Decizie nr.31 din 14.06.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.68g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 331 alin.(1) şi articolul 362 alin.(2) din Codul de procedură penală (asigurarea prezenţei martorilor în şedinţa de judecată)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a  sesizării nr. 68g/2016  privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 331 alin.(1)

şi  articolul  362  alin. (2) din  Codul  de  procedură  penală

(asigurarea prezenţei martorilor în şedinţa de judecată)

nr. 31  din  14.06.2016

 (în vigoare 14.06.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 247-255 art. 66 din 05.08.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 9 iunie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 iunie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “şi dispune părţii obligate să prezinte probe să ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei persoanelor care nu s-au prezentat” din art.331 alin.(1) şi a sintagmei “sau dispune părţii care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa următoare” din art.362 alin.(2) ale Codului de procedură penală, ridicată de avocatul Igor Popa în dosarul nr.1-721/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 9 iunie 2016 de către judecătorul Andrei Niculcea, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, se află cauza penală în privinţa lui Vladimir Filat, învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute la art.324 alin.(3) lit.a) şi lit.b) şi art.326 alin.(3) lit.a) din Codul penal.

4. Prin încheierea din 15 aprilie 2016, instanţa de judecată a admis lista probelor prezentată de apărătorii Igor Popa şi Cristina Bancu în interesele inculpatului şi a dispus audierea martorilor Tudor Baliţchi, Mircea Buga, Dorin Drăguţanu, Victor Cojocaru, Chiril Lucinschi, Vadim Pistrinciuc, Eduard Bănăriuc, Veaceslav Negruţă, Alexei Roibu, Dumitru Godoroja, Angela Susanu, Dorina Cebotarean, Veaceslav Mămăligă, Iurie Ursu.

5. În cadrul şedinţei de judecată din 3 iunie 2016, apărătorii Igor Popa şi Cristina Bancu au înaintat cererea privind aducerea silită a martorilor Tudor Baliţchi, Mircea Buga, Dorin Drăguţanu, Veaceslav Negruţă, Alexei Roibu, Dumitru Godoroja, invocând că aceştia se eschivează cu rea-voinţă de a se prezenta în instanţă pentru depunerea declaraţiilor. Instanţa a respins această cerere, reţinând că nu s-a adus nici o dovadă de citare legală a martorilor.

6. În procesul de examinare a cauzei, în legătură cu problema asigurării prezenţei martorilor la şedinţa de judecată, partea apărării a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolelor 331 alin.(1) şi 362 alin.(2) din Codul de procedură penală, invocând încălcarea articolelor 20 şi 26 din Constituţie

7. Prin încheierea din 9 iunie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării la adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140 ) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M. O., 2012, nr.263-269, art.855) sunt următoarele:

Articolul 66

Drepturile şi obligaţiile învinuitului, inculpatului

“[…]

(2) Învinuitul, inculpatul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:

[…]

17) să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

[…]

Articolul 331

Amânarea şedinţei de judecată

“(1) În cazul în care cauza nu poate fi judecată din motivul neprezentării în şedinţă a uneia din părţi sau a martorilor ori din alte motive întemeiate, instanţa, în urma consultării părţilor, decide amânarea şedinţei şi dispune părţii obligate să prezinte probe să ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei persoanelor care nu s-au prezentat şi pentru asigurarea judecării cauzei la data fixată de instanţă.

[…]”

Articolul 351

Numirea cauzei spre judecare

“[…]

(5) Dacă una din părţi este în imposibilitate de a asigura prezenţa vreunei persoane din lista prezentată, ea poate solicita, prin cerere, citarea acestor persoane de către instanţa de judecată.

[…]”

Articolul 362

Soluţionarea chestiunii judecării cauzei în lipsa

vreuneia din părţi sau a altor persoane citate

“(1) În caz de neprezentare a uneia din părţi la şedinţa de judecată, instanţa, ascultând opiniile părţilor prezente asupra acestei chestiuni, decide în modul prevăzut de dispoziţiile respective ale capitolului I din prezentul titlu.

(2) În caz de neprezentare a vreunui martor, a expertului sau a specialistului legal citaţi, instanţa, ascultând opiniile părţilor asupra acestei chestiuni, dispune continuarea şedinţei şi ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei lor, dacă aceasta este necesar, sau dispune părţii care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa următoare.”

10. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

“[…]

3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:

d. să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că este de competenţa instanţei de judecată de a asigura buna desfăşurare a procesului penal.

12. Potrivit autorului excepţiei, normele procesuale penale acordă inculpatului dreptul de a solicita audierea martorilor acuzării şi a obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii apărării (art.66 alin.(2) pct.17) CPP). De asemenea, normele procesuale conferă instanţei de judecată dreptul de a dispune aducerea silită a martorilor.

13. În acelaşi timp, în sesizare se susţine că prevederile art.331 alin.(1) şi 362 alin.(2) din Codul de procedură penală pun în sarcina părţii apărării obligaţia de a asigura prezenţa martorilor în instanţă. Astfel, deşi instanţa de judecată dispune de suficiente atribuţii de a asigura prezenţa martorilor, în temeiul normelor menţionate mai sus, aceasta pune în sarcina apărării această obligaţie, fapt contrar articolelor 20 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Igor Popa în dosarul nr.1-72/2016, care se află pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma “şi dispune părţii obligate să prezinte probe să ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei persoanelor care nu s-au prezentat” din art.331 alin.(1) şi sintagma “sau dispune părţii care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa următoare” din art.362 alin.(2) ale Codului de procedură penală.

19. Curtea observă că, în esenţă, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate pun în sarcina părţii apărării obligaţia asigurării prezenţei martorilor în instanţă, fapt care contravine articolelor 20 şi 26 din Constituţie.

20. Curtea menţionează că art.331 reglementează situaţiile în care se amână şedinţa de judecată, alineatul (1) stabilind:

“(1) În cazul în care cauza nu poate fi judecată din motivul neprezentării în şedinţă a uneia din părţi sau a martorilor ori din alte motive întemeiate, instanţa, în urma consultării părţilor, decide amânarea şedinţei şi dispune părţii obligate să prezinte probe să ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei persoanelor care nu s-au prezentat şi pentru asigurarea judecării cauzei la data fixată de instanţă.”

21. În acelaşi timp, art.362 reglementează soluţionarea chestiunii judecării cauzei în lipsa unei părţi sau a altor persoane citate, alineatul (2) stabilind în acest sens că:

“(2) În caz de neprezentare a vreunui martor, a expertului sau a specialistului legal citaţi, instanţa, ascultând opiniile părţilor asupra acestei chestiuni, dispune continuarea şedinţei şi ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei lor, dacă aceasta este necesar, sau dispune părţii care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa următoare.”

22. Curtea reţine că prevederile contestate urmează a fi aplicate şi interpretate în contextul ansamblului normelor procesual-penale.

23. Astfel, Curtea menţionează că, în virtutea principiului contradictorialităţii, părţile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilităţi egale pentru susţinerea poziţiilor lor (art.24 CPP).

24. Curtea constată că similar garanţiilor instituite de art.6 parag.3 lit.d) al Convenţiei Europene, art.66 alin.(2) pct.17 din CPP garantează dreptul învinuitului, inculpatului de a solicita audierea martorilor acuzării şi de a obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.

25. Potrivit art.315 din CPP, procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor beneficiază de drepturi egale în faţa instanţei de judecată în ce priveşte administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora şi formularea cererilor şi demersurilor. În temeiul articolului 347, părţile prezintă în şedinţa preliminară lista probelor pe care intenţionează să le cerceteze în cadrul judecării cauzei, inclusiv cele care nu au fost cercetate pe parcursul urmăririi penale.

26. Curtea menţionează că principiul contradictorialităţii, garantat de art.24 din CPP, implică şi concursul instanţei de judecată, alineatul (4) stabilind că: “Instanţa de judecată acordă ajutor oricărei părţi, la solicitarea acesteia, în condiţiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare.” Astfel, legiuitorul prin termenul “ajutor” a accentuat principiul participării active a părţilor la proces, principiu care prin substanţa sa este contrar atitudinii pasive a părţilor la proces, şi plasării obligaţiilor acestora în seama părţii adverse sau a instanţei de judecată. Astfel, termenii “ajutor” şi “probe necesare”, prevăzute de principiul contradictorialităţii în partea ce ţine de participarea instanţei la administrarea probelor, sunt într-o legătură indisolubilă, iar solicitările abuzive din partea părţilor în vederea implicării instanţei în probatoriul penal ar putea crea riscul unei ingerinţe în principiul egalităţii armelor şi calităţii nepărtinitoare a instanţei de judecată prevăzute de alin.(2) şi (3) ale articolului 24 din CPP.

27. Curtea reţine că, ţinând cont de faptul că este de competenţa instanţei de judecată de a asigura buna desfăşurare a procesului şi instrumentare a cauzei, la art.351 alin.(5) din CPP legiuitorul a stabilit: “Dacă una din părţi este în imposibilitate de a asigura prezenţa vreunei persoane din lista prezentată, ea poate solicita, prin cerere, citarea acestor persoane de către instanţa de judecată”. La fel, martorul a cărui lipsă nu este justificată, în cazul în care partea insistă să fie audiat, poate fi supus aducerii silite (art.370 alin.(6) CPP).

28. În acelaşi timp, în jurisprudenţa sa, atât Comisia, cât şi Curtea Europeană au stabilit că revine, în primul rând, jurisdicţiilor naţionale să aprecieze elementele de probă pe care le administrează într-un proces şi pertinenţa celor pe care acuzatul ar vrea să le mai producă, în special cu privire la numărul de martori propuşi de el. Articolul 6 parag. 3 lit.d) din Convenţia Europeană nu recunoaşte acuzatului un drept nelimitat de a obţine convocarea de martori în faţa instanţei de judecată (cauza Remer vs. Germania, Honsik vs. Austria). Sub această rezervă, textul lasă autorităţilor naţionale competente facultatea de a aprecia pertinenţa unei “oferte de probă” făcute de acuzat, în măsura compatibilităţii ei cu noţiunea de “proces echitabil”.

29. Prin prisma celor enunţate mai sus, Curtea reţine că odată ce instanţa a admis lista martorilor apărării, iar avocaţii au prezentat probe că aceştia au fost informaţi, dar fără motive întemeiate nu s-au prezentat la proces, apărarea are dreptul să solicite instanţei citarea acestora, care, în cele din urmă, poate dispune şi aducerea forţată a martorilor. Or, în caz contrar, dreptul apărării la prezentarea probelor s-ar transforma din unul real în unul iluzoriu.

30. Cu referire la speţa examinată, Curtea subliniază că normele contestate utilizează noţiunea de “părţi”, fapt care nu permite a se înţelege în exclusivitate că vizează doar partea apărării, afirmaţie susţinută eronat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Or, potrivit art.6 din CPP, “parte în procesul penal” este persoana care exercită funcţii de acuzare sau apărare în baza egalităţii în drepturi şi a principiului contradictorialităţii.

31. Totodată, examinând argumentele autorului excepţiei, Curtea observă că, deşi acesta susţine că normele contestate nu asigură dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, în acelaşi timp sesizarea, în partea de argumentare, face referinţă la normele-garanţii instituite în legislaţia procesuală.

32. În contextul celor menţionate, Curtea reţine că în cadrul unui proces penal ambele părţi dispun de mecanisme procesuale adecvate de a administra probe de sine stătător sau cu concursul instanţei. Normele procesual-penale enunţate creează un echilibru just în partea ce ţine de respectarea principiului contradictorialităţii, sub aspectul exercitării drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi la proces, în funcţie de calitatea procesuală a persoanei. Astfel, principiul contradictorialităţii vine să asigure participarea activă la proces, atât din partea acuzării, cât şi din partea apărării, în special în partea ce ţine de procesul de administrare a probelor.

33. Curtea subliniază că admiterea neconstituţionalităţii normelor contestate ar lipsi de substanţă normele procesuale care permit părţilor prezentarea probelor în instanţă.

34. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea menţionează că sesizarea este nefondată şi nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 26 alin.(1) şi 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3), 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor “şi dispune părţii obligate să prezinte probe să ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei persoanelor care nu s-au prezentat” din art.331 alin.(1) şi “sau dispune părţii care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa următoare” din art.362 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Igor Popa în dosarul nr.1-721/2016, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.