Decizie nr.33 din 25.03.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.167g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 439/7 alin.(4) din Codul contravenţional (confiscarea specială dispusă de Serviciul Vamal [2])
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizării nr. 167g/2020 privind excepţia de
neconstituţionalitate a articolului 4397 alin.(4) din Codul contravenţional
(confiscarea specială dispusă de Serviciul Vamal [2])
nr. 33 din 25.03.2021
(în vigoare 25.03.2021)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.100-103 art. 62 din 16.04.2021
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ŞOVA,
dlui Serghei ŢURCAN,
dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,
cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 30 octombrie 2020,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 25 martie 2021, în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4397 alin.(4) din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Roman Doroftei, în interesele dlui Andrian Cojocaru, contravenient în dosarul nr.5r-1009/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.
2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Elisaveta Buzu de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. Pe 31 ianuarie 2020, un agent constatator al Serviciului Vamal a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de articolele 13, 287 alin.(10) din Codul contravenţional [tentativă la încălcarea regulilor vamale], inclusiv o decizie de sancţionare pe baza aceloraşi articole. În aceeaşi zi, Serviciul Vamal a dispus confiscarea monedelor de aur.
4. Pe 5 martie 2020, dl avocat Roman Doroftei a contestat, în interesele contravenientului Andrian Cojocaru, procesul-verbal cu privire la contravenţie şi decizia de sancţionare la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.
5. În şedinţa de judecată din 9 octombrie 2020, dl avocat Roman Doroftei a ridicat, în interesele contravenientului Andrian Cojocaru, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4397 alin.(4) din Codul contravenţional.
6. Prin încheierea din 16 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.
B. Legislaţia pertinentă
7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 20
Accesul liber la justiţie
"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
[…]".
Articolul 26
Dreptul la apărare
"(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.
[…]".
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.
[…]
(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Articolul 114
Înfăptuirea justiţiei
"(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.
[…]."
8. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:
Articolul 79
Încălcarea legislaţiei privind donarea de sânge
"[…]
(3) Scoaterea ilicită din ţară a sângelui donat, a derivatelor de sânge şi a preparatelor din el
se sancţionează cu amendă de la 24 la 36 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore.
[…]".
Articolul 287
Încălcarea regulilor vamale
"(1) Neoprirea vehiculului (inclusiv a vehiculului de uz personal) în locul de aflare a organului vamal, precum şi pornirea, admiterea pornirii fără autorizaţia organului vamal a vehiculului (inclusiv a vehiculului de uz personal) aflat sub control vamal
se sancţionează cu amendă de la 15 la 45 de unităţi convenţionale.
[…]
(10) Introducerea pe sau scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi altor valori, prin locuri stabilite pentru control vamal, prin tăinuire de controlul vamal, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei, dacă aceste acţiuni nu constituie infracţiune, dacă valoarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori constituie:
– până la 2000 de unităţi convenţionale, se sancţionează cu amendă de la 100 la 500 de unităţi convenţionale;
– de la 2000 până la 4000 de unităţi convenţionale, se sancţionează cu amendă de la 500 la 900 de unităţi convenţionale;
– de la 4000 până la 8000 de unităţi convenţionale, se sancţionează cu amendă de la 900 la 1200 de unităţi convenţionale.
[…]."
Articolul 4397
Confiscarea specială
"(1) Confiscarea specială constă în trecerea forţată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.(2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
(2) Sunt pasibile confiscării speciale bunurile:
a) utilizate sau destinate pentru săvârşirea unei contravenţii;
b) rezultate din săvârşirea contravenţiei, precum şi orice venituri generate de aceste bunuri;
c) date pentru a determina săvârşirea unei contravenţii sau pentru a-l răsplăti pe contravenient;
d) deţinute contrar regimului stabilit de legislaţie şi depistate pe parcursul desfăşurării procesului contravenţional;
e) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din contravenţii sau din veniturile generate de aceste bunuri.
(3) Confiscarea specială se aplică de către instanţa de judecată la demersul agentului constatator.
(4) În cazul contravenţiilor prevăzute la art.79 alin.(3), art.287 confiscarea specială se aplică de către reprezentantul Serviciului Vamal abilitat să examineze cauza contravenţională.
[…]."
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate
9. Autorul sesizării susţine că, potrivit articolului 4397 alin.(4) din Codul contravenţional, în cazul unor contravenţii, Serviciul Vamal poate dispune confiscarea specială. Totodată, autorul sesizării subliniază că alineatul (3) al aceluiaşi articol stabileşte că confiscarea specială se aplică de către instanţa de judecată la demersul agentului constatator.
10. Aşadar, autorul pretinde că confiscarea specială trebuie să fie aplicată doar de către instanţa de judecată, ca rezultat al examinării tuturor probelor şi al efectuării testului de proporţionalitate.
11. De altfel, autorul menţionează că, pe 7 februarie 2019, Curtea Supremă de Justiţie a examinat un recurs în interesul legii privind aplicarea unitară a dispoziţiilor legale care vizează măsura de siguranţă sub formă de confiscare specială, în privinţa mijloacelor de transport, considerate corpuri delicte, sau a contravalorii acestora, în cazul comiterii contravenţiilor vamale prevăzute de articolul 287 alin.(8), (10) şi (11) din Codul contravenţional şi a infracţiunilor prevăzute de articolul 248 din Codul penal. În acest sens, autorul subliniază că confiscarea specială a unui bun poate fi dispusă doar dacă acest bun a servit la săvârşirea contravenţiei sau a infracţiunii.
12. Totodată, autorul sesizării susţine că, în Hotărârea sa nr.5 din 24 decembrie 2010, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit că la confiscarea obiectelor contrabandei în proprietatea statului se va ţine cont de necesitatea aplicării unor penalităţi proporţionale, ca rezultat al efectuării testului operat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
13. Autorul sesizării observă că, în materie penală şi contravenţională, aplicarea concomitentă a confiscării speciale şi a oricărei alte sancţiuni trebuie analizată prin prisma testului Curţii Europene: 1) dacă imixtiunea în dreptul de proprietate este prevăzută de lege; 2) dacă ea urmăreşte un scop legitim; 3) dacă ea este necesară într-o societate democratică şi 4) dacă ea este proporţională cu circumstanţele cauzei, cerinţele generale ale societăţii, coroborate cu cerinţele de a proteja dreptul de proprietate.
14. De asemenea, autorul sesizării susţine că pentru a fi dispusă confiscarea specială a bunului instanţa trebuie să stabilească dacă confiscarea corespunde gravităţii faptei comise. Aşadar, confiscarea unui bun trebuie să fie proporţională cu natura şi cu gravitatea faptei comise.
15. Autorul sesizării consideră că dispunerea confiscării unui bun dobândit licit îi încalcă dreptul de proprietate.
16. Prin urmare, autorul sesizării prezintă argumente referitoare la afectarea dreptului de proprietate şi la încălcarea competenţei instanţei de judecată de a dispune confiscarea specială. De asemenea, autorul susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 15, 20, 26, 46, 114, 115 şi 119 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
19. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către avocatul contravenientului într-un proces din faţa unei instanţe de drept comun (a se vedea § 2 supra). Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză contravenţională care are ca obiect examinarea unei contestaţii împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie şi decizia de sancţionare (a se vedea § 4-5 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.
21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 4397 alin.(4) din Codul contravenţional. Aceste prevederi stabilesc că în cazul unor contravenţii, reprezentantul Serviciului Vamal abilitat să examineze cauzele contravenţionale poate dispune confiscarea specială a bunurilor.
22. Curtea menţionează că prevederile contestate au mai constituit obiectul unei sesizări. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.68 din 19 iunie 2018, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea nr.82g/2018.
23. Totuşi, de principiu, Curtea a stabilit că verificarea anterioară a constituţionalităţii prevederilor contestate nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 18). În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 33; DCC nr.136 din 24 noiembrie 2020, § 25; DCC nr.157 din 22 decembrie 2020, §19).
24. În acest sens, Curtea constată că autorul sesizării nr.167g/2020 a preluat aceleaşi critici de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie. De asemenea, autorul acestei sesizări a menţionat că prevederile contestate afectează competenţa instanţei de judecată de a dispune confiscarea specială şi, astfel, nu se poate atribui această competenţă Serviciului Vamal, potrivit articolelor 114 [înfăptuirea justiţiei] şi 115 [instanţele judecătoreşti] din Constituţie. Suplimentar, autorul sesizării a enumerat articolele 1 alin.(3), 4, 7, 8, 15, 20, 26 şi 119 din Constituţie.
25. Curtea observă că, prin Încheierea din 16 octombrie 2020, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei pentru verificarea constituţionalităţii articolului 4397 alin.(4) din Codul contravenţional raportat la articolele 7, 8, 15, 16, 20, 26 alin.(1), 39 alin.(2) şi 54 din Constituţie.
26. Curtea reaminteşte că a stabilit, în jurisprudenţa sa, că judecătorul de drept comun nu se pronunţă asupra caracterului fondat al sesizării sau în privinţa conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii: (1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie; (2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; (3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; (4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).
27. Sub acest aspect, Curtea subliniază că instanţa de judecată nu se poate pronunţa asupra corectitudinii invocării prevederilor constituţionale de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Verificarea incidenţei normelor constituţionale invocate de către autorul excepţiei ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale (DCC nr.154 din 22 decembrie 2020, § 23; DCC nr.163 din 29 decembrie 2020, § 15).
28. Cu privire la incidenţa articolului 46 [dreptul de proprietate] din Constituţie, Curtea reiterează considerentele expuse în Decizia nr.68 din 19 iunie 2018. În această decizie, în paragraful 23, Curtea a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aşadar, în decizia Radu v. România din 3 septembrie 2013, Curtea Europeană a constatat lipsa unei încălcări a dreptului de proprietate, garantat de articolul 1 al Protocolului adiţional nr.1 la Convenţie, ca urmare a dispunerii măsurii de siguranţă a confiscării speciale. Totodată, în decizia Iordăchescu v. România din 23 mai 2017, Curtea Europeană a stabilit că măsura confiscării speciale era necesară în contextul luptei împotriva infracţiunilor, pentru că urmărea un scop legitim, de interes social general, i.e. cel al prevenirii săvârşirii de infracţiuni (a se vedea §§ 46-48 din hotărârea citată).
29. De asemenea, în comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu, COM (2008) 766 final se menţionează că pentru a se descuraja activitatea infracţională, este esenţial ca infractorii să fie deposedaţi de produsele infracţiunii. Astfel, confiscarea ar împiedica utilizarea averilor infractorilor ca sursă de finanţare pentru alte activităţi cu caracter infracţional, ar îndepărta pericolul compromiterii încrederii în sistemele financiare şi al coruperii societăţii legitime. În plus, se arată că confiscarea are un caracter disuasiv, deoarece întăreşte principiul potrivit căruia criminalitatea nu aduce venituri. Mai mult, se menţionează că confiscarea asigură fonduri care pot fi reinvestite în iniţiative privind aplicarea legii sau prevenirea criminalităţii (DCC nr.68 din 19 iunie 2018, § 24).
30. La paragraful 25 din Decizia menţionată supra, Curtea a subliniat că dreptul persoanei la posesia nestingherită a bunurilor sale presupune existenţa unor garanţii judiciare eficiente. Astfel, din jurisprudenţa Curţii Europene se desprinde necesitatea existenţei următoarelor garanţii: evaluarea trebuie făcută de către un tribunal în cadrul unei proceduri judiciare, care include o şedinţă de judecată publică; apărarea trebuie să aibă acces la dosarul cauzei; persoanele trebuie să aibă posibilitatea să administreze probe, să ridice excepţii şi să prezinte dovezile pe care le consideră necesare; prezumţiile pe care se bazează acuzarea nu trebuie să fie absolute (a se vedea în acest sens Phillips v. Regatul Unit, 5 iulie 2001, § 42 şi 43; şi Grayson şi Barnham v. Regatul Unit, 23 septembrie 2008, § 45).
31. Curtea subliniază că, în cauzele privind confiscarea bunurilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat dacă ingerinţa a asigurat echilibrul corect între protecţia dreptului de proprietate şi interesul general, având în vedere marja de apreciere a statului în această materie. Echilibrul necesar nu va fi atins dacă proprietarul bunurilor a trebuit să suporte "o sarcină individuală excesivă". Mai mult, deşi articolul 1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la Convenţie nu conţine exigenţe procedurale explicite, Curtea Europeană a analizat dacă procedura în ansamblu îi oferă reclamantului posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cazul în faţa autorităţilor competente, permiţându-le acestora să asigure un echilibru corect între interesele concurente (a se vedea Gyrlyan v. Rusia, 9 octombrie 2018, § 28; Sadocha v. Ucraina, 11 iulie 2019, § 27; Karapetyan v. Georgia: 15 octombrie 2020, § 35).
32. Aşadar, atunci când este în discuţie dreptul de proprietate, persoana interesată trebuie să aibă la dispoziţie suficiente garanţii procedurale şi trebuie să aibă posibilitatea unui acces efectiv la un tribunal, care să se pronunţe cu privire la pretinsele ingerinţe în dreptul său (HCC nr.8 din 5 aprilie 2019, § 48; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 26).
33. Sub acest aspect, Curtea reţine că, prin coroborarea articolelor 448, 452 alin.(1) şi 458 alin.(1) din Codul contravenţional, decizia agentului constatator privind dispunerea confiscării speciale poate fi contestată în instanţa de judecată, care are competenţa examinării măsurii în cauză sub toate aspectele, atât în fapt, cât şi în drept (a se vedea DCC nr.68 din 19 iunie 2018, § 26). Astfel, Curtea reţine că aceste prevederi nu restrâng sau nu diminuează dreptul la proprietate privată şi dreptul de acces liber la justiţie, garantate de articolele 46 şi 20 din Constituţie.
34. În consecinţă, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei sale, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele din Decizia nr.68 din 19 iunie 2018 sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
35. Cu privire la incidenţa articolelor 114 [înfăptuirea justiţiei] şi 115 [instanţele judecătoreşti] din Constituţie, Curtea reţine că aceste prevederi constituţionale nu stabilesc doar competenţa instanţei de judecată de a dispune confiscarea specială. Curtea reiterează că confiscarea specială în cazul unor contravenţii poate fi dispusă şi de către alte autorităţi. Totuşi, esenţial este ca persoana să aibă dreptul de a contesta în instanţa de judecată aceste măsuri speciale (a se vedea § 33 supra).
36. De asemenea, Curtea observă că autorul prezentei sesizări a menţionat, fără a aduce argumente în acest sens, că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 15 [universalitatea], 26 [dreptul la apărare] şi 119 [folosirea căilor de atac] din Constituţie.
37. Curtea nu identifică motive pentru a analiza conformitatea textelor criticate cu prevederile constituţionale menţionate supra, pentru că simpla enumerare a acestor articole, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de prevederile constituţionale, nu poate fi considerată o critică veritabilă de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 38; DCC nr.65 din 15 iunie 2020, § 29; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 56; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, §§ 27, 29; DCC nr.116 din 13 octombrie 2020, §§ 21, 23; DCC nr.133 din 19 noiembrie 2020, § 30; DCC nr.27 din 16 februarie 2021, § 17).
38. În aceste condiţii, având în vedere enumerarea prevederilor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate.
39. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4397 alin.(4) din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Roman Doroftei, în interesele dlui Andrian Cojocaru, contravenient în dosarul nr.5r-1009/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |
Nr.33. Chişinău, 25 martie 2021. |