Decizie nr.47 din 22.05.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.54g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 221 alin.(4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (intentarea acţiunii civile de către procuror în procesul penal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării nr. 54g/2017  privind excepţia de

neconstituţionalitate  a unor prevederi din articolul 221 alin. (4)

din  Codul  de  procedură  penală  al  Republicii  Moldova

(intentarea acţiunii civile de către procuror în procesul penal)

nr. 47  din  22.05.2017

 (în vigoare 22.05.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 411-420 art. 105 din 24.11.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 aprilie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 mai 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alin.(4) al articolului 221 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de Gheorghe Ulianovschi în dosarul nr.1-87/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 28 aprilie 2017 de către completul de judecată (Victoria Sîrbu, Ioana Chironeţ şi Alexandru Spoială) din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală privind învinuirea lui S.P. de comiterea infracţiunii prevăzute de art.307 din Codul penal.

4. Prin ordonanţa de punere sub învinuire din 24 ianuarie 2017, S.P. este învinuit de pronunţarea cu bună ştiinţă şi contrar legii a ordonanţelor judecătoreşti irevocabile din 21 noiembrie 2011 şi 30 august 2013.

5. În cadrul şedinţei de judecată din 4 aprilie 2017, Gheorghe Ulianovschi, reprezentând interesele lui S.P., a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul[…]” din alin.(4) al articolului 221 din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 4 aprilie 2017, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

“Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

Articolul 124

Procuratura

“[…]

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 221

Intentarea acţiunii civile în procesul penal

“[…]

(4) Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităţilor publice prin infracţiune, precum şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul, de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătoreşti. Cererea de chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorităţii publice.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile cuprinse la art.221 alin.(4) din Codul de procedură penală nu indică într-un mod clar şi previzibil actele a căror anulare poate fi solicitată de procuror prin intentarea unei acţiuni civile în procesul penal. Or, termenul “act” are o sferă largă de aplicare şi poate fi înţeles ca “act legislativ”, “act normativ”, “act judecătoresc”, “act procedural” etc.

10. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că, în lipsa unei concretizări a acestor acte, normele contestate pot crea pentru procuror premise de abuz.

11. De asemenea, autorul excepţiei menţionează că ordonanţa judecătorească, fiind un act emis de instanţa de judecată, nu poate fi anulată pe calea acţiunii civile, împotriva ei putând fi exercitate doar căile de atac în conformitate cu art.119 din Constituţie.

12. În final, autorul excepţiei susţine că normele contestate sunt contrare articolelor 119 şi 124 alin.(3) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Gheorghe Ulianovschi în dosarul nr.1-87/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea menţionează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alin.(4) al articolului 221 din Codul de procedură penală.

18. Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că textul legal contestat contravine prevederilor constituţionale cuprinse la art.119, care garantează folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, şi art.124 alin.(3), care stabilesc competenţele şi modul de organizare a Procuraturii.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea relevă faptul că, în esenţă, aceasta vizează o problemă de interpretare şi aplicare corectă a legii, nu de constituţionalitate a ei. Acest fapt rezultă din sesizare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate cerând să fie declarate neconstituţionale unele prevederi din alin.(4) al articolului 221 din Codul de procedură penală doar pentru că acestea, în opinia sa, creează o situaţie de incertitudine referitoare la categoria “actelor” care pot fi anulate de către instanţa de judecată, prin înaintarea unei acţiuni civile de către procuror, în cazul în care se constată că aceste acte au cauzat un prejudiciu.

20. De altfel, Curtea menţionează că este prerogativa instanţelor de judecată de a aprecia actele susceptibile de a fi contestate şi care pot forma obiectul unei acţiuni în instanţă, inclusiv atunci când procurorul intentează o acţiune civilă în procesul penal, prin care solicită anularea unui act.

21. Cu referire la argumentul autorului excepţiei potrivit căruia termenul “act” are o sferă largă de aplicare, Curtea menţionează jurisprudenţa Curţii Europene, prin care s-a statuat că, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Prin urmare, rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Hotărârea S.W. v. Regatul Unit din 22 noiembrie 1995, § 36).

22. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alineatul (4) al articolului 221 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de Gheorghe Ulianovschi în dosarul nr.1-87/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.