Decizie nr.45 din 08.07.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.79g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 300 alin.(4) al Codului de procedură penală al Republicii Moldova (competenţa teritorială a judecătorului de instrucţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 79g/2016 privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 300 alin.(4)

al Codului de procedură penală al Republicii Moldova

(competenţa teritorială a judecătorului de instrucţie)

nr. 45  din  08.07.2016

 (în vigoare 08.07.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 388-398 art. 89 din 11.11.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 29 iunie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 iulie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii” din articolul 300 alin.(4) al Codului de procedură penală, ridicată de avocatul Artur Lungu în dosarul nr.14-ij-14-7672-23062016, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 29 iunie 2016 de către judecătorul Victor Raţoi, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 21 iunie 2016, M.B. a fost reţinut de către ofiţerii de urmărire penală ai Centrului Naţional Anticorupţie, fiind bănuit de săvârşirea infracţiunii prevăzute la art.42 alin.(5) şi art.324 alin.(3) lit.b) din Codul penal.

4. Ulterior, procurorul A.B. din cadrul Procuraturii Anticorupţie a depus la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, un demers privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv pentru 30 de zile în privinţa lui M.B.

5. În cadrul şedinţei de judecată din 25 iunie 2016 privind examinarea demersului procurorului de aplicare a măsurii preventive, avocatul Igor Chiriac a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii” din articolul 300 alin.(4) al Codului de procedură penală, invocând încălcarea articolelor 1, 4, 8, 16 alin.(1), 20 alin.(1), 23, 25 alin.(2) din Constituţie.

6. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M. O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 300

Sfera controlului judiciar

“(1) Judecătorul de instrucţie examinează demersurile procurorului privind autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii şi de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere care limitează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

[…]

(4) Demersurile şi plângerile înaintate conform prevederilor alin.(1)-(3¹) se examinează de către judecătorul de instrucţie la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii.”

9. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 5

Dreptul la libertate şi la siguranţă

“1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:

[…]

c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;

[…]

3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit.c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia pretinde că dispoziţiile art.300 alin.(4) din Codul de procedură penală nu stabilesc suficient de clar competenţa teritorială a instanţei de judecată de a examina demersul procurorului privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest.

11. În viziunea autorului excepţiei, prevederile contestate încălcă articolele 1, 4, 8, 16 alin.(1), 20 alin (1), 23, 25 alin.(2) din Constituţie, precum şi articolele 5 § 1 lit.c) şi § 3 şi 6 § 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.14-ij-14-7672-23062016, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma “la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii” din articolul 300 alin.(4) al Codului de procedură penală.

17. Astfel, Curtea observă că articolul 300 alin.(1) din Codul de procedură penală reglementează competenţa judecătorului de instrucţie de a examina demersurile procurorului privind autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii şi de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere, care limitează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei, iar alineatul (4) din acelaşi articol stabileşte că demersurile înaintate conform prevederilor alin.(1)-(3¹) se examinează de către judecătorul de instrucţie la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii.

18. Din conţinutul sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul, criticând dispoziţiile menţionate, a invocat prevederile articolelor 1, 4, 8, 16 alin.(1), 20 alin.(1), 23, 25 alin.(2) din Constituţie, fără a indica legătura de cauzalitate directă între acestea şi prevederile contestate.

19. Curtea reţine că autorul excepţiei doar a menţionat că dispoziţiile contestate nu sunt suficient de clare şi nu satisfac exigenţa previzibilităţii prevederilor legale.

20. În acest sens, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale nr.17 din 19 mai 2016, hotărârile Curţii Europene în cauzele Rotaru c.României şi Sunday Times c. Regatului Unit).

21. Aşadar, Curtea relevă că dispoziţiile art.52 alin.(1) pct.2) şi 3) din Codul de procedură penală stabilesc competenţa procurorului de a exercita nemijlocit sau de a conduce personal urmărirea penală.

22. Totodată, Curtea menţionează că, potrivit art.52 alin.(1) pct.16) din Codul de procedură penală, în cadrul urmăririi penale, procurorul, în limita competenţei sale materiale şi teritoriale, adresează în instanţa de judecată demersuri pentru obţinerea autorizării arestării şi prelungirii acesteia, liberării provizorii a persoanei reţinute sau arestate, reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale, interceptării comunicărilor, suspendării provizorii a învinuitului din funcţie, urmăririi fizice şi prin mijloace electronice a persoanei, exhumării cadavrului, controlului video şi audio al încăperii, instalării în încăpere a mijloacelor tehnice de înregistrare audio şi video, controlării comunicărilor cu caracter informativ adresate bănuitului, internării persoanei în instituţie medicală pentru efectuarea expertizei şi a altor acţiuni pentru care se cere autorizarea judecătorului de instrucţie.

23. Astfel, Curtea reţine că înaintarea demersurilor către judecătorul de instrucţie privind autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii şi de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere ţine de competenţa exclusivă a procurorului.

24. Din normele enunţate supra, Curtea reţine că examinarea demersurilor de către judecătorul de instrucţie la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii în temeiul art.300 alin.(4) din Codul de procedură penală este strâns legată de competenţa teritorială a procurorului care exercită nemijlocit sau conduce personal urmărirea penală. Or, norma contestată, stabilind competenţa teritorială a judecătorului de instrucţie la efectuarea controlului judiciar, se raportează la locul efectuării urmăririi penale, în sensul jurisdicţiei teritoriale a procuraturii.

25. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile contestate urmează a fi aplicate şi interpretate în contextul ansamblului normelor procesual-penale.

26. Cu referire la invocarea art.1, 4 şi 8 din Constituţie, Curtea reţine că aceste norme constituţionale comportă un caracter generic, constituie imperative de ordin general-obligatoriu, stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

27. Totodată, norma constituţională cuprinsă la art.16 nu are o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicată în combinaţie cu normele constituţionale care garantează un drept fundamental.

28. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art.20 şi 25 din Constituţie, Curtea constată lipsa argumentelor pertinente şi concludente prin care autorul excepţiei ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituţionale invocate.

29. În lumina celor expuse, Curtea menţionează că sesizarea este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii” din articolul 300 alineatul (4) al Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.14-ij-14-7672-23062016, aflat pe rol la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.