedură civilă că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă doar în cazul în care actul normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat, conform opiniei instanţei, în pricina concretă pe care o examinează.

14. Urmînd practica sa anterioară (a se vedea hotărîrile nr.9 din 20 mai 2008 (M.O. nr.99-101/7, 2008), nr.26 din 23 noiembrie 2010 (M.O. nr.235-240/27, 2010) şi nr.30 din 23 decembrie 2010 (M.O. nr.1-4/2, 2011), nr.15 din 13 septembrie 2011 (M.O. nr.166-169/22, 2011)), Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate din lege, raportate la circumstanţele concrete ale litigiului principal, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorul sesizării, luînd în considerare atît principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cît şi cele statuate în dreptul internaţional şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare “Curtea Europeană”).

15. Analizînd obiectul sesizărilor în raport cu normele constituţionale, Curtea Constituţională constată că motivele invocate referitor la neconstituţionalitatea prevederilor legale contestate vizează pretinsa încălcare a articolului 76 în corelare cu articolul 22 din Constituţie.

I. CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

16. La 17 martie 2011 Parlamentul a adoptat Legea nr.42 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.

17. În redacţia anterioară modificărilor operate prin Legea nr.42 din 17 martie 2011, Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător prevedea următoarele taxe pentru întreţinerea cazinourilor: pînă la 6 mese inclusiv – 180000 lei, începînd cu a 7-a masă de joc – 360000 lei pentru fiecare masă de joc.

18. Prin articolul I din Legea nr.42 a fost modificat punctul 1 litera e) din anexa la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, prin care taxa de licenţă pentru întreţinerea cazinourilor a fost majorată la 360000 lei pentru fiecare masă de joc, indiferent de numărul de mese.

19. Totodată, prin articolul II din Legea nr.42 s-a dispus că prevederile prezentei legi se aplică din data de 10 august 2010.

20. În urma modificărilor operate prin Legea nr.42/2011, Camera de Licenţiere a dispus recalcularea taxelor de licenţă pentru companiile reclamante.

1. ÎM “CLUB XXL” SRL versus Camera de Licenţiere

(Dosarul nr.3-306/12)

21. La 27 decembrie 2011 Camera de Licenţiere a emis decizia nr.4133 privind recalcularea taxei de licenţă eliberată ÎM “Club Casino” SRL (actualmente ÎM “CLUB XXL” SRL), seria A MMII nr.030138, pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc – întreţinerea cazinoului “NAPOLEON”, obligînd ÎM “CLUB XXL” SRL să achite taxa recalculată în sumă de 167055 lei în termen de 30 de zile.

22. La 17 ianuarie 2012 ÎM “CLUB XXL” SRL a depus la Camera de Licenţiere o cerere prealabilă cu privire la anularea deciziei nr.4133 din 27 decembrie 2011, pe motiv că aceasta este ilegală.

23. La 20 ianuarie 2012 Camera de Licenţiere a respins cererea prealabilă.

24. La 22 februarie 2012 ÎM “CLUB XXL” SRL a depus în instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău cerere împotriva Camerei de Licenţiere, solicitînd anularea deciziei nr.4133 din 27 decembrie 2011, ca fiind ilegală.

25. În cadrul dezbaterilor judiciare din 5 martie 2012 reprezentantul reclamantului ÎM “CLUB XXL” SRL a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor contestate, pe motiv că acestea contravin articolelor 76 şi 22 din Constituţie.

26. Prin încheierea din 7 martie 2012, în temeiul articolului 12¹ alin.(2) din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel Chişinău a dispus înaintarea unui demers către Curtea Supremă de Justiţie pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

27. Prin hotărîrea nr.7 din 14 mai 2012, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat sesizarea pentru exercitarea controlului constituţionalităţii normelor în cauză, prezentînd sesizarea pentru soluţionare Curţii Constituţionale.

2. SC “ALB-CURAT” SRL versus Camera de Licenţiere

(Dosarul nr.3-311/12)

28. Prin decizia Camerei de Licenţiere nr.4131 din 27 decembrie 2011 s-a dispus recalcularea taxei de licenţă eliberată SC “ALB-CURAT” SRL, seria A MMII nr.035184, pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc – întreţinerea cazinoului “XO”, obligînd SC “ALB-CURAT” SRL să achite taxa recalculată în mărime de 720000 lei în termen de 30 de zile.

29. La 17 ianuarie 2012 SC “ALB-CURAT” SRL a depus la Camera de Licenţiere o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr.4131 din 27 decembrie 2011 privind recalcularea taxei de licenţă, ca fiind ilegală.

30. La 20 ianuarie 2012 Camera de Licenţiere a respins cererea prealabilă pe motiv că nu există temeiuri pentru anularea actului administrativ contestat.

31. La 22 februarie 2012 SC “ALB-CURAT” SRL a depus în instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău cerere împotriva Camerei de Licenţiere pentru anularea deciziei nr.4131 din 27 decembrie 2011, ca fiind ilegală.

32. În cadrul dezbaterilor judiciare din 27 februarie 2012 reprezentantul reclamantului a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor contestate, în partea aplicării acestora din data de 10 august 2010.

33. Potrivit reprezentantului reclamantului SC “ALB-CURAT” SRL, actul legislativ, care a servit drept motiv pentru ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, are efect retroactiv, ceea ce contravine prevederilor art.76 din Constituţie şi art.46 alin.(1) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, precum şi securităţii raporturilor juridice în materia bugetară.

34. Prin încheierea din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Chişinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie.

35. Prin hotărîrea nr.6 din 14 mai 2012, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat sesizarea pentru exercitarea controlului constituţionalităţii normelor în cauză, prezentînd sesizarea pentru soluţionare Curţii Constituţionale.

3. SC “V.L.V.&CO” SRL versus Camera de Licenţiere

(Dosarul nr.3-536/12)

36. Prin decizia nr.4130 din 27 decembrie 2011 Camera de Licenţiere a dispus recalcularea taxei pentru licenţa eliberată SC “V.L.V.&CO” SRL, seria A MMII nr.035429, pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc – întreţinerea cazinoului “FORTUS”, obligînd SC “V.L.V.&CO” SRL să achite taxa recalculată în sumă de 450000 lei în termen de 30 de zile.

37. La 23 ianuarie 2012 SC “V.L.V.&CO” SRL a depus la Camera de Licenţiere o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr.4130 din 27 decembrie 2011, pe motiv că aceasta este ilegală. Camera de Licenţiere a respins cererea prealabilă.

38. Prin decizia nr.15 din 8 februarie 2012, Camera de Licenţiere a efectuat recalcularea taxei pentru licenţa eliberată SC “V.L.V.&CO” SRL, seria A MMII nr.036608, pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc – întreţinerea cazinoului “FORTUS”, obligînd SC “V.L.V.&CO” SRL să achite taxa recalculată pentru licenţă în sumă de 720000 lei în termen de 30 de zile.

39. La 20 februarie 2012 SC “V.L.V.&CO” SRL a depus la Camera de Licenţiere o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr.15 din 8 februarie 2012, pe motiv că aceasta este ilegală.

40. La 22 februarie 2012 SC “V.L.V.&CO” SRL a depus în instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău cerere împotriva Camerei de Licenţiere, solicitînd anularea deciziilor nr.4130 din 27 decembrie 2011 şi nr.15 din 8 februarie 2012 privind recalcularea taxei de licenţă, ca fiind ilegale.

41. În cadrul dezbaterilor judiciare din 29 martie 2012, reprezentantul reclamantului, invocînd prevederile articolului 12¹ din Codul de procedură civilă, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie, în vederea verificării constituţionalităţii articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011, care are efect retroactiv, fiind contrar articolelor 76, 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

42. Prin încheierea din 29 martie 2012, Curtea de Apel Chişinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, suspendînd examinarea cauzei, şi a înaintat Curţii Supreme de Justiţie propunerea de a sesiza în acest sens Curtea Constituţională.

43. Prin hotărîrea nr.9 din 28 mai 2012, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat sesizarea pentru exercitarea controlului constituţionalităţii normelor în cauză, prezentînd sesizarea pentru soluţionare Curţii Constituţionale.

II. CU PRIVIRE LA OBIECTUL SESIZĂRILOR

44. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, autorul sesizării pretinde că prevederile articolului II din Legea nr.42 privind punerea în aplicare a legii din data de 10 august 2010 contravin articolului 76 (“Intrarea în vigoare a legii”) şi articolului 22 din Constituţie (“Neretroactivitatea legii”).

A. Argumentele autorului sesizărilor

45. În viziunea Curţii Supreme de Justiţie, norma contestată contravine prevederilor articolului 76 din Constituţie, deoarece a fost pusă în aplicare la o dată (10 august 2010) anterioară publicării (1 aprilie 2011).

46. În acest sens, autorul sesizărilor invocă Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art.76 din Constituţie, potrivit căreia data intrării în vigoare a legii, prevăzută în textul ei, nu poate preceda data publicării acesteia. Legea nu se aplică faptelor săvîrşite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are efect retroactiv. Ea dispune numai pentru prezent şi viitor şi nu are efecte juridice pentru trecut.

47. În opinia autorului sesizărilor, prevederile contestate vin în contradicţie şi cu dispoziţiile articolului 46 alin.(1) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, potrivit cărora actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.

B. Argumentele autorităţilor

48. În punctul de vedere prezentat, Parlamentul a pledat pentru recunoaşterea constituţionalităţii normei contestate.

49. Potrivit autorităţii legiuitoare, Legea nr.42 a fost adoptată pentru executarea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.5 din 18 februarie 2011, care a declarat neconstituţional pct.1 lit.e) din Anexa la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, în redacţia Legii nr.176 din 15 iulie 2010, prin care a fost diminuată taxa de licenţă pentru întreţinerea cazinourilor, fără avizul Guvernului.

50. Astfel, Parlamentul a revenit la formula iniţială a legii, înlăturînd neconstituţionalitatea, Legea nr.42 fiind un act reparatoriu al situaţiei create în urma adoptării Legii nr.176 din 15 iulie 2010.

51. Parlamentul, totodată, în punctul său de vedere, a făcut referire la Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.26 din 23 mai 2002, în care Curtea a reţinut că “[...] principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Or, art.22 din Constituţie prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai favorabile. În afară de aceasta, teoria contemporană a dreptului admite ca excepţii de la principiul neretroactivităţii legii normele juridice cu caracter imperativ – legile interpretative, precum şi normele juridice în care legiuitorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv”.

52. În cadrul şedinţei plenare publice, reprezentantul Parlamentului a susţinut că Legea nr.42 nu poate constitui obiect al controlului constituţionalităţii, deoarece la 5 iulie 2012 Parlamentul a adoptat Legea nr.158 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care anexa la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător a fost modificată (articolul III), stabilindu-se taxa de licenţă pentru întreţinerea cazinourilor în mărime de 576000 lei. Reprezentantul Parlamentului a subliniat că norma contestată şi-a produs efectele juridice şi nu mai este în vigoare, astfel încît nu mai ţine de competenţa Curţii Constituţionale, deoarece obiectul jurisdicţiei acesteia îl constituie în exclusivitate probleme de drept care sînt în vigoare la momentul examinării.

53. Guvernul nu a comunicat în scris punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

54. În şedinţa publică a Curţii reprezentantul Guvernului nu s-a pronunţat asupra fondului sesizărilor, contestînd, cu titlu principal, admisibilitatea acestora.

55. Potrivit reprezentantului Guvernului, Curtea Constituţională a fost sesizată cu încălcarea regulilor şi prescripţiilor legale. Deşi, formal, în cererile de judecată ale companiilor reclamante în litigiile principale a fost contestată legalitatea deciziilor Camerei de Licenţiere, din conţinutul acestora poate fi dedus că toate argumentele reclamanţilor se referă exclusiv la contestarea constituţionalităţii normelor legale în cauză. Reprezentantul Guvernului a opinat că redacţia normei contestate nu lasă loc de îndoială şi interpretare instanţei de judecată cu privire la aplicarea sa, astfel încît este evident că actele contestate ale Camerei de Licenţiere au fost emise întru executarea exactă a normei legale, fiind vădit legale. Prin urmare, în fapt Curtea de Apel a fost sesizată cu un litigiu constituţional, şi nu cu litigii de drept comun. Astfel, în opinia sa, Curtea de Apel urma să respingă cererile de chemare în judecată, deoarece examinarea lor nu ţine de competenţa ei.

56. În opinia reprezentantului Guvernului, sesizările adresate Curţii Constituţionale, în realitate, nu sînt excepţii de neconstituţionalitate, ci sesizări privind controlul constituţionalităţii, caz în care subiecţii respectivi nu au fost în drept să le formuleze.

57. În opinia scrisă, Ministerul Justiţiei a comunicat că norma contestată a fost adoptată cu încălcarea procedurii, deoarece a fost introdusă în textul proiectului legii la etapa adoptării actului legislativ în lectură finală, contrar interdicţiei exprese în acest sens prevăzute de articolul 71 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului.

58. Ministerul Justiţiei a mai menţionat că în materie civilă legiuitorul nu poate deroga de la principiul constituţional privind neretroactivitatea legii şi nu poate adopta legi cu caracter retroactiv în scopul înlăturării sau atenuării unor situaţii nedrepte. În acest sens, Ministerul Justiţiei a invocat articolul 6 din Codul civil, care prevede că legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

C. Aprecierea Curţii

59. În cadrul deliberărilor, opiniile judecătorilor Curţii s-au împărţit.

60. Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale care nu mai sînt în vigoare, Curtea a reţinut că, în cazul controlului concret exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, declanşarea controlului a posteriori operează doar pe cale incidentală, prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, iar nu printr-o “actio popularis”, pe baza sesizării directe. Rezultă, aşadar, că se poate solicita controlul constituţionalităţii numai a acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sînt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor.

61. În virtutea principiului “tempus regit actum”, în aceste cazuri, faptul că norma contestată este sau nu în vigoare nu are incidenţă asupra existenţei normei în dreptul pozitiv, care, în urma abrogării sau ajungerii la termen survenite anterior momentului în care se realizează controlul constituţionalităţii, a trecut în stare pasivă. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît scoaterea sau ieşirea formală din vigoare a unei norme juridice nu înseamnă neapărat şi în toate situaţiile juridice inaplicabilitatea sa.

62. Astfel, de exemplu, legea nouă – normă de drept material, care abrogă expres norma anterioară, chiar dacă ar conţine dispoziţii asemănătoare cu cele abrogate, nu poate guverna raportul juridic existent între părţi, nefiind aplicabil cauzei deduse judecăţii. Raţionînd per a contrario, prin aplicarea rigidă a condiţiei ca legea să fie “în vigoare” la data ridicării excepţiei, ca şi la data soluţionării acesteia de Curtea Constituţională, s-ar înlătura de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei. Prin urmare, controlul de constituţionalitate în cadrul excepţiei de neconstituţionalitate vizează doar dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sînt în vigoare.

63. În partea ce ţine de respectarea prevederilor constituţionale şi legale la sesizarea Curţii Constituţionale pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, trei judecători au votat pentru respingerea sesizărilor ca fiind inadmisibile, pentru considerentele expuse infra.

64. Potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor este instanţa constituţională. Prin urmare, nici Curtea Supremă de Justiţie şi nici instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi publice ale statului nu au competenţa de a controla constituţionalitatea legilor, indiferent dacă acestea sînt sau nu “în vigoare”.

65. Potrivit art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, Curtea Constituţională:

“rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie”.

66. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate constituie una dintre căile prin care Curtea Constituţională este sesizată în vederea exercitării controlului a posteriori asupra constituţionalităţii actelor juridice, inclusiv a legilor.

67. În aplicarea textului constituţional, Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi Codul jurisdicţiei constituţionale, adoptat prin Legea nr.502-XIII din 16 iunie 1995, prevăd în articolul 4 alin.(1) lit.g):

“Curtea Constituţională:

[....] rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie”.

68. Articolul 12¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă (“Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate”) prevede următoarele:

“Dacă, în procesul judecării pricinii, se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este în drept să sesizeze, în conformitate cu prevederile Codului jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională pentru a verifica constituţionalitatea actului respectiv”.

69. În lumina dispoziţiilor constituţionale şi legale precitate, în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstitu­ţionalitate se înscrie în rîndul excepţiilor de procedură, prin care partea care le ridică sau instanţa de judecată urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică, a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Aşa se explică şi prevederea cuprinsă în articolul 12¹ alin.(3) din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care: “Din momentul emiterii de către instanţă a încheierii cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi pînă la adoptarea hotărîrii de către Curtea Constituţională, procedura de examinare a pricinii sau de executare a hotărîrii pronunţate se suspendă”.

70. Atît articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, articolul 4 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi Codul jurisdicţiei constituţionale, cît şi articolul 12¹ din Codul de procedură civilă se referă la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa “instanţei de judecată”, “în procesul judecării pricinii”. Excepţia trebuie să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei norme de drept “ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată” la soluţionarea cauzei.

71. Se deduce că posibilitatea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate presupune existenţa unui litigiu pe rolul instanţei, iar soluţionarea acestuia depinde de rezolvarea de către Curtea Constituţională a unei excepţii care are legătură cu cauza.

72. Din aceste norme de drept rezultă că legile nu pot fi atacate pe cale principală, prin acţiune introdusă exclusiv în acest scop la instanţa de judecată, ci numai pe cale de excepţie, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecată, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale.

73. Totodată, cei trei judecători au reţinut că articolul 4 lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (“Actele exceptate de la controlul judecătoresc”) prevede expres că:

“nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ:

[...] legile, decretele Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărîrile Guvernului cu caracter normativ, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care sînt supuse controlului de constituţionalitate”.

74. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, coroborate cu cele ale articolului 4 din Legea contenciosului administrativ, Curtea Constituţională este singura autoritate competentă în materia controlului de constituţionalitate, fiind exclusă orice partajare sub acest aspect cu instanţele de drept comun.

75. Cei trei judecători au observat că, prin încheierile din 27 februarie 2012, 7 şi 29 martie 2012, pronunţate în dosarele nr.3-306/12, nr.3-311/12 şi nr.3-536/12, Curtea de Apel Chişinău – instanţa de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, referitoare la taxa de licenţă pentru întreţinerea cazinourilor. Excepţia a fost ridicată în trei cauze avînd ca obiect soluţionarea acţiunilor în contencios administrativ.

76. În motivarea cererilor de judecată reclamanţii au arătat că deciziile nr.4130, nr.4131, nr.4133 din 27 decembrie 2011 şi nr.15 din 8 februarie 2012 ale Camerei de Licenţiere au fost emise în aplicarea articolului II din Legea nr.42, însă consideră prevederile acestuia neconstituţionale.

77. Totodată, deşi reţine că instanţa de judecată este învestită cu dreptul de a verifica legalitatea aplicării articolului II din Legea nr.42, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel indică argumente ce ţin exclusiv de contestarea constituţionalităţii normei legale în cauză, prin prisma articolului 76 din Constituţie.

78. Cei trei judecători au conchis că, din conţinutul sesizărilor, rezultă cu claritate că acestea nu vizează o problemă de contencios administrativ propriu-zisă, ci o problemă de contencios constituţional referitoare la norma legală contestată.

79. Aşa fiind, cei trei judecători au reţinut că, în prezenta cauză, persoanele care se pretind vătămate într-un drept al lor ori într-un interes legitim au introdus în instanţa de contencios administrativ o acţiune, al cărei obiect principal îl constituie sesizarea directă a Curţii Constituţionale, pentru a declara norma menţionată ca fiind neconstituţională.

80. Avînd în vedere faptul că obiectul acţiunii principale introduse în instanţa de judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei dispoziţii din lege, excepţia de neconstituţionalitate a fost deturnată într-o veritabilă acţiune directă, pierzîndu-şi astfel natura sa de excepţie, concepută ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii.

81. Pentru considerentele expuse mai sus, întrucît în prezenta cauză excepţia de neconstituţionalitate nu a fost ridicată în condiţiile prevăzute de articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, de articolul 4 alin.(1) lit g.) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi Codul jurisdicţiei constituţionale şi de articolul 12¹ din Codul de procedură civilă, cei trei judecători au votat pentru respingerea sesizărilor ca inadmisibile.

82. Alţi trei judecători au susţinut că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de către Curtea de Apel Chişinău şi înaintate Curţii Supreme de Justiţie în conformitate cu prevederile articolului 12¹ din Codul de procedură civilă.

83. Potrivit alin.(2) al articolului 12¹ din Codul de procedură civilă, sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată este admisibilă numai în cazul în care actul normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat, conform opiniei instanţei, în pricina concretă pe care o examinează.

84. Articolul 53 alin.(1) din Constituţie statuează că persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

85. Potrivit articolului 1 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

86. Instanţa de contencios administrativ urmează să constate dacă autoritatea publică care a emis actul administrativ a încălcat drepturile persoanei, recunoscute de lege. În cazul constatării ilegalităţii actului contestat, instanţa de contencios administrativ va repune în drepturi persoana vătămată.

87. Astfel, în opinia acestor judecători, cauzele respective sînt în materie de contencios administrativ şi cererile de chemare în judecată au fost depuse la Curtea de Apel Chişinău cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi Legii contenciosului administrativ.

88. Aceşti trei judecători nu sînt de acord cu reprezentantul Guvernului, care în şedinţa plenară a Curţii Constituţionale a afirmat că cererile de chemare în judecată depuse în instanţa de contencios administrativ – Curtea de Apel Chişinău, prin conţinutul lor, “au fost o adresare cu privire la controlul de constituţionalitate. [...] În Curtea de Apel a fost supus atenţiei un litigiu de drept constituţional, şi nu un litigiu de drept comun. [...] Nu se contestă legalitatea unei situaţii”.

89. În opinia reprezentantului Guvernului, Curtea Constituţională a fost sesizată cu încălcarea regulilor şi prescripţiilor legale. Reprezentantul Guvernului a propus Curţii Constituţionale să dea interpretare articolului 12¹ din Codul de procedură civilă, chiar dacă problema în cauză este de competenţa Parlamentului.

90. Judecătorii au relevat că obiectul sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, conform cărora prevederile legii se aplică din data de 10 august 2010.

91. Prin Legea nr.42 (publicată în Monitorul Oficial la 1 aprilie 2011) s-a dispus plata taxei de licenţă pentru întreţinerea cazinourilor în sumă de 360000 lei, indiferent de numărul meselor de joc, şi s-a stabilit punerea ei în aplicare din data de 10 august 2010.

92. După cum rezultă din materialele cauzei, Camera de Licenţiere, în urma modificărilor operate prin Legea nr.42, a emis deciziile privind recalcularea şi plata taxelor de licenţă eliberate SC “V.L.V. & CO” SRL, SC “ALB-CURAT” SRL şi ÎM “CLUB XXL” SRL pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc – întreţinerea cazinourilor.

93. Nefiind de acord cu deciziile Camerei de Licenţiere, agenţii economici respectivi, în baza articolului 14 din Legea contenciosului administrativ, au depus la Camera de Licenţiere cereri prealabile, prin care au solicitat anularea acestor decizii ca fiind ilegale.

94. Camera de Licenţiere, în temeiul articolului 15 din Legea contenciosului administrativ, a respins, din lipsă de temei, cererile prealabile ale agenţilor economici privind anularea actelor administrative.

95. Agenţii economici, considerîndu-se persoane vătămate în dreptul lor, recunoscut de Legea nr.176 din 15 iulie 2010, şi nefiind mulţumiţi de răspunsul primit la cererile prealabile, au sesizat instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea actelor administrative emise de Camera de Licenţiere.

96. În baza cererilor de chemare în judecată ale SC “V.L.V. & CO” SRL, SC “ALB-CURAT” SRL şi ÎM “CLUB XXL” SRL împotriva Camerei de Licenţiere pentru anularea deciziilor cu privire la recalcularea taxelor de licenţă, prin care întreprinderile au fost obligate să achite taxa recalculată, au fost intentate dosare civile.

97. În cadrul dezbaterilor judiciare din 27 februarie 2012, 5 martie 2012 şi 29 martie 2012 reprezentanţii reclamanţilor SC “V.L.V. & CO” SRL, SC “ALB-CURAT” SRL şi ÎM “CLUB XXL” SRL au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011, aplicat de Camera de Licenţiere, care, în opinia lor, poartă caracter retroactiv şi contravine normelor constituţionale din articolele 76 şi 22 din Constituţie.

98. Curtea de Apel Chişinău a acceptat propunerile şi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate.

99. Curtea Supremă de Justiţie, cu respectarea dispoziţiilor legale, a sesizat Curtea Constituţională.

100. În opinia acestor trei judecători, sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată sînt întemeiate şi admisibile pentru următoarele considerente:

a) dispoziţiile articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 intră în contradicţie cu dispoziţiile articolului 76 din Constituţie, deoarece se aplică de la data cînd legea criticată încă nu a intrat în vigoare;

b) textul de lege criticat încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat de articolul 22, după cum susţine în mod întemeiat instanţa de judecată, care a sesizat Curtea Constituţională.

101. În sensul articolului 22 din Legea fundamentală, este neconstituţional ca printr-o normă legală să fie sancţionat un comportament manifestat anterior intrării în vigoare a acestei norme. Or, nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează sau modifică, pentru viitor, această conduită.

102. Prin conţinutul articolului 22, Constituţia Republicii Moldova recunoaşte că principiul neretroactivităţii legilor nu este numai o cauză particulară, dar şi că acesta are o importanţă majoră. Legiuitorul a calificat acest principiu ca esenţial pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, statul avînd obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru realizarea acestora.

103. Astfel, legea acţionează din momentul intrării în vigoare şi pînă este abrogată. Legea nu se aplică faptelor săvîrşite înainte de intrarea ei în vigoare (lex ad praeteriam non valet). În principiu, legea dispune numai pentru prezent şi viitor, nu şi pentru trecut, astfel încît este firesc să acţioneze numai după intrarea în vigoare; legea nu ultraactivează, deci, ea nu îşi extinde acţiunea dincolo de ieşirea din vigoare (limita superioară a duratei ei).

104. Potrivit articolului 6 alin.(1) din Codul civil, legea civilă nu are efect retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

105. Alineatul (2) al acestui articol prevede că legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.

106. Soluţionarea conflictului legilor în timp face necesară diferenţierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; această din urmă lege nu poate, fără a avea caracter retroactiv, să aducă atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum.

107. Astfel, ori de cîte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

108. În ipoteza, în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să anuleze unele situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi cu caracter retroactiv, ci trebuie să caute mijloace adecvate, care să nu vină în contradicţie cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii.

109. Astfel, nu este echitabil, nu este just şi nu este legal ca o lege să-şi extindă efectele asupra unor stări de fapt şi raporturi consumate sau începute înaintea intrării în vigoare.

110. În opinia judecătorilor, norma juridică intrată în vigoare are ca rol principal să modeleze conduitele prezente şi viitoare, şi nicidecum cele trecute.

După încheierea deliberărilor, desfăşurate cu respectarea articolului 55 din Codul jurisdicţiei constituţionale, au fost puse la vot propunerile judecătorului-raportor şi ale altor judecători, înregistrîndu-se paritate de voturi. Ca urmare, în conformitate cu articolele 27 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale, în redacţia Legii nr.1570-XV din 20 decembrie 2002, actul normativ contestat se prezumă constituţional, iar procesul asupra cauzei se sistează.

Pentru considerentele expuse, în temeiul articolelor 26 şi 27 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61, 64 şi 66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se sistează procesul asupra sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului II din Legea nr.42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.

2. Decizia este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.