Decizie nr.39 din 20.04.2017 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.42g/2017 şi nr.43g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a art.19 alin.(4) şi alin.(5) din Legea cu privire la statutul judecătorului (inviolabilitatea judecătorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.42g/2017 şi nr.43g/2017

privind excepţia de neconstituţionalitate a art.19 alin.(4)

şi alin.(5) din Legea cu privire la statutul judecătorului

(inviolabilitatea judecătorului)

nr. 39  din  20.04.2017

 (în vigoare 20.04.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 201-213 art. 73 din 23.06.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizările depuse la 4 aprilie 2017,

Înregistrate la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 20 aprilie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.19 alin.(4) şi alin.(5) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr.10-731/16 şi 10-732/16, aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost depuse la Curtea Constituţională la 4 aprilie 2017 de către judecătorul Anatolie Galben, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Având în vedere identitatea de obiect, în temeiul articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar.

A. Circumstanţele litigiilor principale

4. La 15 septembrie 2016, Procurorul General interimar a dispus începerea urmăririi penale în privinţa lui S.G. şi S.P. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în proporţii deosebit de mari, prevăzută de art.42 alin.(5) şi art.243 alin.(3) lit.b) din Codul penal.

5. Prin ordonanţele din 21 septembrie 2016, procurorul anticorupţie a dispus punerea sub învinuire a S.G şi S.P.

6. La 21 octombrie 2016, avocatul Gheorghe Ulianovschi, în temeiul art.313 din Codul de procedură penală, a contestat la judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, ordonanţele de începere a urmăririi penale din 15 septembrie 2016 şi ordonanţele de punere sub învinuire din 21 septembrie 2016, solicitând anularea acestora.

7. În cadrul şedinţelor de judecată, avocatul Gheorghe Ulianovschi a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate asupra modului de aplicare a prevederilor art.19 alin.(4) şi alin.(5) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

8. Prin încheierile din 7 decembrie 2016, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizărilor pe adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

Articolul 124

Atribuţiile şi structura [Procuraturii]

“(1) Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.

[…]”

[Art.124 alin.(1) în redacţia Legii nr.1115 din 5 iulie 2000, în vigoare din 28 iulie 2000)

Articolul 124

Procuratura

“(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

[…]”

[Art.124. alin.(1) în redacţia Legii nr.256 din 25 noiembrie 2016, în vigoare din 29 noiembrie 2016]

10. Prevederile relevante ale Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în M. O., 2013, nr.15-17, art.63) sunt următoarele:

Articolul 19

Inviolabilitatea judecătorului

“[…]

(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură penală. În cazul săvârşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art.243, 324, 326 şi 330² ale Codului penal al Republicii Moldova, precum şi în cazul infracţiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

(5) Judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acţiunile procesuale în privinţa judecătorului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanţei de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanţiilor instituite de normele constituţionale şi actele internaţionale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracţiune flagrantă.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 274

Începerea urmăririi penale

“1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art.262 şi 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informând despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că ordonanţele de începere a urmăririi penale şi ordonanţele de punere sub învinuire în privinţa judecătorilor S.G. şi S.P. nu se bazează pe probe concrete, ci pe presupunerile procurorului anticorupţie.

13. Astfel, autorul excepţiei consideră că practica de aplicare a art.19 alin.(4) şi alin.(5) este contrară dispoziţiilor art.114, art.116 alin.(1), art.120, art.124 alin.(1) din Constituţie şi art.6 § 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicate de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr.10-731/16 şi 10-732/16, aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, sunt formulate de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. În Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016, Curtea a statuat că judecătorul ordinar nu se va pronunţa asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii anumitor condiţii, inclusiv dacă obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie şi dacă nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate.

19. În speţă, deşi prin încheierile Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, se solicită exercitarea controlului constituţionalităţii art.19 alin (4) şi alin.(5) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, Curtea constată că autorul excepţiei de facto solicită controlul asupra modului de aplicare de către procuror a normelor care reglementează începerea urmăririi penale în privinţa judecătorilor, fără a contesta anumite prevederi legale în raport cu dispoziţiile constituţionale.

20. Astfel, Curtea observă că întreaga motivare a sesizărilor se încadrează în sfera unei problematici care excedează controlului de constituţionalitate. Or, verificarea ordinii de pornire a urmăririi penale sau existenţa unor circumstanţe care exclud urmărirea penală intră în competenţa instanţelor de judecată, învestite prin lege cu atribuţii de control judecătoresc, fiind aspecte inerente înfăptuirii justiţiei. A proceda altfel ar însemna implicarea instanţei de contencios constituţional în competenţa instanţelor de drept comun.

21. Totodată, Curtea menţionează că prevederile art.19 alin (4) şi alin.(5) din Legea cu privire la statutul judecătorului au fost supuse controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, Hotărârea nr.22 din 5 septembrie 2013 şi Hotărârea nr.26 din 11 noiembrie 2014.

22. În hotărârile menţionate Curtea a statuat că principiul constituţional al independenţei judecătorilor implică principiul responsabilităţii. Independenţa judecătorului nu constituie şi nu poate fi interpretată ca o putere discreţionară a acestuia sau o piedică în calea angajării răspunderii sale penale, contravenţionale sau disciplinare în condiţiile legii (HCC nr.22 din 5 septembrie 2013, §89).

23. De asemenea, Curtea a reţinut că, reieşind din normele procesuale penale, pornirea unei cauze penale în conformitate cu legislaţia în vigoare, când rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală şi infracţiunea a fost săvârşită de către un judecător, răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită nu este un act de intervenţie în activitatea şi independenţa judecătorilor, ci un proces legal de tragere la răspundere pentru ilegalitatea comisă (HCC nr.22 din 5 septembrie 2013, §75).

24. Curtea a conchis că pornirea urmăririi penale determină, potrivit art.274 din Codul de procedură penală, emiterea unui act procedural motivat privind săvârşirea unei infracţiuni (HCC nr.22 din 5 septembrie 2013, §103).

25. În temeiul celor expuse supra, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este vădit nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) şi e) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 alineatul (4) şi alineatul (5) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicate de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr.10-731/16 şi 10-732/16, aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.