Decizie nr.43 din 31.03.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.31g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(1) lit.b) şi alin.(2) lit.b) din Legea fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000 (instituirea taxei aeroportuare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.31g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(1) lit.b) şi alin.(2)

lit.b) din Legea fondului de susţinere a populaţiei

nr. 827 din 18 februarie 2000

(instituirea taxei aeroportuare)

nr. 43  din  31.03.2022

 (în vigoare 31.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.129-133 art. 66 din 29.04.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 15 februarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 31 martie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(1) lit.b) şi alin.(2) lit.b) din Legea Fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000, ridicată de S.C. "Avia Invest" S.R.L., parte în dosarul nr.3-1713/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Marcel Gandrabur de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Din materialele cauzei rezultă că la 30 august 2013 a fost încheiat contractul de concesiune a activelor aflate în gestiunea Î.S. "Aeroportul Internaţional Chişinău" şi a terenului aferent acestora nr.4/03 între Agenţia Proprietăţii Publice şi S.C. "Avia Invest" S.R.L.

4. Prin clauzele punctelor 15.7 şi 15.8 din contractul de concesiune au fost prevăzute tarifele pentru serviciile aeroportuare şi cuantumul unora din aceste tarife, inclusiv tariful pentru modernizarea aeroportului în cuantum de 9 EUR per pasager la plecare.

5. Pe 23 aprilie 2020 a fost adoptată Legea nr.60 de modificare, inter alia, a articolului 4 din Legea fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000. Prin această modificare, a fost instituită taxa aeroportuară în mărime de 50 la sută din suma acumulată lunar din tariful pentru modernizarea aeroportului. De asemenea, potrivit articolului 4 alin.(2) lit.b) din Legea citată, subiectul taxei aeroportuare este persoana juridică care administrează activele aflate în gestiunea economică a Î.S. "Aeroportul Internaţional Chişinău".

6. Ca urmare a acestor modificări, autorul excepţiei S.C. "Avia Invest" S.R.L., care administrează activele aflate în gestiunea economică a Î.S. "Aeroportul Internaţional Chişinău", a menţionat că suportă o creştere a costurilor de investiţie proporţional cu taxa aeroportuară transferată în contul Agenţiei Naţionale de Asistenţă Socială şi o reducere a veniturilor care depăşeşte 1 000 000 MDL într-un an financiar.

7. Prin notificarea din 30 aprilie 2020 depusă în adresa Agenţiei Proprietăţii Publice şi a Comisiei de Monitorizare a Concesiunii, S.C. "Avia Invest" S.R.L. a solicitat evaluarea schimbării poziţiei financiare a concesionarului ca urmare a schimbărilor în legislaţie menţionate şi punerea la dispoziţie a propunerilor concrete de modificare a clauzelor contractuale, respectiv demararea negocierilor propriu-zise cu S.C. "Avia Invest" S.R.L, cu concursul Comisiei de monitorizare a concesiunii, ca entitate cu atribuţii speciale în acest domeniu. Pe 4 iunie 2020 a avut loc şedinţa Comisiei de monitorizare a concesiunii (Procesul-verbal nr.11), la care a fost examinată notificarea menţionată. Conform procesului-verbal, Comisia a solicitat S.C. "Avia Invest" S.R.L. să prezinte, până la 30 iunie 2020, baza de cost a taxelor serviciilor aeroportuare, pentru a proba circumstanţele invocate în notificare.

8. Pe 27 iulie 2020, S.C. "Avia Invest" S.R.L. a înaintat o acţiune în contencios administrativ împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice, având ca terţ intervenient Comisia de Monitorizare a Concesiunii, prin care a solicitat obligarea Agenţiei Proprietăţii Publice de a emite un act administrativ individual favorabil cu privire la evaluarea schimbării poziţiei financiare a concesionarului ca urmare a modificărilor legislative operate la Legea Fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000, demararea negocierilor în vederea ajustării clauzelor contractuale echivalente şi proporţionale cu situaţia anterioară modificărilor legislative, astfel încât să-l pună pe concesionar în aceeaşi poziţie financiară pe care ar fi avut-o dacă nu ar fi existat o asemenea modificare, ajustarea clauzelor contractuale prevăzute în contractul de concesiune în condiţii echivalente şi proporţionale cu situaţia anterioară intervenirii modificărilor legislative, încheierea cu S.C. "Avia Invest" S.R.L. a unui acord adiţional la contractul de concesiune, astfel încât concesionarul să fie repus în poziţiile pe care le-ar fi avut dacă nu ar fi intervenit modificările legislative menţionate.

9. Pe 26 ianuarie 2021, S.C. "Avia Invest" S.R.L a ridicat, prin administratorul Boris Salov, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(1) lit.b) şi alin.(2) lit.b) din Legea Fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000 în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.

10. Printr-o încheiere din 1 februarie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(1) lit.b) şi alin.(2) lit.b) din Legea Fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000 şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 58

Contribuţii financiare

"(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege."

Articolul 126

Economia

"[...]

(2) Statul trebuie să asigure:

[…]

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[...]"

12. Prevederile relevante ale Legii fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000 sunt următoarele:

Articolul 4

"(1) Sursele de finanţare a Fondului de susţinere a populaţiei sunt:

[...]

b) taxa aeroportuară – în mărime de 50 la sută din suma acumulată lunar din tariful pentru modernizarea aeroportului;

[...]

(2) Subiecţii taxei:

[...]

b) subiectul taxei aeroportuare este persoana juridică care administrează activele aflate în gestiunea economică a Î.S. "Aeroportul Internaţional Chişinău"

[...];

ÎN DREPT

C. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul susţine că prevederile contestate au fost adoptate de Parlament cu încălcarea procedurilor de adoptare a legii, implicând o ingerinţă în principiul securităţii raporturilor juridice. În acest sens, proiectul de lege a fost dezbătut în cadrul unei singure şedinţe plenare şi nu a fost consultat în mod efectiv şi real cu autorităţile care au tangenţă directă cu obiectul de reglementare. Proiectul de lege nu a fost supus expertizei anticorupţie şi expertizei juridice, precum şi expertizei grupului de lucru al Comisiei de Stat pentru Reglementarea Activităţii de Întreprinzător şi lipseşte analiza impactului de reglementare.

14. De asemenea, autorul pretinde că legislativul a intervenit în raporturile contractuale de concesiune a activelor Î.S. "Aeroportul Internaţional Chişinău" prin impunerea taxei aeroportuare, fapt care a schimbat poziţia financiară a S.C. "Avia Invest" S.R.L. În acest sens, autorul susţine că introducerea acestei taxe este discriminatorie şi impune o sarcină excesivă, fapt care contravine dreptului de proprietate şi inviolabilităţii investiţiilor.

15. Autorul îşi mai fundamentează excepţia pe speranţa legitimă pe care a avut-o atunci când a încheiat contractul de concesiune.

16. Totodată, autorul excepţiei notează că Parlamentul are competenţa de a adopta legi care reglementează caracterul general al relaţiilor sociale în diferite domenii. Aceste reglementări poartă un caracter obligatoriu pentru un număr nelimitat de subiecte. Autorul notează că această competenţă a fost realizată de Parlament, de exemplu, la adoptarea Legii nr.534 din 13 iulie 1995 cu privire la concesiuni şi a Legii cu privire la parteneriatul public-privat nr.179 din 10 iulie 2008. Aplicarea normelor generale stabilite de Parlament ţine de competenţa Guvernului, în acest caz, a Agenţiei Proprietăţii Publice, prin încheierea contractului de concesionare. Astfel, implicarea Parlamentului în raporturile juridice ale puterii executive reprezintă o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat.

17. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 6, 8, 16, 23 alin.(2), 46 alin.(1) şi (2), 54, 58, 72 alin.(3), 126 alin.(2) lit.b), h) şi 127 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie.

D. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de S.C. "Avia Invest" S.R.L., parte în dosarul nr.3-1713/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 4 alin.(1) lit.b) şi alin.(2) lit.b) din Legea Fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care persoana juridică care administrează activele aflate în gestiunea economică a Î.S. "Aeroportul Internaţional Chişinău" solicită, în esenţă, repunerea sa în aceeaşi poziţie financiară pe care ar fi avut-o dacă nu ar fi existat taxa aeroportuară (a se vedea supra § 8-9). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Curtea observă că prevederile articolului 4 alin.(1) lit.b) şi alin.(2) lit.b) din Legea Fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000 nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

24. Aşadar, pentru a declara admisibilă sesizarea, Curtea trebuie să stabilească incidenţa drepturilor garantate de Constituţie, invocate de autor.

25. Curtea reţine că autorul sesizării susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 16 [egalitatea], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 46 alin.(1) şi (2) [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 58 [contribuţii financiare], 72 alin.(3) [categorii de legi], 126 alin.(2) lit.b), h) [economia] şi 127 alin.(1) şi alin.(2) [proprietatea] din Constituţie.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin.(3), 4, 6, 16, 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Acestea pot fi invocate, în special, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22, DCC nr.93 din 15 iunie 2021, § 20-21; DCC nr.140 din 16 septembrie 2021, § 31).

27. Cu referire la incidenţa articolului 72 alin.(3) din Constituţie, Curtea reţine că prevederile acestui alineat stabilesc domeniile reglementate prin lege organică. Analizând argumentele invocate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a demonstrat incidenţa acestui articol.

28. Cu privire la incidenţa articolului 58 din Constituţie, Curtea reţine că, conform prevederilor acestui articol, cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că obligaţia de a plăti impozitele şi taxele, fixată în articolul 58 alin.(1) din Constituţie, se extinde asupra tuturor contribuabililor (cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor, persoanelor juridice) (a se vedea HCC nr.4 din 26 ianuarie 1998), iar impozitele şi taxele sunt sursa principală de venituri ale statului şi constituie garanţii importante ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar (a se vedea HCC nr.34 din 19 septembrie 2002, § 4). De asemenea, Curtea a reţinut că relaţiile juridice ce ţin de contribuţia financiară a cetăţenilor la cheltuielile publice, în particular, de formarea resurselor financiare ale statului şi de stabilirea impozitelor, taxelor şi altor venituri ale bugetului, potrivit Constituţiei, sunt reglementate prin lege (articolele 58 [contribuţii financiare], 130 [sistemul financiar-creditar], 131 [bugetul public naţional] şi 132 [sistemul fiscal] din Constituţie). Potrivit articolului 132 alin.(1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective. Prin urmare, legislatorul, reglementând sfera bugetară, financiar-creditară şi fiscală, este în drept să stabilească atât statutul subiecţilor care participă la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, cât şi obiectul impunerii, modul de percepere, mărimea şi periodicitatea impunerii (a se vedea HCC nr.8 din 12 aprilie 2007, § 3).

29. Curtea observă că normele contestate au fost adoptate de către Parlament şi, potrivit notei informative la proiectul de lege, adoptarea acestor norme avea drept scop fortificarea surselor de finanţare a Fondului de susţinere a populaţiei şi sporirea protecţiei sociale a persoanelor defavorizate¹.

____________________

¹https://www.parlament.md/LegislationDocument.aspx?Id=7c83812e-d8dc-4927-af34-d760b14739db 

30. Curtea notează că prin prevederile contestate legislatorul a instituit o "taxă aeroportuară", care prevede că 50% din tariful pentru modernizarea aeroportului perceput în fiecare lună de către persoana juridică care administrează activele Î.S. "Aeroportul Internaţional Chişinău" de la fiecare pasager la plecare trebuie transferate, potrivit legislaţiei fiscale, în Fondul de susţinere a populaţiei. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile contestate care instituie taxa aeroportuară sunt prevăzute de Legea Fondului de susţinere a populaţiei şi contribuie la acoperirea anumitor cheltuieli publice.

31. Cu privire la incidenţa articolelor 46, 126 şi 127 din Constituţie care se referă la garantarea dreptului de proprietate, Curtea reţine că autorul sesizării susţine că normele contestate care îl obligă să transfere statului 50% din tariful pentru modernizarea aeroportului intervin direct în raporturile juridice generate de contractul de concesiune şi i-ar afecta dreptul de proprietate şi inviolabilitatea investiţiilor.

32. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, poate suporta anumite limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Limitarea exerciţiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, iar uneori are ca scop protecţia drepturilor şi a libertăţilor altor persoane (a se vedea HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 47; DCC nr.52 din 2 iunie 2020, § 22). Statului i se recunoaşte prerogativa de a institui şi percepe taxe şi contribuţii obligatorii care ar putea afecta dreptul de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, Gasus Dosier - und Fordertehchnik GmbH v. Ţările de Jos, 23 februarie 1995, § 59). Legislativul beneficiază de o marjă discreţionară atunci când sunt în discuţie măsurile generale de strategie economică sau socială, precum şi elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul impozitării. Datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor sale, legislatorul este, în principiu, mai bine plasat decât Curtea pentru a decide ce este "în interesul public". Astfel, îi revine în primul rând legislativului să decidă asupra tipului de taxe sau de contribuţii financiare care trebuie percepute (a se vedea, mutatis mutandis, Di Belmonte v. Italia, 16 martie 2010, § 40; Azienda Agricola Silverfunghi S.A.S. şi alţii v. Italia, 24 iunie 2014, § 102-103) [DCC nr.68 din 18 mai 2021, § 18-19].

33. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că, deşi articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie nu stabileşte, în mod expres, obligaţii procedurale, dreptul naţional trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei autorităţi competente să se pronunţe în privinţa măsurii care îi afectează dreptul de proprietate (a se vedea Vrzić v. Croaţia, 12 iulie 2016, § 110). Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie obligă statele contractante să instituie proceduri judiciare care implică garanţii procedurale suficiente şi care le permit, prin urmare, tribunalelor naţionale să hotărască în mod efectiv şi corect cu privire la orice litigii privind dreptul de proprietate dintre indivizi sau dintre indivizi şi stat (a se vedea Zagrebačka banka d.d. v. Croaţia, 12 decembrie 2013, § 267; Plechanow v. Polonia, 7 iulie 2009, § 100).

34. Curtea constată că astfel de exigenţe sunt prevăzute în dreptul naţional şi ele sunt apte, la modul abstract, să protejeze dreptul de proprietate invocat de S.C. "Avia Invest" S.R.L. Astfel, din punctul de vedere al Constituţiei, este esenţial ca legea să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente astfel, încât să permită contestarea efectivă a măsurilor care îi afectează dreptul de proprietate (a se vedea DCC nr.78 din 2 iulie 2020, § 36).

35. Curtea reţine că criticile de neconstituţionalitate a prevederilor contestate sunt raportate la prevederile contractului de concesiune (a se vedea § 3 supra). Autorul sesizării menţionează articolul 32 din contract, care prevede posibilitatea renegocierii contractului în cazul în care, ca urmare a modificărilor legislative, concesionarul suferă o mărire a costurilor sau o reducere a veniturilor după decontul impozitelor sau al altor obligaţii financiare, al cărui ansamblu al tuturor efectelor financiare depăşeşte 1 000 000 de lei, în orice an financiar. În acest sens, Curtea reţine că atât articolul 16 alin.(1) lit.e) din Legea nr.534 din 13 iulie 1995 cu privire la concesiuni (în vigoare la data încheierii contractului), cât şi articolul 43 din Legea nr.121 din 5 iulie 2018 cu privire la concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii prevede dreptul concesionarului de a contesta în instanţa de contencios administrativ eventualele acţiuni/inacţiuni care îi încălcă drepturile.

36. Prin urmare, S.C. "Avia Invest" S.R.L. beneficiază de un remediu efectiv, dispunând de garanţii procedurale suficiente pentru a-şi revendica drepturile pretins a fi încălcate care decurg din contractul de concesiune a activelor aflate în gestiunea Î.S. "Aeroportul Internaţional Chişinău" şi a terenului aferent acestora nr.4/03.

37. Având în vedere cele menţionate, Curtea notează că îi revine instanţei de judecată să soluţioneze litigiile fundamentate privind pretinsele încălcări ale drepturilor şi obligaţiilor care decurg dintr-un contract. Curtea nu este competentă să judece pretinsa neconformitate a unei legi cu un contract.

38. Cu privire la criticile aduse de autorul sesizării referitoare la deficienţele procedurii de adoptare a prevederilor contestate, Curtea reţine că competenţa sa în materia controlului constituţionalităţii procedurii parlamentare este limitată, dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferenţă judiciară faţă de rolul Parlamentului de legislator autonom. Curtea poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspectul procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi clar dedus dintr-un principiu constituţional (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 54).

39. Curtea reţine că argumentele autorului în această privinţă se referă la procedurile care decurg din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017 şi nu din normele constituţionale. Prin urmare, Curtea reţine că autorul nu a demonstrat că a fost afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi clar dedus dintr-un principiu constituţional.

40. În consecinţă, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(1) lit.b) şi alin.(2) lit.b) din Legea Fondului de susţinere a populaţiei nr.827 din 18 februarie 2000, ridicată de S.C. "Avia Invest" S.R.L., parte în dosarul nr.3-1713/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.