Decizie nr.45 din 18.05.2020 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.226g/2019 şi nr.6g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal (claritatea infracţiunii de escrocherie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.226g/2019 şi nr.6g/2020 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal

(claritatea infracţiunii de escrocherie)

nr. 45  din  18.05.2020

 (în vigoare 18.05.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 165-176 art. 85 din 10.07.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 23 decembrie 2019

şi 30 ianuarie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicate de către dl Vasile Nicoară, avocat în dosarul nr.1a-318/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi de către dl Ion Cernolev, avocat în dosarul nr.1a-1018/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, de către două complete de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău. Completul de judecată în dosarul nr.1a-318/19 este format din dnii judecători Xenofon Ulianovschi, Silvia Vrabii şi Stelian Teleucă, iar completul de judecată în dosarul nr.1a-1018/19 este format din dnii judecători Iurie Iordan, Stelian Teleucă şi Sergiu Furdui.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar cu nr.226g/2020, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei penale nr. 1a-318/19

4. Prin sentinţa din 23 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Chişinău, sediul Centru, dl Moscovici Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 42 alin.(3), 361 alin.(2) lit.b) [organizator al infracţiunii de deţinere, vânzare sau folosire a documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false] şi articolele 27 şi 190 alin.(5) [tentativă la escrocherie în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

5. Nefiind de acord cu sentinţa instanţei, avocatul inculpatului a contestat-o cu apel.

6. În cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel, dl Vasile Nicoară a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal.

7. Prin încheierea din 12 noiembrie 2019, instanţa de apel a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei penale nr. 1a-1018/19

8. Prin sentinţa din 18 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, dna Veronica Cotelea a fost recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 190 alin.(5) [escrocherie în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

9. Nefiind de acord cu sentinţa instanţei, avocatul inculpatei a contestat-o cu apel.

10. În cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel, dl Ion Cernolev a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal.

11. Prin încheierea din 3 decembrie 2019, instanţa de apel a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

13. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova sunt următoarele:

Articolul 190

Escrocheria

“(1) Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privinţa naturii, calităţilor substanţiale ale obiectului, părţilor (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

[...]

(5) Acţiunile prevăzute la alineatele (1)-(3) săvârşite în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

14. În primul rând, autorii sesizărilor consideră că la adoptarea Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, care a modificat, inter alia, articolul 190 alin.(1) din Codul penal, au fost încălcate principalele etape ale legiferării, nu s-a determinat conceptul actului normativ, nu s-au făcut expertize, nu s-a întocmit sinteza obiecţiilor şi propunerilor autorităţilor publice, nu s-au făcut studii de cercetare, care să fundamenteze necesitatea elaborării actului normativ. De asemenea, se menţionează că nota informativă a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 în discuţie este incompletă, terminologia utilizată de Lege nu este uniformă etc. Aceste carenţe încalcă prevederile Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative şi prevederile articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

15. În al doilea rând, autorii sesizărilor menţionează că textul “actului juridic anulabil” din norma contestată este interpretat extensiv şi defavorabil în sensul în care permite procurorului şi instanţei de judecată să invoce din oficiu nulitatea relativă a actului juridic încheiat între victimă şi făptuitor. Astfel, articolul 330 alin.(1) din Codul civil prevede că nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii ocrotite pe calea acţiunii oblice. Instanţa de judecată nu poate să o invoce din oficiu.

16. În al treilea rând, autorii sesizărilor consideră că textul “nul sau” din articolul 190 alin.(1) din Codul penal este neclar. În acest sens, autorii menţionează că latura obiectivă a infracţiunii de escrocherie poate fi realizată doar în raport cu un act juridic afectat de nulitate relativă, nu şi în raport cu actele juridice afectate de nulitate absolută. Autorii susţin că eroarea sau dolul exclud condiţiile de nulitate absolută a actului juridic. Contractul viciat de eroare sau încheiat prin dol cad sub incidenţa nulităţii relative. Astfel, în cazul în care textul legal criticat presupune o altă situaţie decât sancţiunea nulităţii absolute, aşa cum este reglementată de Codul civil, atunci acesta este neclar şi imprevizibil.

17. În al patrulea rând, autorii sesizărilor menţionează că norma contestată este interpretată extensiv şi defavorabil, în sensul în care permite procurorului şi instanţei de judecată să o aplice şi în cazul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere. În acest context, autorii menţionează că prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018 Parlamentul a dezincriminat dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere.

18. În al cincilea rând, autorii sesizărilor notează că norma contestată este interpretată extensiv şi defavorabil, în sensul în care permite procurorului şi instanţei de judecată să o aplice în cazul faptelor prejudiciabile de escrocherie manifestate prin menţinerea în eroare a victimei.

19. Potrivit autorilor excepţiei, prevederile articolului 190 alin.(1) din Codul penal contravin articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea observă că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost ridicate de către părţi în proces. Curtea reţine că sesizările sunt formulate de către subiecţii cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 190 alin.(1) din Codul penal. Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două procese penale de învinuire în temeiul art.190 alin.(5) din Codul penal, Curtea consideră că prevederile contestate vor fi aplicate în aceste cauze penale.

24. Curtea menţionează că anterior s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art.190 alin.(1) din Codul penal în DCC nr.126 din 15 noiembrie 2018, însă sub alte aspecte decât cele invocate în prezentele sesizări.

25. Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii ei pun în discuţie următoarele chestiuni: (i) dacă la adoptarea normei contestate Parlamentul a respectat procedura de adoptare a actului legislativ; (ii) dacă instanţa de judecată poate să invoce din oficiu nulitatea relativă a actului juridic încheiat între victimă şi făptuitor; (iii) dacă norma contestată poate fi aplicată în cazul nulităţii absolute a actului juridic; (iv) dacă norma contestată poate fi aplicată în cazul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere şi (v) dacă norma contestată poate fi aplicată cazurilor de escrocherie manifestate prin menţinerea în eroare a victimei.

26. Cu privire la faptul respectării de către Parlament a procedurii de adoptare a normei contestate, Curtea reţine că articolele 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie, invocate de către autorii excepţiilor, garantează principiul legalităţii penale substanţiale. Normele constituţionale în discuţie nu stabilesc anumite cerinţe faţă de Parlament în domeniul procedurii de adoptare a legilor. Dincolo de acest fapt, Constituţia stabileşte că Parlamentul trebuie să respecte anumite condiţii atunci când adoptă o lege organică, şi anume, cvorumul decizional, votul majorităţii deputaţilor aleşi, cel puţin două lecturi, trimiterea legii spre promulgare şi publicarea legii în Monitorul Oficial [articolele 74 alin.(1), (4) şi 76]. Aceste cerinţe sunt de rang constituţional. Cu privire la alte reguli de ordin procedural, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acestea sunt stabilite prin Regulamentul Parlamentului, în baza principiului autonomiei regulamentare, prevăzut de articolele 64 alin.(1) şi 72 alin.(3) lit.c) din Constituţie, nefiind susceptibile controlului constituţionalităţii (a se vedea HCC nr.27 din 17 noiembrie 2015, § 62). Prin urmare, autorii excepţiei nu pun în discuţie o problemă de constituţionalitate, de aceea acest capăt al sesizărilor este inadmisibil.

27. Cu privire la celelalte patru capete ale sesizării (a se vedea §§ 15-18), Curtea observă că autorii excepţiilor pun în discuţie faptul dacă interpretarea normei contestate de către procuror şi de către instanţa de judecată este constituţională. În acest context, Curtea reaminteşte că ea nu poate examina, prin prisma Constituţiei, dacă autorităţile interpretează şi aplică corect legea (a se vedea DCC nr.54 din 16 aprilie 2019, § 22). Competenţa de a aplica legea în circumstanţele invocate revine în exclusivitate instanţelor judecătoreşti (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 29; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 56; DCC nr.75 din 9 iulie 2018, § 26; DCC nr.32 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr.116 din 15 decembrie 2017, § 27). De asemenea, în cazul în care instanţele judecătoreşti aplică în mod diferit o prevedere legală, legea stabileşte că Curtea Supremă de Justiţie trebuie să asigure aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti [articolul 1 alin.(2) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie].

În acest sens, Curtea Europeană a subliniat, în cauza Baydar v. Olanda, 24 aprilie 2018, § 47, faptul că asigurarea aplicării uniforme şi a interpretării corecte a legilor de către instanţele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenţia (a se vedea, de asemenea, DCC nr.35 din 23 martie 2020, § 25; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 26; DCC nr.46 din 22 mai 2018, § 34; DCC nr.36 din 19 aprilie 2018, § 34). Aşadar, nu ţine de competenţa Curţii să examineze aceste capete ale sesizării.

28. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicate de către dl Vasile Nicoară, avocat în dosarul nr.1a-318/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi de către dl Ion Cernolev, avocat în dosarul nr.1a-1018/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.