Decizie nr.3 din 02.07.2002 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii art. 11 alin. (3) şi (4), art. 19 alin. (7) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului" în redacţia Legii nr. 373-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE Decizie privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii art. 11 alin. (3) şi (4), art. 19 alin. (7) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului" în redacţia Legii nr. 373-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative" Nr.3 din 02.07.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.100-101/20 din 11.07.2002 * * * Curtea Constituţională în componenţa: Constantin LOZOVANU - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Mircea IUGA - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător cu participarea grefierului Corina Popa, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Mîţu, preşedintelui Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului Maria Postoico, în prezenţa vicepreşedintelui Asociaţiei judecătorilor din Republica Moldova Gheorghe Ulianovschi, în lipsa autorului sesizării legal citat, examinînd în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii art. 11 alin. (3) şi (4), art. 19 alin. (7) din Legea cu privire la statutul judecătorului, călăuzindu-se de art. 16 alin. (1), art. 61 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a constatat: La 19 iulie 2001, prin Legea nr. 373-XV "Cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative", art. 11 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului" a fost completat cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins: "(3) în cazul în care candidatura propusă pentru numirea în funcţie a judecătorului este respinsă de Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament, Consiliul Superior al Magistraturii, la apariţia unor circumstanţe noi în favoarea candidatului, este în drept să propună în mod repetat aceeaşi candidatură. (4) Respingerea, inclusiv respingerea repetată, de către Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de către Parlament a candidaturii propuse pentru numirea în funcţie a judecătorului serveşte temei pentru înaintarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a propunerii de eliberare din funcţie a acestuia". Prin aceeaşi lege art. 19 alin. (7) a fost expus în următoarea redacţie: "(7) Judecătorul poate fi supus sancţiunilor administrative numai de către instanţa de judecată, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorul reţinut în cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie administrativă urmează a fi eliberat imediat după identificare". Considerînd prevederile menţionate drept neconforme Constituţiei, avocatul parlamentar Constantin Lazari, la 25 martie 2002, a sesizat Curtea Constituţională. În şedinţa plenară reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Mîţu a înaintat un demers, prin care a solicitat sistarea procesului în cauză pentru motivul că, potrivit art. 31 din Legea nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 "Cu privire la avocaţii parlamentari", avocatul parlamentar nu este în drept să sesizeze Curtea Constituţională în problema care face obiectul cauzei. Demersul a fost susţinut de preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului Maria Postoico. Vicepreşedintele Asociaţiei judecătorilor din Republica Moldova Gheorghe Ulianovschi, în replica sa, a subliniat că demersul reprezentanţilor Parlamentului este neîntemeiat şi trebuie respins. Conform art. 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 alin. (1) lit. i) din Codul jurisdicţiei constituţionale, avocatul parlamentar este subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale. Totodată, potrivit art. 31 din Legea nr. 1349-XIII, avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului. Examinînd demersul, Curtea a constatat că, în sensul art. 31 din Legea nr. 1349-XIII, drept temei pentru sesizarea Curţii de către avocatul parlamentar poate servi nerespectarea prin prevederile unui act legal a principiilor general acceptate şi a actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului. În soluţionarea demersului reprezentantului permanent al Parlamentului, Curtea Constituţională, conducîndu-se de prevederile art. 22, art. 23, art. 27, art. 29, art. 30, art. 31 din Legea nr. 1349-XIII, apreciază că obiectul sesizării nu este de competenţa avocatului parlamentar şi, în conformitate cu art. 60 lit. b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, dispune sistarea procesului. În temeiul art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 50 alin. (2), art. 60 lit. b), art. 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională D E C I D E: 1. Sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art. 11 alin. (3) şi alin. (4), art. 19 alin. (7) din Legea nr. 544-XIII "Cu privire la statutul judecătorului" în redacţia Legii nr. 373-XV "Cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative". 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. PREŞEDINTE Constantin LOZOVANU Chişinău, 2 iulie 2002. Nr. 3 OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale Avocatul parlamentar Constantin Lazari, în sesizarea sa, a solicitat controlul constituţionalităţii art.11 alin.(3) şi (4) şi art.19 alin.(7) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului" în redacţia Legii nr.373-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative". Prin decizia Curţii Constituţionale din 2 iulie 2002, în baza art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.50 alin.(2), art.60 lit. b) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, procesul a fost sistat pentru motivul că obiectul sesizării nu este de competenţa avocatului parlamentar. Consider că procesul a fost sistat în mod neîntemeiat. Potrivit prevederilor art.25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 alin.(1) lit. i) din Codul jurisdicţiei constituţionale, avocatul parlamentar este recunoscut necondiţionat şi fără rezerve subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale. Art.31 din Legea nr.1349-XIII din 17 octombrie 1997 "Cu privire la avocaţii parlamentari", prin care se motivează sistarea cauzei, subliniez - în mod nefondat, stabileşte imperativ că avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului. În context remarc că invocarea art.22, 23, 27, 29 şi 30 din aceeaşi lege, de asemenea, este eronată. Republica Moldova, fiind membru al ONU, CE, prin Constituţie şi-a asumat angajamentul să respecte Carta ONU, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, să interpreteze şi să aplice dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care este parte (art.4 şi art.8 din Constituţie). Din conţinutul sesizării rezultă expres că aceasta are ca finalitate controlul conformităţii legii contestate cu principiile general acceptate şi actele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului, adică cu art.10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art.6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu art.7, 16, 20, 21, 23 din Constituţia Republicii Moldova privind drepturile şi îndatoririle omului. Astfel, obiectul sesizării corespunde prevederilor art.31 din Legea nr.1349-XIII şi deci sesizarea urma să fie examinată în fond, în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei, Legii cu privire la Curtea Constituţională şi Codului jurisdicţiei constituţionale. Un argument concludent în sprijinul acestei afirmaţii constituie decizia Curţii Constituţionale din 29 aprilie 2002, prin care sesizarea, cu votul unanim al judecătorilor, a fost acceptată pentru examinare în fond. De remarcat că prin Hotărîrea nr.26 din 23 mai 2002 Curtea a examinat în fond o sesizare similară a avocatului parlamentar. JUDECĂTOR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE Mircea IUGA Chişinău, 2 iulie 2002.