Decizie nr.46 din 10.04.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.211g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ (interdicţia suspendării executării unor hotărâri ale Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.211g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214

alin.(9) lit.c) din Codul administrativ

(interdicţia suspendării executării unor

hotărâri ale Agenţiei Naţionale pentru

Reglementare în Energetică)

nr. 46  din  10.04.2025

 (în vigoare 10.04.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 309-312 art. 68 din 12.06.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 25 octombrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 aprilie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, ridicată de dl Artur Pantaziev, administrator al SC "Natural Gaz D.C." SRL, parte în dosarul nr.3r-269/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecători de la Curtea de Apel Centru format din domnul Ghenadie Mîra şi doamnele Victoria Sîrbu şi Angela Braga.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea nr.649 din 27 octombrie 2023 privind aprobarea contribuţiilor financiare lunare pentru costurile stocurilor de securitate pentru anul 2022, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a aprobat costurile anuale ale stocurilor de securitate şi contribuţiile lunare ale furnizorilor de gaze naturale. Lista furnizorilor de gaze naturale, cota de piaţă a acestora şi contribuţia financiară lunară a fiecărui furnizor de gaze naturale sunt stabilite în Anexa la Hotărârea menţionată supra.

4. La 16 noiembrie 2023, SC "Natural Gaz D.C." SRL (în continuare, Natural Gaz) a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (în continuare, ANRE) pentru anularea Hotărârii nr.649 din 27 octombrie 2023 şi a anexei la această hotărâre în partea referitoare la contribuţia sa financiară. Totodată, reclamanta a cerut suspendarea executării Hotărârii menţionate şi a anexei la ea, în partea referitoare la obligaţia Natural Gaz de a achita, începând cu 1 noiembrie 2023, contribuţia financiară lunară în mărime de 759 629 lei, dată fiind cota de piaţă de 2,43%.

5. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2023, Judecătoria Chişinău a dispus suspendarea executării Hotărârii ANRE nr.649/2023 şi a anexei la ea în partea referitoare la obligaţia Natural Gaz. Această Încheiere a fost menţinută prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 februarie 2024.

6. La 18 decembrie 2023, ANRE a adoptat Hotărârea nr.773, prin care a modificat Hotărârea ANRE nr.649/2023 şi anexa respectivă şi, inter alia, a exclus din anexă mai mulţi furnizori de gaze naturale, inclusiv Natural Gaz, şi contribuţia financiară lunară care le revenea acestora. Natural Gaz a contestat şi acest act administrativ, solicitând suspendarea executării acestuia.

7. Prin Încheierea din 9 aprilie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a dispus suspendarea executării Hotărârii ANRE nr.773/2023 în partea referitoare la Natural Gaz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

8. Nefiind de acord cu această încheiere, la 23 aprilie 2024, ANRE a formulat un recurs.

9. În procesul examinării recursului, la 23 septembrie 2024, Natural Gaz a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ.

10. Printr-o încheiere din 7 octombrie 2024, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 126

Economia

"(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

[…]."

12. Prevederile relevante ale Codului administrativ al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 214

Suspendarea executării actului

administrativ individual contestat

"[…]

(9) Nu pot fi suspendate hotărârile Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică:

a) privind retragerea licenţelor pentru nerespectarea de către titularii de licenţe din sectorul gazelor naturale a cerinţelor legale privind separarea, independenţa şi/sau certificarea operatorului sistemului de transport, precum şi hotărârile adoptate în scopul asigurării continuităţii în activitatea de transport al gazelor naturale;

b) adoptate în temeiul art.81¹ alin.(1) din Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică;

c) adoptate în temeiul art.108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale.

[Articolul 214 alin.(9) în redactarea Legii pentru modificarea unor acte normative nr.125 din 30 mai 2024]

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei afirmă că, potrivit articolului 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ, odată atacate în procedura contenciosului administrativ, hotărârile ANRE adoptate pe baza articolului 108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale nu pot fi suspendate.

14. În opinia autorului sesizării, pe de o parte, la adoptarea prevederii contestate, Parlamentul a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat şi, contrar articolelor 6 şi 114 din Constituţie, s-a substituit puterii judecătoreşti atunci când i-a interzis instanţei de judecată să suspende hotărârile ANRE în discuţie. De asemenea, autorul susţine că prevederea contestată se referă doar la cazul său şi îi încalcă accesul liber la justiţie.

15. Pe de altă parte, autorul sesizării susţine că Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale nu respectă exigenţele articolelor 9 şi 126 din Constituţie, deoarece nu prevede măsuri compensatorii şi garanţii adecvate în cazul în care hotărârea ANRE va fi anulată de către instanţa de judecată. Din acest motiv, autorul sesizării menţionează că Legea nr.108/2016 îi afectează dreptul la proprietatea privată.

16. Totodată, autorul sesizării notează că nu contestă Legea respectivă în partea în care reglementează generarea unor stocuri de securitate pe baza principiului solidarităţii. Totuşi, statul trebuie să respecte toate standardele Uniunii Europene şi să transpună, în mod fidel, toată legislaţia Uniunii Europene referitoare la piaţa gazelor naturale.

17. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare articolelor 6, 9, 20, 23, 46, 54, 114 şi 126 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Curtea observă că, în argumentele sale, autorul sesizării a criticat articolul 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ, precum şi Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale. Totuşi, Legea nr.108/2016 nu formează obiectul prezentei sesizări, iar criticile formulate în această parte nu vor fi reţinute.

22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Această normă stabileşte că nu pot fi suspendate hotărârile Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică adoptate pe baza articolului 108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale.

23. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect examinarea unei cereri de recurs împotriva unei încheieri judecătoreşti, prin care s-a suspendat executarea unei hotărâri ANRE adoptate pe baza articolului 108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale. Curtea admite că instanţa de recurs ar putea avea în vedere articolul 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ în cauza pe care o examinează. Totodată, Curtea notează că aplicabilitatea legii procedurale civile în timp ţine de competenţa instanţelor de judecată.

24. Autorul invocă incidenţa articolelor 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (calitatea legii), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 114 (înfăptuirea justiţiei) şi 126 (economia) din Constituţie.

25. Curtea constată că articolul 214 alin.(9) din Codul administrativ interzice suspendarea doar a unor hotărâri ale Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, care se referă exclusiv la domenii de importanţă pentru securitatea statului precum asigurarea populaţiei cu gaze naturale şi energie electrică. Având în vedere necesitatea consolidării securităţii energetice a statului, asigurării alimentării continue şi fiabile a consumatorilor cu gaze naturale, precum şi alinierea Republicii Moldova la politicile şi cadrul normativ al Uniunii Europene, legislatorul a reglementat modul de creare şi menţinere a stocurilor de securitate de gaze naturale, precum şi a delegat Guvernului şi Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică competenţe privind determinarea cantităţii de gaze naturale care formează stocurile de securitate, termenul de creare a stocurilor, subiectele care pot fi obligate să participe la crearea stocurilor, modul de determinare, de plată şi de recuperare a contribuţiilor financiare ale subiecţilor care participă la crearea stocurilor de gaze naturale (a se vedea articolul 108¹ din Legea nr.108/2016).

26. Pornind de la importanţa domeniului pentru securitatea energetică a statului, legislatorul a întreprins şi măsuri procedurale extraordinare şi a interzis suspendarea executării Hotărârilor ANRE ce se referă la determinarea mărimii, modului şi termenelor de plată a contribuţiilor financiare ale furnizorilor de gaze naturale la crearea şi menţinerea stocurilor de securitate (a se vedea alineatul (5) din articolul 108¹ al Legii nr.108/2016). Curtea reţine că articolul 108¹ alineatul (5) din Lege este aplicabil tuturor cazurilor similare, iar autorul sesizării nu critică Legea respectivă în partea în care reglementează generarea unor stocuri de securitate pe baza principiului solidarităţii.

27. Cu referire la criticile raportate la accesul liber la justiţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la un proces echitabil, cu toată ponderea pe care i-o dau articolele 6, 20 alin.(1) şi 114 din Constituţie, trebuie interpretat în lumina principiului preeminenţei dreptului, potrivit căruia toţi justiţiabilii trebuie să aibă parte de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi apere drepturile cu caracter civil (HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, § 47). Fiecare persoană are dreptul de a-şi prezenta cererea privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil în faţa unui tribunal (a se vedea Al-Dulimi şi Montana Management Inc. v. Elveţia [MC], 21 iunie 2016, § 126).

28. Privită în mod separat, imposibilitatea suspendării executării hotărârilor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică adoptate pe baza articolului 108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016 nu afectează, la modul abstract, dreptul persoanei la un proces echitabil. Din perspectiva articolului 20 din Constituţie şi a articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor omului, dreptul fundamental în discuţie pe care îl au persoanele este un drept la (i) "judecarea cauzei în mod echitabil şi public", (ii) "în termen rezonabil" şi (iii) de către o instanţă care este "independentă", "imparţială" şi "instituită de lege". Aceste condiţii nu impun instituirea unei proceduri de suspendare a hotărârilor ANRE. Posibilitatea suspendării unor acte ale autorităţilor publice poate fi dedusă sau presupusă a fi necesară din perspectiva dreptului la un proces echitabil dacă acest drept nu ar putea opera sau funcţiona fără ea (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, § 48).

29. Dreptul la un proces echitabil poate exista, opera sau funcţiona fără instituţia suspendării. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut că procedurile preliminare, cum sunt cele care vizează instituirea unei măsuri provizorii ca suspendarea, nu sunt considerate, în mod obişnuit, ca stabilind drepturi şi obligaţii cu caracter civil şi, prin urmare, nu intră în câmpul de protecţie al articolului 6 din Convenţie. Totuşi, în anumite cazuri, Curtea Europeană a aplicat articolul 6 în privinţa procedurilor provizorii, în special pentru că acestea soluţionau în mare măsură acţiunea principală şi erau decisive pentru drepturile cu caracter civil ale reclamantului (a se veda Micallef v. Malta [MC], 15 octombrie 2009, § 75 şi jurisprudenţa citată acolo). Aplicabilitatea dreptului la un proces echitabil în cazul procedurilor provizorii depinde de următoarele condiţii: în primul rând, dreptul în discuţie trebuie să aibă un caracter civil, atât în cadrul procedurilor principale, cât şi în cadrul procedurilor de suspendare. În al doilea rând, trebuie analizate natura măsurii provizorii, obiectul şi scopul ei, precum şi efectele în privinţa dreptului în discuţie. În cazul în care o măsură provizorie va fi considerată decisivă pentru a determina dreptul sau obligaţia cu caracter civil, în ciuda duratei perioadei în care este în vigoare, articolul 6 va fi aplicabil (Kübler v. Germania, 13 ianuarie 2011, § 47).

30. Prin urmare, pentru a se putea susţine încălcarea articolului 20 din Constituţie în faţa Curţii Constituţionale, trebuie să se constate afectarea caracterului echitabil general al procedurilor, prin existenţa unor norme legale, un criteriu fundamental pe care autorul sesizării trebuia să-l demonstreze. Astfel, eventuala existenţă a unei obligaţii pozitive a statului de a garanta dreptul de a cere suspendarea hotărârilor ANRE adoptate pe baza articolului 108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016, de către persoanele vizate, poate fi invocată numai dacă lipsa unui drept de a cere suspendarea ar prejudicia dreptul de proprietate, prejudiciu care ar deveni ireversibil şi cu puţine oportunităţi de redresare (a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, §§ 49, 50).

31. Aşadar, Curtea va examina dacă legislaţia relevantă oferă la prima vedere garanţii procedurale care să le permită autorităţilor să administreze în mod echitabil cazurile din perspectiva dreptului de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, § 52).

32. În acest context, Curtea subliniază că articolul 224 alin.(2) din Codul administrativ prevede că în cazul în care la momentul anulării actului administrativ individual de către instanţă acesta este deja executat, instanţa dispune, la cerere, întoarcerea executării, în măsura în care ea este real posibilă. Curtea reţine că posibilitatea reparării prejudiciului material provocat prin actul declarat ilegal reprezintă o garanţie procedurală suficientă pentru a nu fi încălcat dreptul de proprietate (a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, § 57).

33. Mai mult, potrivit articolului 2006 alin.(1) din Codul civil, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal se repară integral de autoritatea publică.

34. Prin urmare, legislaţia prevede garanţii procedurale suficiente în vederea recuperării prejudiciului material provocat prin actul administrativ ilegal constatat pe cale judiciară.

35. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ, ridicată de dl Artur Pantaziev, administrator al SC "Natural Gaz D.C." SRL, parte în dosarul nr.3r-269/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Opinie separată,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la

Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi articolului 67

din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.46 din 10 aprilie 2025 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr.211g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ, ridicată de dl Artur Pantaziev, administrator al SC "Natural Gaz D.C." SRL, parte în dosarul nr.3r-269/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Curtea a reţinut că, la 16 noiembrie 2023, SC "Natural Gaz D.C." SRL (Natural Gaz) a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) pentru anularea Hotărârii nr.649 din 27 octombrie 2023 privind aprobarea contribuţiilor financiare lunare pentru costurile stocurilor de securitate pentru anul 2022 şi a anexei la această hotărâre în partea referitoare la contribuţia sa financiară. Totodată, Natural Gaz a cerut suspendarea executării Hotărârii menţionate şi a anexei la ea în partea referitoare la obligaţia de a achita, începând cu 1 noiembrie 2023, contribuţia financiară lunară în mărime de 759 629 lei, dată fiind cota de piaţă de 2,43%. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2023, Judecătoria Chişinău a dispus suspendarea executării Hotărârii ANRE nr.649/2023 şi a anexei la ea în partea referitoare la obligaţia Natural Gaz. Această Încheiere a fost menţinută prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 februarie 2024 (a se vedea DCC 46 din 10 aprilie 2025, §§ 3-5).

3. De asemenea, la 18 decembrie 2023, ANRE a adoptat Hotărârea nr.773, prin care a modificat Hotărârea ANRE nr.649/2023 şi anexa respectivă. Natural Gaz a contestat şi acest act administrativ, solicitând suspendarea executării acestuia. Prin Încheierea din 9 aprilie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a dispus suspendarea executării Hotărârii ANRE nr.773/2023 în partea referitoare la Natural Gaz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Nefiind de acord cu această încheiere, la 23 aprilie 2024, ANRE a formulat un recurs (a se vedea DCC 46 din 10 aprilie 2025, §§ 6-8).

4. În acelaşi timp, la 30 mai 2024, Parlamentul a adoptat Legea nr.125 pentru modificarea unor acte normative, care a intrat în vigoare la 31 mai 2024. Prin această lege în Codul Administrativ a fost introdus articolul 214 alin.(9) lit.c), care constituie obiectul sesizării. Potrivit normei contestate, nu pot fi suspendate hotărârile Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică adoptate în temeiul art.108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale.

5. Autorul sesizării afirmă că, potrivit articolului 214 alin.(9) lit.c) din Codul administrativ, odată atacate în procedura contenciosului administrativ, hotărârile ANRE adoptate pe baza articolului 108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale nu pot fi suspendate. Autorul susţine că prevederea contestată se referă la cazul său şi îi încalcă accesul liber la justiţie (a se vedea DCC 46 din 10 aprilie 2025, §§ 13-14). În plus, potrivit autorului sesizării, norma contestată a fost iniţiată şi a fost adoptată anume pentru a interveni în litigiul său cu ANRE aflat pe rolul instanţei de judecată (a se vedea paginile 7, 10-11 din sesizarea nr.211 din 25 octombrie 2024¹).

_______________________

¹https://constcourt.md/public/ccdoc/sesizari/211g_2024.10.25.pdf

6. Subliniez că o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate este şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei. În acest sens, Curtea analizează aplicabilitatea prevederii contestate la soluţionarea cauzei de pe rolul instanţei de drept comun (a se vedea DCC nr.108 din 29 august 2023, § 16; DCC nr.151 din 7 noiembrie 2023, § 20; DCC nr.124 din 10 octombrie 2024, § 31; DCC nr.139 din 24 octombrie 2024, § 15).

7. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect examinarea unei cereri de recurs împotriva unei încheieri judecătoreşti, prin care s-a suspendat executarea unei hotărâri ANRE adoptate pe baza articolului 108¹ alin.(5) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale. În acest context, reţin faptul că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională, în principiu, a recunoscut existenţa dreptului de a cere suspendarea actelor administrative (a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, § 51; DCC nr.124 din 10 octombrie 2024, § 45).

8. Dreptul de a cere suspendarea actului administrativ a fost exercitat de către autorul sesizării în prezenta cauză (a se vedea §§ 2-3 supra) până la intrarea în vigoare a prevederilor contestate care anulează acest drept. De asemenea, cererea de recurs a fost formulată de ANRE până la intrarea în vigoare a normei contestate. Faptul că prevederea contestată a fost adoptată şi a intrat în vigoare în perioada examinării recursului nu conduce la concluzia că această normă ar fi aplicabilă (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.151 din 7 noiembrie 2023, § 21). Mai mult, legea procedurală civilă care anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanţilor la proces, limitează exercitarea unor drepturi nu are putere retroactivă (a se vedea articolul 3 alin.(3) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003).

9. În jurisprudenţa sa, examinând sesizarea nr.131g/2023, Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în procedura examinării recursului împotriva încheierii judecătoreşti referitoare la suspendarea Hotărârii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare din 26 aprilie 2022 privind instituirea administrării speciale. Cererea referitoare la suspendarea acestei hotărâri a fost depusă la 23 iunie 2022. Totuşi, autorul critică prevederile din Legea contestată care au intrat în vigoare la 5 septembrie 2022. Prin urmare, pentru că solicitarea de suspendare a fost formulată la o dată la care norma contestată nu era încă în vigoare, Curtea a considerat că aceasta nu este aplicabilă în cauza în care a fost ridicată excepţia care a stat la baza sesizării. Mai mult, Curtea a observat că aceste prevederi nu au fost aplicate nici de judecătorul primei instanţe. Curtea a conchis că autorul sesizării a formulat o actio popularis (a se vedea DCC nr.124 din 10 octombrie 2024, §§ 32-33).

10. A contrario, admiterea faptului aplicării normei contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate ar putea ridica problema aplicării retroactive a unei modificări legislative în procesul în care statul este parte din perspectiva dreptului la un proces echitabil, aşa cum acesta este prevăzut în articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

11. Curtea Europeană a reţinut în mod constant că principiul statului de drept şi conceptul de proces echitabil consacrat la articolul 6 din Convenţie se opun ingerinţei puterii legislative în înfăptuirea justiţiei în scopul influenţării soluţionării judiciare a unui litigiu (a se vedea Dimopulos v. Turcia, 2 aprilie 2019, § 32; Vegotex International S.A. v. Belgia, 3 noiembrie 2022, § 92; Zafferani şi alţii v. San-Marino, 9 ianuarie 2025, § 46).

12. Potrivit Curţii Europene, intervenţia unei legi retroactive în cursul procedurilor judiciare riscă să submineze echitatea procedurilor şi, în special, egalitatea armelor prin exercitarea, în cursul procedurii, a unei influenţe asupra soluţionării litigiului (Dimopulos v. Turcia, 2 aprilie 2019, § 38). Într-adevăr, utilizarea legislaţiei retroactive care are ca efect influenţarea rezultatului judiciar al unui litigiu la care statul este parte prezintă riscuri inerente, în special atunci când acest efect este de a face disputa imposibil de câştigat pentru reclamant (Vegotex International S.A. v. Belgia, 3 noiembrie 2022, § 93; Zafferani şi alţii v. San-Marino, 9 ianuarie 2025, § 47).

13. Drept consecinţă, Curtea Europeană a considerat că intervenţia legii în litigiu, menită să asigure rezultatul procedurii, constituie o ingerinţă a puterii legislative în administrarea justiţiei (a se vedea Vainieri şi alţii v. Italia, 14 decembrie 2023, § 20; Albanese şi alţii v. Italia, 25 aprilie 2024, § 18).

14. Constatând neaplicabilitatea legii, reiterez că Curtea verifică doar legea aplicabilă cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că aceasta priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument devenind o actio popularis, lipsit de caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea DCC nr.108 din 29 august 2023, § 22; DCC nr.115 din 26 septembrie 2023, § 24; DCC nr.108 din 12 septembrie 2024, § 18).

15. În baza celor menţionate, în opinia mea, Curtea trebuia să declare sesizarea inadmisibilă din motivul că dispoziţiile contestate nu sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.