Decizie nr.63 din 11.06.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.39g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolele 332 alin.(2) şi 391 alin.(2) din Codul de procedură penală (încetarea procesului penal atunci când fapta constituie o contravenţie şi soluţionarea cauzei conform prevederilor Codului contravenţional)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.39g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolele 332 alin.(2)

şi 391 alin.(2) din Codul de procedură penală

(încetarea procesului penal atunci când fapta constituie o contravenţie

şi soluţionarea cauzei conform prevederilor Codului contravenţional)

nr. 63  din  11.06.2020

 (în vigoare 11.06.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.194-197 art. 107 din 31.07.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 11 martie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 iunie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 332 alin.(2) şi 391 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Iuri Sorochin, parte în dosarul nr.1a-2149/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către un complet de la Curtea de Apel Chişinău format din dnii judecători Iurie Iordan, Alexandru Spoială şi doamna Silvia Gîrbu, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o sentinţă din 12 octombrie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a încetat procesul penal de învinuire a dlui Iuri Sorochin de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 310 alin.(1) [falsificarea probelor] şi a tentativei de infracţiune prevăzută de articolul 190 alin.(2) lit.c) [escrocheria care a cauzat daune în proporţii considerabile] din Codul penal, pentru că fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de articolul 335 [samavolnicie] din Codul contravenţional.

4. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a încetat şi procesul contravenţional de învinuire pentru comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 335 din Codul contravenţional, din motivul expirării termenului de prescripţie de tragere la răspundere contravenţională. Instanţa a notat că, în timpul dezbaterilor judiciare, acuzatorul de stat a solicitat reîncadrarea juridică a acţiunilor dlui Iuri Sorochin din articolele 190 alin.(2) lit.c) şi 310 alin.(1) din Codul penal în articolul 335 din Codul contravenţional. Partea vătămată a susţinut solicitarea procurorului. Totodată, în timpul dezbaterilor judiciare, dl Iuri Sorochin şi apărătorii săi nu au fost de acord cu reîncadrarea juridică şi au solicitat pronunţarea unei sentinţe de achitare, pentru că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.

5. Nefiind de acord cu sentinţa primei instanţe, dl Iuri Sorochin a atacat-o cu apel.

6. Pe 2 martie 2020, dl Iuri Sorochin a ridicat în faţa Curţii de Apel Chişinău excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 332 alin.(2) şi 391 alin.(2) din Codul de procedură penală.

7. Printr-o încheiere din 2 martie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 332

Încetarea procesului penal în şedinţa de judecată

"[...]

(2) În cazul în care fapta persoanei constituie o contravenţie administrativă, instanţa încetează procesul penal şi, concomitent soluţionează cauza conform prevederilor Codului contravenţional al Republicii Moldova.

[...]."

Articolul 391

Sentinţa de încetare a procesului penal

"[...]

(2) În cazul prevăzut în art.332 alin.(2), instanţa încetează procesul penal, cu aplicarea sancţiunii administrative prevăzute în Codul contravenţional.

[...]."

10. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

"1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

[...]

3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:

a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa;

b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că încetarea procesului penal de către instanţa de judecată şi reîncadrarea juridică a faptei de care este acuzată persoana din infracţiune în contravenţie, cu constatarea comiterii acesteia printr-o singură sentinţă, contravine dreptului la un proces echitabil. În această situaţie, persoanei nu i se oferă timp pentru a-şi pregăti apărarea în mod efectiv.

12. În opinia sa, prevederile contestate încalcă articolele 4 alin.(2), 20, 21, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl Iuri Sorochin, parte în dosarul nr.1a-2149/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolelor 332 alin.(2) şi 391 alin.(2) din Codul de procedură penală. Aceste articole stabilesc că instanţa poate înceta procesul penal atunci când fapta imputată persoanei întruneşte elementele constitutive ale unei contravenţii şi, totodată, să soluţioneze cauza conform prevederilor Codului contravenţional, aplicând sancţiuni contravenţionale.

17. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care a fost încetat procesul penal, pentru că fapta persoanei constituie o contravenţie, nu o infracţiune (a se vedea supra § 3 şi § 4). Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

20. Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că în motivarea sesizării acesta susţine că normele contestate încalcă dreptul acuzatului de a beneficia de un proces echitabil şi, în special, de a-şi pregăti apărarea.

21. Articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Condiţia din articolul 6 § 1 din Convenţie, potrivit căreia cauzele trebuie examinate în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces, i.e. principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces (a se vedea DCC nr.55 din 11 iunie 2018, § 23).

22. Caracterul echitabil al procesului penal trebuie apreciat avându-se în vedere întreg procesul (HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 50).

23. Totodată, articolul 26 din Constituie garantează în mod distinct dreptul la apărare. Curtea reţine că articolul 6 § 3 lit.a) din Convenţia Europeană îi recunoaşte persoanei dreptul de a fi informată nu doar cu privire la cauza acuzaţiei, adică la faptele materiale de care este acuzată şi pe care se bazează acuzaţia, dar şi cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în mod detaliat. În materie penală, o informare precisă şi completă cu privire la acuzaţiile aduse unei persoane şi, în consecinţă, cu privire la încadrarea juridică a acestora pe care instanţa o poate reţine împotriva sa reprezintă o condiţie esenţială a unui proces echitabil. Există o legătură între literele a) şi b) de la articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană: dreptul de a fi informat cu privire la natura şi cauza acuzaţiei trebuie analizat prin prisma dreptului acuzatului de a-şi pregăti apărarea (a se vedea Drassich v. Italia [nr.2], 22 februarie 2018, § 65 şi § 66).

24. Aşadar, dreptul unei persoane de a-şi pregăti apărarea în mod efectiv se află într-o legătură indisolubilă cu dreptul de a fi informat atât despre faptele imputate, cât şi despre încadrarea juridică a acestora.

25. Codul de procedură penală stabileşte obligaţia organului de urmărire penală şi, în special, a procurorului de a aduce la cunoştinţa persoanei faptele imputate şi încadrarea juridică a acestora. Faptele şi încadrarea lor juridică sunt descrise în acte prezentate persoanei, e.g. ordonanţa de recunoaştere a calităţii de bănuit (articolele 63 alin.(1¹) şi 64 alin.(2) pct.1) din Codul de procedură penală), ordonanţa de punere sub învinuire (articolul 281 alin.(2) din Codul de procedură penală), rechizitoriul (articolul 296 alin.(2) din Cod).

26. Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 385 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală, la adoptarea sentinţei, instanţa de judecată verifică, între altele, dacă fapta persoanei întruneşte elementele infracţiunii de comiterea căreia este învinuită. Altfel spus, instanţa verifică corectitudinea încadrării juridice a faptei de către procuror.

27. În ipoteza în care instanţa de judecată constată că fapta imputată persoanei constituie o contravenţie, nu o infracţiune, atunci ea va înceta procesul penal şi va soluţiona cauza conform prevederilor Codului contravenţional în baza articolelor 332 alin.(2) şi 391 alin.(2) din Codul de procedură penală. Exercitarea acestei competenţe nu agravează situaţia persoanei, ci este în favoarea acesteia (in bonam partem). Contravenţiile au un regim sancţionator mai blând decât infracţiunile.

28. În acest context, Curtea notează că încadrarea juridică a faptei penale, identificarea normei aplicabile cazului şi stabilirea pedepsei ţin de competenţa instanţei de judecată. De asemenea, Curtea menţionează că instanţele de judecată efectuează încadrarea juridică a faptei în funcţie de circumstanţele concrete ale speţei deduse judecăţii (a se vedea DCC nr.76 din 21 mai 2019, § 18). Instanţa de judecată nu este obligată să accepte încadrarea dată de către procuror (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 22). Trebuie făcută o distincţie între fapta (prejudiciabilă), care poate reprezenta o multitudine de circumstanţe faptice, şi infracţiunea sau contravenţia prevăzută de articolele legii penale şi contravenţionale, care reprezintă încadrarea juridică a acestora. Astfel, dacă fapta constituie temeiul real al răspunderii, atunci cea de-a doua reprezintă temeiul juridic al răspunderii (HCC nr.9 din 29 aprilie 2016, § 24).

29. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a stabilit că Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu interzice reîncadrarea juridică a faptelor de către judecător, cu excepţia cazului în care circumstanţele efectuării ei nu-i permit acuzatului să cunoască în detaliu acuzarea înaintată împotriva lui sau îl împiedică să-şi pregătească apărarea în mod efectiv (a se vedea Le Pen v. Franţa (dec.), 10 mai 2001; Weil v. Franţa (dec.), 18 septembrie 2001, § 3; Ramos Ruiz v. Spania (dec.), 19 februarie 2002, § 3; Rashid v. Bulgaria (dec.), 13 octombrie 2005; Krastev v. Bulgaria (dec.), 22 mai 2006). Această constatare este valabilă şi în contextul articolelor 20 şi 26 din Constituţie.

30. Curtea Europeană a menţionat că nu se încalcă dreptul la un proces echitabil dacă persoana putea efectiv prevedea reîncadrarea juridică a faptei imputate (Alexe v. România, 3 mai 2016, § 36). În acest sens, reîncadrarea juridică a faptei este suficient de previzibilă pentru persoană dacă se referă la un element intrinsec al acuzaţiei (a se vedea Sadak şi alţii v. Turcia [nr.1], 17 iulie 2001, § 52 şi § 56; Juha Nuutinen v. Finlanda, 24 aprilie 2007, §32; Marilena-Carmen Popa v. România, 18 februarie 2020, § 47).

31. Pentru că dispoziţiile articolului 6 § 3 lit.a) din Convenţia Europeană nu impun o formă de notificare a acuzaţiei (Adrian Constantin v. România, 12 aprilie 2011, § 19), Curtea Europeană a acceptat că persoana ar putea lua cunoştinţă de noua încadrare juridică a faptei chiar din conţinutul hotărârii instanţei de judecată (Mihelj v. Slovenia, 15 ianuarie 2015, § 44). În asemenea situaţii nu se încalcă dreptul la un proces echitabil şi, în special, dreptul la apărare, dacă persoana poate contesta hotărârea şi, respectiv, reîncadrarea juridică în faţa unei instanţe ierarhic superioare dotate cu competenţa examinării tuturor aspectelor relevante de fapt şi de drept (ibidem, § 44; Dallos v. Ungaria, 1 martie 2001,§ 47-53; Sipavičius v. Lituania, 21 februarie 2002, § 30-34; I.H. şi alţii v. Austria, 20 aprilie 2006, § 36-38; Zhupnik v. Ucraina, 9 decembrie 2010, § 38-45). În cazul Gelenidze v. Georgia, 7 noiembrie 2019, § 30, Curtea Europeană a subliniat că reîncadrarea juridică a faptei nu încalcă drepturile apărării dacă acuzatul beneficiază, în cadrul procedurii de control, de posibilitatea adecvată de a se apăra.

32. Curtea reţine că persoana nu este privată de dreptul de a obţine o reexaminare a cauzei de către instanţa de apel şi de a se apăra prin toate mijloacele posibile. Potrivit articolului 401 din Codul de procedură penală, inculpatul are dreptul să atace sentinţa cu apel în vederea unei noi judecări în fapt şi în drept a cauzei, iar instanţa de apel este obligată, în baza articolului 414 alin.(1) din acelaşi Cod, să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală şi în baza oricăror probe noi prezentate.

33. Aşadar, eventualele vicii de notificare a noii încadrări juridice a faptei pot fi remediate prin intermediul căilor de atac.

34. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză pendinte la Curtea de Apel Chişinău, instanţă care va putea recurge la o nouă judecare a cauzei în fapt şi în drept. Prin urmare, apărarea îşi va putea prezenta poziţia şi combate, pe această cale, constatările primei instanţe.

35. În aceste condiţii, Curtea constată că partea apărării a beneficiat şi continuă să beneficieze de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi, în special, de dreptul de a se apăra.

36. Instanţelor de judecată le revine sarcina de a asigura în fiecare caz particular ca dreptul la apărare al persoanei să fie practic şi efectiv şi, în consecinţă, să asigure caracterul echitabil al procesului penal.

37. În fine, aspectul dacă instanţa trebuie să dispună printr-o singură sentinţă încetarea procesului penal atunci când fapta constituie o contravenţie şi examinarea cauzei conform Codului contravenţional ţine de interpretarea legii şi excedă competenţei Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 29, şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

38. Curtea reţine că prevederile contestate sunt însoţite de garanţii procesuale suficiente, inclusiv în cadrul procesului ulterior din faţa instanţelor ierarhic superioare. Curtea nu atestă, în prezenta cauză, vreo problemă de constituţionalitate.

39. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 332 alin.(2) şi 391 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Iuri Sorochin, în dosarul nr.1a-2149/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.