Decizie nr.68 din 19.06.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.82g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 43/1 alin.(41) şi 439/7 alin.(4) din Codul contravenţional
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizării nr.82g/2018 privind excepţia de
neconstituţionalitate a articolelor 431 alin.(41) şi 4397 alin.(4)
din Codul contravenţional
nr. 68 din 19.06.2018
(în vigoare 19.06.2018)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 424-429 art. 151 din 16.11.2018
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,
dlui Aurel BĂIEŞU,
dlui Igor DOLEA,
dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 15 iunie 2018,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 19 iunie 2018, în camera de consiliu,
Prezintă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 431 alin.(41) şi 4397 alin.(4) din Codul contravenţional, ridicată de către dl avocat Eugeniu Gluşcenco, în dosarul nr.5r-85/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.
2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 15 iunie 2018 de către dl judecător Octavian Dvornic din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. Pe 6 martie 2018, un agent constatator din cadrul Serviciului Vamal a întocmit în privinţa dlui Ion Burduja un proces-verbal cu privire la constatarea contravenţiei prevăzute de articolul 287 alin.(10) [Încălcarea regulilor vamale] din Codul contravenţional. Totodată, în baza prevederilor articolelor 431 alin.(41) şi 4397 din Codul contravenţional, s-a dispus şi confiscarea corpurilor delicte.
4. Pe 19 martie 2018, dl Ion Burduja a contestat în instanţa de judecată procesul-verbal cu privire la contravenţie.
5. În şedinţa de judecată, dl avocat Eugeniu Gluşcenco, care reprezintă interesele contravenientului, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 431 alin.(41) şi 4397 alin. (4) din Codul contravenţional.
6. Prin încheierea din 13 iunie 2018, instanţa de judecată a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională.
B. Legislaţia pertinentă
7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
“[…]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
“[…]
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
“[…]
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
[…]”
Articolul 115
Instanţele judecătoreşti
“[…]
(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică.”
8. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:
Articolul 431
Corpurile delicte
“[…]
(41) La examinarea cauzelor contravenţionale prevăzute la art.50 alin.(2), agentul constatator al poliţiei, iar la examinarea celor de la art.287 alin.(8), (10) şi (11), agentul constatator al Serviciului Vamal hotărăsc asupra corpurilor delicte potrivit art.4397 din prezentul cod şi prevederilor art.162 din Codul de procedură penală, care se aplică în modul corespunzător în procesul contravenţional.
[…]”
Articolul 4397
Confiscarea specială
“[…]
(4) În cazul contravenţiilor prevăzute la art.79 alin.(3), art.287 confiscarea specială se aplică de către reprezentantul Serviciului Vamal abilitat să examineze cauza contravenţională.
[…]”
Articolul 452
Judecarea cauzei contravenţionale
(1) Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.
[…]”
Articolul 458
Problemele ce urmează a fi rezolvate la adoptarea hotărârii contravenţionale
“(1) Examinând cauza contravenţională, instanţa de judecată este obligată să determine:
a) caracterul veridic al contravenţiei imputate;
b) existenţa cauzelor care înlătură caracterul contravenţional al faptei;
c) vinovăţia persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional;
d) existenţa circumstanţelor atenuante şi/sau agravante;
e) necesitatea sancţionării şi, după caz, caracterul sancţiunii contravenţionale;
f) alte aspecte importante pentru soluţionarea justă a cauzei.
[…]”
9. Prevederile relevante ale Protocolului adiţional nr.1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (în continuare, Convenţia) sunt următoarele:
Articolul 1
Protecţia proprietăţii
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că în materie de confiscări Codul contravenţional acordă competenţa dispunerii acestora instanţei de judecată şi agentului constatator deopotrivă.
11. Astfel, autorul excepţiei menţionează că, deşi legislatorul ar fi recunoscut în această materie competenţa exclusivă a instanţei de judecată, prin articolele 431 alin.(41) şi 4397 alin.(4) din Codul contravenţional el a abilitat şi agenţii constatatori din cadrul Serviciului Vamal cu competenţa dispunerii confiscării.
12. Aşadar, autorul excepţiei consideră că, atât timp cât instanţa de judecată este cea care dispune confiscarea specială, nu se poate atribui această competenţă unei alte autorităţi.
13. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 23 alin.(3), 46 alin.(4) şi 115 alin.(4) din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Eugeniu Gluşcenco, în dosarul nr.5r-85/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 431 alin.(41) şi 4397 alin. (4) din Codul contravenţional.
18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate încalcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 23 alin.(3), 46 alin.(4) şi 115 alin.(4) din Constituţie. Deşi sunt invocate toate aceste prevederi constituţionale, criticile autorului excepţiei se referă, în esenţă, numai la dispoziţiile articolului 23, care garantează dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, precum şi la cele ale articolului 46 privind dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia.
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile articolelor 431 alin.(41) şi 4397 alin.(4) din Codul contravenţional stabilesc condiţiile aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale de către agenţii constatatori din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al Serviciului Vamal, în cazul comiterii contravenţiilor prevăzute la articolele 50 alin.(2) şi 287 alineatele (8), (10) şi (11) din Codul contravenţional.
20. Curtea reiterează că normele de drept trebuie să fie clare şi precise, iar efectele lor previzibile. În sfera penală, această condiţie este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate şti, plecând de la textul dispoziţiei pertinente şi, dacă este cazul, cu ajutorul interpretării care este dată acestui text de către instanţe, care sunt acţiunile şi omisiunile care angajează răspunderea sa (a se vedea Del Río Prada v. Spania, 21 octombrie 2013, § 77-80; şi Vasiliauskas v. Lituania, 20 octombrie 2015, § 154).
21. În această cauză, Curtea constată că dispoziţiile a căror lipsă de precizie este contestată de autorul excepţiei îi permit justiţiabilului să ştie care acte şi omisiuni constituie contravenţii. Aşadar, principiul nullum crimen, nulla poena sine lege certa este respectat în acest caz, pentru că în baza textului acestor dispoziţii şi, eventual, cu ajutorul interpretării efectuate de instanţe justiţiabilul poate şti care acţiuni şi inacţiuni atrag răspunderea sa.
22. Cu privire la susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea dreptului la proprietate privată şi protecţia acesteia, Curtea menţionează că în jurisprudenţa Curţii Europene s-a stabilit că statele dispun de o marjă largă de apreciere pentru a controla utilizarea proprietăţii în conformitate cu interesul general (a se vedea J. A. Pye (Oxford) LTD şi J. A. Pye (Oxford) Land LTD v. Regatul Unit, 20 august 2007, § 55). Astfel, într-o serie de cauze în care a examinat conformitatea măsurilor naţionale care intră în domeniul de aplicare al celui de-al doilea paragraf al articolului menţionat, Curtea Europeană a stabilit că acestea pot fi justificate doar în baza existenţei unui interes general şi cu condiţia respectării unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (a se vedea Marckx v. Belgia, 13 iunie 1979, §§ 63 şi 64; AGOSI v. Regatul Unit, 24 octombrie 1986, §§ 48-52; Rosenzweig şi Bonded Warehousen Ltd v. Polonia, 28 iulie 2005, § 48; şi Uzan şi alţii v. Turcia, 29 martie 2011, §§ 82 şi 94).
23. Pe această cale, Curtea constată că în decizia Radu v. România din 3 septembrie 2013 Curtea Europeană a constatat lipsa unei încălcări a dreptului de proprietate, garantat de articolul 1 al Protocolului adiţional nr.1 la Convenţie, ca urmare a dispunerii măsurii de siguranţă a confiscării speciale. Totodată, în decizia Iordăchescu v. România din 23 mai 2017 Curtea Europeană a stabilit că măsura confiscării speciale apare ca fiind necesară în contextul luptei împotriva infracţiunilor, pentru că urmăreşte un scop legitim, de interes social general, cel al prevenirii săvârşirii de infracţiuni (a se vedea §§ 46-48).
24. Curtea menţionează că în comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu, COM (2008) 766 final (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52008DC0766), se menţionează că pentru a se descuraja activitatea infracţională este esenţial ca infractorii să fie deposedaţi de produsele infracţiunii. Astfel, confiscarea ar împiedica utilizarea averilor infractorilor ca sursă de finanţare pentru alte activităţi cu caracter infracţional, ar îndepărta pericolul compromiterii încrederii în sistemele financiare şi al coruperii societăţii legitime. În plus, se arată că confiscarea are un caracter disuasiv, deoarece întăreşte principiul potrivit căruia criminalitatea nu aduce venituri. Mai mult, se menţionează că confiscarea asigură fonduri care pot fi reinvestite în iniţiative privind aplicarea legii sau prevenirea criminalităţii.
25. Totuşi, dreptul persoanei la posesia nestingherită a bunurilor sale presupune existenţa unor garanţii judiciare eficiente. Astfel, din jurisprudenţa Curţii Europene se desprinde necesitatea existenţei următoarelor garanţii: evaluarea trebuie făcută de către un tribunal în cadrul unei proceduri judiciare, care include o şedinţă de judecată publică; apărarea trebuie să aibă acces la dosarul cauzei; persoanele trebuie să aibă posibilitatea să administreze probe, să ridice excepţii şi să prezinte dovezile pe care le consideră necesare; prezumţiile pe care se bazează acuzarea nu trebuie să fie absolute (a se vedea în acest sens Phillips v. Regatul Unit, 5 iulie 2001, §§ 42 şi 43; şi Grayson şi Barnham v. Regatul Unit, 23 septembrie 2008, § 45).
26. Curtea menţionează că, în ciuda opiniei autorului excepţiei, sfera de aplicare a acestor garanţii nu poate fi considerată limitată pentru simplul fapt că imputarea unei răspunderi se întemeiază pe decizia agentului constatator. De altfel, din conţinutul Codului contravenţional se observă că decizia agentului constatator privind dispunerea confiscării speciale poate fi contestată în instanţa de judecată, care are competenţa examinării măsurii în cauză sub toate aspectele, atât în fapt, cât şi în drept [a se vedea articolele 452 alin.(1) şi 458 alin.(1) din Cod].
27. Cu privire la opinia autorului excepţiei privind încălcarea articolelor 1 alin.(3) şi 115 alin.(4) din Constituţie, Curtea constată că, deşi acesta a contestat competenţa agentului constatator de a dispune măsura de siguranţă a confiscării speciale, el nu a invocat argumente referitoare la incidenţa acestora.
28. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.
Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 431 alin.(41) şi 4397 alin.(4) din Codul contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, ridicată de către dl avocat Eugeniu Gluşcenco, în dosarul nr.5r-85/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Mihai POALELUNGI |
| Nr.68. Chişinău, 19 iunie 2018. | |