Decizie nr.35 din 30.03.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.177g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 91 alin.(5) din Codul penal (liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen a persoanei care execută pedeapsa detenţiei pe viaţă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.177g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a  articolului 91 alin. (5) din Codul  penal

(liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen a

persoanei care execută pedeapsa detenţiei pe viaţă)

nr. 35  din  30.03.2021

 (în vigoare 30.03.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 108-110 art. 64 din 30.04.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 12 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 30 martie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 91 alin.(5) din Codul penal, ridicată de dl Dumitru Spatari, parte în dosarul nr.21ji-126/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Igor Negreanu din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa din 30 mai 1996 a Colegiului penal al Judecătoriei Supreme, dl Dumitru Spatari a fost condamnat în baza articolelor 88 pct.1, 4 şi 6 [Omorul premeditat săvârşit cu circumstanţe agravante], 121 alin.(2) pct.1), 3) şi 7 [Tâlhărie în scopul sustragerii avutului proprietarului] şi 119 alin.(3) [Sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvârşită prin furt] din Codul penal din 24 martie 1961 (abrogat). Pentru concurs de infracţiuni, instanţa de judecată i-a aplicat dlui Dumitru Spatari pedeapsa detenţiei pe viaţă.

4. Pe 18 februarie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare declarat în interesele dlui Dumitru Spatari şi a menţinut pedeapsa aplicată anterior.

5. Actualmente, pe rolul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, se află plângerea condamnatului Dumitru Spatari cu privire la aplicarea faţă de acesta a prevederilor articolului 51 [eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă] din Codul penal din 24 martie 1961 (abrogat), în vigoare la data comiterii faptelor şi, respectiv, la data condamnării sale.

6. În cadrul şedinţei de judecată, dl Dumitru Spatari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 91 alin.(5) [liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen] din Codul penal (adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002) în faţa Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

7. Printr-o încheiere din 13 octombrie 2020, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

9. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 10

Efectul retroactiv al legii penale

"(1) Legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârşit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

(2) Legea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv."

Articolul 91

Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen

"[…]

(5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Codului penal din 24 martie 1961 (abrogat pe 12 iunie 2003) sunt următoarele:

Articolul 51

Eliberarea condiţionată înainte de termen

de pedeapsă

"[…]

(7) Persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă le poate fi aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă după executarea efectivă de către acestea a cel puţin douăzeci şi cinci de ani de privaţiune de libertate.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile articolului 91 alin.(5) din Codul penal fac imposibilă aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

12. Astfel, dacă Codul penal din 18 aprilie 2002 stabileşte, între altele, necesitatea executării efective a cel puţin 30 de ani de închisoare pentru a putea dispune liberarea condiţionată înainte de termen [articolul 91 alin.(5)], atunci Codul penal din 24 martie 1961 [articolul 51 alin.(7)], în vigoare la data comiterii faptelor de către autorul excepţiei şi, respectiv, la data condamnării sale, stabilea că liberarea de pedeapsă în discuţie putea fi aplicată după executarea efectivă a cel puţin 25 de ani de închisoare.

13. În opinia sa, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 91 alin.(5) din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002. Aceste prevederi stabilesc că "persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă".

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea unui condamnat referitoare la aplicarea liberării condiţionate înainte de termen (a se vedea supra § 6). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, § 19).

21. Curtea constată că autorul pretinde încălcarea articolelor 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie, deoarece prevederile contestate nu permit aplicarea legii penale mai favorabile.

22. Articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 110). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr.13 din 2 februarie 2021, § 20). Prin urmare, articolul 23 alin.(2) din Constituţie (care stabileşte condiţiile calităţii legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. În această cauză, autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate ar încălca articolul 22 din Constituţie, care garantează neretroactivitatea legii penale, cu excepţia legii penale mai favorabile.

23. Curtea reţine că, potrivit articolului 22 din Constituţie, nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.

24. În acest sens, Curtea menţionează că în materie penală se aplică legea în vigoare la momentul comiterii faptei, nu legea intrată în vigoare după comiterea infracţiunii, cu excepţia legii noi mai favorabile, care are efect retroactiv.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a stabilit că atunci când legea penală în vigoare la momentul comiterii infracţiunii şi legile penale ulterioare, adoptate până la pronunţarea unei hotărâri definitive, sunt diferite, instanţele judecătoreşti trebuie să o aplice pe cea ale cărei dispoziţii îi sunt mai favorabile acuzatului (a se vedea, mutatis mutandis, Scoppola v. Italia (nr.2) [MC], 17 septembrie 2009, § 109; Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, § 49; Jidic v. România, 18 februarie 2020, § 80).

26. În acest sens, Curtea notează că articolele 10 şi 10¹ din Codul penal permit instanţelor de judecată să aplice legea penală mai favorabilă.

27. Conform articolului 10 alin.(1) din Codul menţionat, legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârşit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

28. Totodată, potrivit prevederilor alineatului (2) al aceluiaşi articol, legea penală care înăspreşte pedeapsa sau agravează situaţia persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv.

29. Prin urmare, Curtea observă că Codul penal în vigoare permite şi oferă garanţii referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, în conformitate cu exigenţele Constituţiei şi ale Convenţiei Europene.

30. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile articolului 91 alin.(5) din Codul penal nu aduc vreo ingerinţă articolului 22 din Constituţie.

31. Pentru că nu s-a constatat vreo ingerinţă în drepturile fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolul 23 din Constituţie nu este incident.

32. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr.134 din 24 noiembrie 2020, § 20). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată, inclusiv în privinţa aplicării legii penale mai favorabile.

33. Instanţelor de judecată le revine sarcina de a stabili, în fiecare caz particular, legea penală mai favorabilă.

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 91 alin.(5) din Codul penal, ridicată de dl Dumitru Spatari, parte în dosarul nr.21ji-126/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.