Decizie nr.3 din 19.01.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.163g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 12 din Legea nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale [abrogată] şi a articolelor 36, 65 şi 85 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar (instituţii abilitate cu efectuarea expertizei judiciare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 163g/2016  privind excepţia de neconstituţionalitate

 a articolului 12 din Legea nr. 1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară,

constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale (abrogată] şi a articolelor

36, 65 şi 85 din  Legea  nr. 68  din 14 aprilie 2016 cu  privire  la

expertiza  judiciară  şi  statutul  expertului  judiciar

(instituţii abilitate cu efectuarea expertizei judiciare)

nr. 3  din  19.01.2017

 (în vigoare 19.01.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 78-84 art. 34 din 17.03.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 29 decembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 ianuarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi:

- articolul 12 din Legea nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale;

- articolele 36, 65 şi 85 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar;

- Regulamentul unic cu privire la atestarea experţilor judiciari din Republica Moldova, aprobat prin ordinul ministrului justiţiei nr.394 din 29 decembrie 2004,

excepţie ridicată de către avocaţii Svetlana Neniţa şi Aurelia Grigoriu în dosarul nr.1-189/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 29 decembrie 2016, de către judecătorul Violeta Chisiliţa din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală nr.1-189/16 privind învinuirea lui G.V. de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 190 alin.(5) din Codul penal.

4. Prin ordonanţa organului de urmărire penală al Inspectoratului de Poliţie Buiucani din 26 martie 2013, s-a dispus efectuarea expertizei grafologice de către Direcţia tehnico-criminalistică şi expertize judiciare a Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne.

5. Prin ordonanţa organului de urmărire penală al Inspectoratului de Poliţie Buiucani din 3 aprilie 2014, s-a dispus efectuarea expertizei grafologice (suplimentare) în comisie de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei.

6. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, din 26 februarie 2015, s-a dispus efectuarea expertizei grafologice în comisie (repetată) de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei.

7. Prin încheierile Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, din 26 mai 2016 şi 23 august 2016 au fost respinse cererile avocaţilor Svetlana Neniţa şi Aurelia Grigoriu cu privire la dispunerea efectuării expertizei repetate.

8. În cadrul şedinţei de judecată din 20 decembrie 2016, avocaţii Svetlana Neniţa şi Aurelia Grigoriu au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 12 din Legea nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, a articolelor 36, 65 şi 85 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar şi a Regulamentului unic cu privire la atestarea experţilor judiciari din Republica Moldova, aprobat prin ordinul Ministrului Justiţiei nr.394 din 29 decembrie 2004.

9. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării la Curtea Constituţională pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 76

Intrarea în vigoare a legii

“Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia.”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 88

Expertul

“(1) Expertul este persoana numită pentru a efectua investigaţii în cazurile prevăzute de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele cauzei penale şi care, aplicând cunoştinţele speciale din domeniul ştiinţei, tehnicii, artei şi din alte domenii, prezintă rapoarte în baza acestora.

[…]”

Articolul 142

Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea expertizei

“(1) Expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, precum şi din oficiu de către organul de urmărire penală.

(2) Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sunt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. Raportul expertului care a efectuat expertiza la cererea părţilor se prezintă organului de urmărire penală, se anexează la materialele cauzei penale şi urmează a fi apreciată o dată cu alte probe.

[…]”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale (publicată în M.O., 2000, nr.144-145, art.1056, abrogată) sunt următoarele:

Articolul 12

Instituţiile de expertiză judiciară

“(1) Expertiza judiciară se efectuează de către experţii instituţiilor specializate de stat din sistemul Ministerului Justiţiei, Ministerului Sănătăţii, din subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului Naţional Anticorupţie, ale Ministerului Apărării şi ale Serviciului de Informaţii şi Securitate, precum şi de către alte persoane competente, desemnate de ofiţerul de urmărire penală, de procuror sau de instanţa judecătorească.

(2) Expertiza judiciară poate fi efectuată şi de către experţii particulari incluşi în Registrul de stat al experţilor judiciari atestaţi, cu excepţia expertizelor în cauzele penale privind infracţiunile comise împotriva vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei.

(3) Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei reprezintă o instituţie coordonatoare în domeniul teoriei şi practicii expertizei judiciare şi criminalisticii şi efectuează expertizele judiciare în baza regulamentului aprobat de Guvern.

(4) Expertiza medico-legală se efectuează de către Centrul de Medicină Legală de pe lângă Ministerul Sănătăţii, în baza regulamentului aprobat de Guvern, iar expertiza psihiatrico-legală se efectuează în unităţile medico-sanitare din sistemul Ministerului Sănătăţii.

(5) Subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului Naţional Anticorupţie, ale Ministerului Apărării şi ale Serviciului de Informaţii şi Securitate efectuează expertiza judiciară în conformitate cu propriile regulamente.”

13. Prevederile relevante ale Legii nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar (publicată în M.O., 2016, nr.157-162, art.316) sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni

“[…]

expertiză judiciară – activitate de cercetare ştiinţifico-practică, efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contravenţional (denumit în continuare proces judiciar) în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar;

instituţie publică de expertiză judiciară – autoritate publică (instituţie) care este parte componentă a sistemului instituţiilor publice de expertiză judiciară, finanţată de la bugetul de stat din mijloace speciale, precum şi din alte surse neinterzise de lege;

[…]”

Articolul 36

Raportul de expertiză judiciară

“(1) După efectuarea expertizei judiciare, expertul judiciar îşi expune cercetările şi concluziile într-un raport de expertiză judiciară (denumit în continuare raport de expertiză).

(2) Raportul de expertiză este valabil dacă sunt respectate cumulativ următoarele condiţii:

a) laboratorul în care a fost efectuată expertiza judiciară este autorizat şi actul de autorizare este valabil;

[Prevederile de la art.36 alin.(2) lit.a), pentru persoanele indicate la alin.(4) din prezentul articol, intră în vigoare în termen de 5 ani de la publicarea prezentei legi]

b) cercetările au fost efectuate pentru specialitatea de expertiză judiciară pentru care laboratorul este autorizat;

c) expertiza a fost efectuată prin metode şi proceduri aprobate;

d) expertiza a fost efectuată cu aparataj standardizat, în cazul expertizelor judiciare efectuate cu utilizarea aparatajului, mijloacelor tehnice sau a altui utilaj;

[Prevederile de la art.36 alin.(2) lit.d) intră în vigoare în termen de un an de la publicarea prezentei legi]

e) expertiza a fost efectuată de un expert judiciar inclus în Registrul de stat al experţilor judiciari sau de către o persoană recunoscută în calitate de expert judiciar în procesul respectiv de către ordonatorul expertizei.

(3) La efectuarea oricărei expertize judiciare se întocmeşte un singur raport de expertiză.

(4) Raportul de expertiză se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se transmite ordonatorului expertizei, iar cel de-al doilea se arhivează.

(5) La raportul de expertiză se anexează, după caz, materialele pe care se întemeiază concluziile expertului (planşe fotografice, scheme, schiţe şi grafice etc.), precum şi, dacă este cazul, opiniile separate ale experţilor participanţi la efectuarea expertizei.

(6) Prin derogare de la prevederile alin.(1), cercetările şi concluziile expertului se expun verbal în cazul în care expertiza se desfăşoară în faţa ordonatorului expertizei care consemnează procesul de efectuare a cercetărilor şi concluziile expertului într-un proces-verbal încheiat în condiţiile legislaţiei de procedură.

(7) Prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false în raportul de expertiză atrage răspundere penală conform legislaţiei.”

Articolul 65

Formele de organizare a activităţii de expertiză judiciară

“(1) Experţii judiciari îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiilor publice de expertiză judiciară sau în cadrul birourilor de expertiză judiciară.

(2) Sistemul instituţiilor publice de expertiză judiciară include instituţiile specializate ale Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătăţii, subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Centrului Naţional Anticorupţie. Statul poate crea şi alte instituţii publice de expertiză judiciară. Alte instituţii publice pot fi considerate instituţii de expertiză judiciară dacă au în statele de personal experţi judiciari specializaţi conform domeniilor de competenţă. Toate instituţiile publice de expertiză judiciară activează în baza propriilor regulamente aprobate conform prevederilor legale.

(3) Centrul Naţional de Expertize Judiciare este o instituţie coordonatoare a practicii în domeniul expertizei judiciare.

(4) Activitatea experţilor judiciari din cadrul unui birou de expertiză judiciară se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative adoptate în vederea executării prezentei legi.

(5) Expertul judiciar demisionat dintr-o instituţie publică de expertiză judiciară poate, în termen de un an de la demisie, să solicite înregistrarea uneia dintre formele de organizare a activităţii prevăzute la art.68 alin.(1) lit.b) şi c).

(6) La demisia expertului din instituţia publică de expertiză judiciară, instituţia informează în acest sens Ministerul Justiţiei pentru a face înscrierile corespunzătoare în Registrul de stat al experţilor judiciari.

(7) În perioada de după demisie din instituţia publică de expertiză judiciară şi până la înregistrarea uneia din formele de organizare a activităţii prevăzute la art.68 alin.(1) lit.b) şi c), activitatea expertului judiciar se consideră suspendată de drept.

(8) Prevederile alin.(6) şi (7) din prezentul articol nu se aplică expertului judiciar eliberat din instituţia publică de expertiză judiciară în temeiul hotărârii de aplicare a sancţiunii disciplinare indicate la art.59 alin.(1) lit.e) din prezenta lege.”

Articolul 85

“(1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.

(2) Guvernul:

1) în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri pentru a pune în concordanţă legislaţia în vigoare cu prezenta lege;

2) până la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va pune în concordanţă actele sale normative cu prezenta lege;

b) va asigura elaborarea actelor normative ce reglementează aplicarea prezentei legi;

c) va asigura crearea în cadrul Ministerului Justiţiei a unei subdiviziuni care să asigure coordonarea activităţii experţilor judiciari.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.1086-XIV din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.

(4) Instituţiile publice de expertiză judiciară şi experţii judiciari particulari, înregistraţi conform prevederilor art.84, vor asigura:

a) în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, evaluarea şi autorizarea laboratoarelor de expertiză judiciară în care îşi efectuează activitatea;

b) în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, elaborarea şi aprobarea metodelor şi procedurilor de efectuare a expertizelor judiciare, conform specialităţii de expertiză judiciară pe care sunt autorizaţi să o efectueze.

(5) Prevederile de la art.36 alin.(2) lit.a) din prezenta lege, pentru persoanele indicate la alin.(4) din prezentul articol, intră în vigoare în termen de 5 ani de la publicarea prezentei legi.

(6) Prevederile de la art.36 alin.(2) lit.d) din prezenta lege intră în vigoare în termen de un an de la publicarea prezentei legi.

(7) Prevederile de la art.39 alin.(5) din prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.”

14. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii pretind că instituţiile desemnate la articolul 12 din Legea nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale şi, corespunzător, la articolul 65 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar să efectueze expertize judiciare şi să întocmească rapoarte de expertiză nu sunt acreditate conform standardelor internaţionale şi naţionale şi nu sunt stabilite metodele şi procedurile de efectuare a expertizelor judiciare.

16. Prin urmare, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că activitatea instituţiilor de expertiză existente nu poate fi considerată legală şi afectează drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

17. Totodată, autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că instituirea, conform articolului 85 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, a unui termen de 5 ani de la data intrării în vigoare a legii pentru evaluarea şi autorizarea laboratoarelor de expertiză judiciară, în care îşi efectuează activitatea, şi a unui termen de 3 ani pentru elaborarea şi aprobarea metodelor şi procedurilor de efectuare a expertizelor judiciare, conform specialităţii de expertiză judiciară pe care sunt autorizaţi să o efectueze, este de natură a conduce la erori judiciare şi a pune la îndoială veridicitatea rapoartelor de expertiză întocmite de către acestea, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil.

18. În viziunea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, normele contestate încălcă prevederile articolelor 4, 8, 20, 54, 74 şi 76 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale şi a Legii nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea atestă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocaţii Svetlana Neniţa şi Aurelia Grigoriu în dosarul nr.1-189/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de subiecţii abilitaţi cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

22. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

23. O prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate, şi nicidecum compararea prevederilor mai multor legi între ele sau a dispoziţiilor cuprinse în aceeaşi lege şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

24. Curtea reţine că autorii excepţiei solicită de a declara neconstituţionale prevederile articolului 12 din Legea nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale şi prevederile articolelor 36, 65 şi 85 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar.

25. Curtea menţionează că, deşi Legea nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale a fost abrogată prin Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, în privinţa acesteia se poate ridica excepţia de neconstituţionalitate, deoarece normele contestate din această lege urmează a fi aplicate în cauza deferită judecăţii.

26. În susţinerea celor enunţate, Curtea aminteşte că în Hotărârea sa nr.2 din 9 februarie 2016 a statuat:

“73. […] pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată atât asupra actelor în vigoare, cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, cât şi asupra actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă în soluţionarea cauzei.”

27. Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au invocat pretinsa încălcare a dispoziţiilor cuprinse la articolele 4, 8, 20, 54, 74 şi 76 din Constituţie.

28. Aşadar, cu referire la normele contestate, Curtea reţine că acestea reglementează formele de organizare a activităţii de expertiză judiciară, precum şi sistemul instituţiilor publice de expertiză judiciară, precum şi cerinţele înaintate faţă de raportul de expertiză.

29. Curtea constată că autorii invocă neconstituţionalitatea prevederilor legale în contextul că aceste instituţii nu sunt acreditate conform standardelor internaţionale şi naţionale şi nu sunt stabilite metodele şi procedurile de efectuare a expertizelor judiciare.

30. Sub acest aspect, Curtea observă că se pretinde că rapoartele de expertiză din cauza deferită judecăţii la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, ar fi fost întocmite de către instituţii specializate ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Afacerilor Interne care nu ar fi acreditate şi pentru care nu au stabilite metodele şi procedurile de efectuare a expertizelor judiciare.

31. Astfel, se deduce că problema de drept abordată vizează în esenţă aspecte legate de admisibilitatea rapoartelor de expertiză în calitate de probe şi aprecierea acestora, autorii sesizării referindu-se, inter alia, la articolul 94 din Codul de procedură penală, care instituie datele neadmise ca probe, şi articolul 101 din Codul de procedură penală, intitulat “Aprecierea probelor”.

32. În acest sens, Curtea reţine că verificarea admisibilităţii probelor şi aprecierea acestora ţine de competenţa exclusivă a instanţelor de judecată. În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a statuat că “nu se poate pronunţa asupra temeinicii probelor administrate” (HCC nr.3 din 20 ianuarie 2015, §62).

33. Pornind de la raţionamentele din speţa Letinčić versus Croaţia (hotărârea Curţii Europene din 3 mai 2016), Curtea relevă că structurile enumerate de lege pentru efectuarea expertizei nu pot fi interpretate ca reprezentând prin sine o încălcare a dreptului la un proces echitabil, de vreme ce imparţialitatea expertului judiciar şi admisibilitatea raportului de expertiză va fi examinată de către instanţa de judecată împuternicită să judece cauza.

34. Aşa fiind, Curtea constată că textele de lege criticate nu vin în coliziune cu articolul 4 din Constituţie, care stipulează că drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte; articolul 8 din Legea Fundamentală, ce instituie respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale, şi articolul 20 din Constituţie, care consacră principiul accesului liber la justiţie.

35. De asemenea, Curtea notează că prevederile constituţionale cuprinse la art.54 nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicate în combinaţie cu normele constituţionale care garantează un drept fundamental. În aşa fel, Curtea atestă că dispoziţiile art.54 din Legea Fundamentală nu au incidenţă în cauză, fiindcă nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau libertăţi fundamentale.

36. În contextul celor elucidate, referitor la pretinsa încălcare a articolului 74 din Constituţie, dispoziţiile căreia vizează adoptarea legilor şi a hotărârilor, Curtea observă că sesizarea nu conţine argumente privind încălcarea normei constituţionale invocate.

37. Dintr-o altă perspectivă, nu pot fi reţinute nici alegaţiile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate precum că instituirea, conform articolului 85 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, a unui termen de 5 ani de la data intrării în vigoare a legii pentru evaluarea şi autorizarea laboratoarelor de expertiză judiciară, în care îşi efectuează activitatea experţii judiciari, şi a unui termen de 3 ani pentru elaborarea şi aprobarea metodelor şi procedurilor de efectuare a expertizelor judiciare, conform specialităţii de expertiză judiciară pe care sunt autorizaţi să o efectueze, este de natură a conduce la erori judiciare, încălcându-se dreptul la un proces echitabil. Or dispoziţiile criticate prevăd o perioadă de tranziţie pentru implementarea legii prenotate, ceea ce nu creează incompatibilitate cu articolul 76 “Intrarea în vigoare a legii” din Constituţie.

38. Adiţional, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate în partea articolului 85 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar vizează o abordare in abstracto a problemelor de aplicare a legii, care nu are legătură cu fondul litigiului principal, fiind o actio popularis, care este inoperabilă în cadrul rezolvării excepţiilor de neconstituţionalitate, spre deosebire de controlul ordinar al constituţionalităţii normelor.

39. Cu referire la contestarea Regulamentului unic cu privire la atestarea experţilor judiciari din Republica Moldova, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.394 din 29 decembrie 2004, Curtea menţionează că acesta nu este susceptibil controlului constituţionalităţii.

40. Curtea atrage atenţia instanţei de judecată şi a autorilor sesizării asupra faptului că, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, de competenţa instanţei de contencios constituţional ţine în exclusivitate controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

41. Concomitent, potrivit art.3 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile autorităţilor publice; c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b).

42. În acord cu cele menţionate, Curtea reţine că Regulamentul invocat poate face obiectul unui litigiu în contenciosul administrativ, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti.

43. Totodată, Curtea subliniază că o condiţie obligatorie pentru ca instanţa de judecată să dispună ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate rezidă în verificarea dacă obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, ceea ce s-a omis în prezenta speţă (HCC nr.2 din 09 februarie 2016).

44. Sintetizând cele enunţate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 12 din Legea nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale [abrogată] şi a articolelor 36, 65 şi 85 din Legea nr.68 din 14 aprilie 20016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, ridicată de avocaţii Svetlana Neniţa şi Aurelia Grigoriu în dosarul nr.1-189/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.