Decizie nr.48 din 25.05.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.9g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul transporturilor rutiere (îmbarcarea persoanelor numai de pe teritoriile care să asigure securitatea persoanelor transportate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.9g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Codul transporturilor rutiere

(îmbarcarea persoanelor numai de pe teritoriile care

să asigure securitatea persoanelor transportate)

nr. 48  din  25.05.2020

 (în vigoare 25.05.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.180-187 art. 89 din 17.07.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 5 februarie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 mai 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 49 lit.s) din Codul transporturilor rutiere, ridicată de către dl avocat Igor Şelchin în dosarul nr.4r-3027/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău, format din dnii Iurie Melinteanu, Ghenadie Lîsii şi Ion Bulhac, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 9 august 2019, un agent constatator din cadrul Agenţiei Naţionale de Transport Auto a întocmit în privinţa S.A. "Baza de Transport Auto-37" un proces-verbal cu privire la comiterea comiterii contravenţiei prevăzute de articolul 197 alin.(29) din Codul contravenţional. Procesul-verbal a fost întocmit de către agentul constatator ca urmare a faptului că operatorul de transport rutier, care efectua cursa Hânceşti-Pereni, a admis îmbarcarea pasagerilor în afara teritoriului autogării, contrar prevederilor articolului 49 lit.s) din Codul transporturilor rutiere, deşi în localitatea respectivă există autogară.

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 6 noiembrie 2019 a fost respinsă contestaţia administratorului S.A. "Baza de Transport Auto-37" şi s-a menţinut decizia agentului constatator al Agenţiei Naţionale de Transport Auto cu privire la constatarea contravenţiei prevăzută de articolul 197 alin.(29) din Codul contravenţional.

5. Nefiind de acord cu hotărârea din 6 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, administratorul întreprinderii "Baza de Transport Auto-37" a formulat un recurs.

6. Pe 20 ianuarie 2020, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Igor Şelchin a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 49 lit.s) din Codul transporturilor rutiere, care prevede obligaţia operatorilor de transport rutier/întreprinderile care efectuează operaţiuni de transport rutier de a asigura îmbarcarea persoanelor din localităţile unde sunt autogări numai de pe teritoriul autogărilor, cu excepţia transportului rutier în trafic local şi municipal, respectând prevederile prezentului cod, iar din localităţile unde nu există autogări – numai din staţiile publice, iar în lipsa acestora (cu condiţia includerii localităţii în graficul de circulaţie) – din locurile care să asigure securitatea persoanelor transportate.

7. Prin încheierea din aceeaşi dată, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

"(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară."

Articolul 31

Libertatea conştiinţei

"(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

[...]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a tarii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului transporturilor rutiere, adoptat prin Legea nr.150 din 17 iulie 2014, sunt următoarele:

Art.49. – Operatorii de transport rutier/întreprinderile care efectuează operaţiuni de transport rutier au următoarele obligaţii:

"[...]

s) să asigure îmbarcarea persoanelor din localităţile unde sunt autogări numai de pe teritoriul autogărilor, cu excepţia transportului rutier în trafic local şi municipal, respectând prevederile prezentului cod, iar din localităţile unde nu există autogări – numai din staţiile publice, iar în lipsa acestora (cu condiţia includerii localităţii în graficul de circulaţie) – din locurile care să asigure securitatea persoanelor transportate;

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei menţionează că prevederile contestate ale articolului 49 lit.s) din Codul transporturilor rutiere ar fi contrare Legii Supreme, deoarece îmbarcarea persoanelor din localităţile unde sunt autogări numai de pe teritoriul acestora încalcă dreptul cetăţenilor la libera circulaţie.

11. Astfel, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia pretinde că prevederile contestate contravin articolelor 16, 27, 31 alin.(1) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului transporturilor rutiere, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl avocat Igor Şelchin în dosarul nr.4r-3027/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 49 lit.s) din Codul transporturilor rutiere, care prevede obligaţia operatorilor de transport rutier/sau întreprinderilor care efectuează operaţiuni de transport rutier de a asigura îmbarcarea persoanelor din localităţile unde sunt autogări numai de pe teritoriul autogărilor, iar în lipsa acestora din locurile care să asigure securitatea persoanelor transportate.

16. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanţa de judecată, deoarece aceasta examinează recursul depus împotriva hotărârii instanţei de fond prin care a fost menţinută decizia agentului constatator privind comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 197 alin.(29) din Codul contravenţional, prin care s-a constatat încălcarea dispoziţiei articolului 49 lit.s) din Codul transporturilor rutiere, ca urmare a îmbarcării persoanelor în locuri nepermise.

17. Curtea constată că prevederile articolului 49 lit.s) din Codul transporturilor rutiere nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea observă că autorul excepţiei a invocat pretinsa încălcare a prevederilor articolelor 16 [Egalitatea], 27 [Dreptul la libera circulaţie], 31 alin.(1) [Libertatea conştiinţei] şi 54 [Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, pentru că prevederile contestate impun operatorilor de transport rutier şi/sau întreprinderilor obligaţia de a îmbarca pasageri numai de pe teritoriul autogărilor sau, după caz, numai din locurile care să asigure securitatea persoanelor.

19. Curtea nu poate reţine argumentele autorului excepţiei precum că prevederile contestate, care impun o obligaţie pentru operatorii de transport rutier de a îmbarca pasagerii numai de pe teritoriul autogărilor, constituie o nerespectare a îndatoririlor statului de a asigura cetăţenii cu servicii de transport rutier tur-retur efectuate de operatorii de transport, fiind astfel afectate dispoziţiile articolului 16 din Constituţie, care se referă la egalitatea persoanelor în faţa legii şi autorităţilor publice.

20. Totodată, Curtea reiterează că această dispoziţie constituţională devine incidentă numai atunci când se demonstrează o discriminare (tratament diferenţiat) directă sau indirectă, precum şi în cazul în care discriminarea se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 34; HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 19; DCC nr.26 din 5 martie 2020, § 27).

21. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea menţionează că articolul invocat nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Acesta poate fi aplicabil dacă se constată incidenţa unui drept fundamental din Constituţie (a se vedea, în acest sens, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18).

22. Cu referire la pretinsa critică de neconstituţionalitate a prevederilor contestate raportată la articolul 27 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul la libera circulaţie, în sensul articolului 27 din Constituţie, presupune dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară (HCC nr.19 din 3 iulie 2018, § 38; HCC nr.16 din 28 mai 2014, § 44). Având la bază aceleaşi raţiuni, Curtea Europeană a subliniat că articolul 2 din Protocolul nr.4 la Convenţia Europeană îi garantează oricărei persoane dreptul la libera circulaţie într-un anumit teritoriu şi dreptul de a părăsi acest teritoriu, fapt care implică şi dreptul de a călători într-o ţară la alegerea sa, în care i s-ar permite intrarea (a se vedea Khlyustov v. Rusia, 11 iulie 2013, § 64; Baumann v. Franţa, 22 mai 2001, § 61; De Tommaso v. Italia, 27 februarie 2017, § 104; HCC nr.19 din 3 iulie 2018, § 41).

23. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile contestate impun operatorilor şi întreprinderilor de transport rutier obligaţia să asigure îmbarcarea persoanelor doar în locuri prestabilite (teritoriul autogărilor, staţii publice) sau în locurile care să asigure securitatea persoanelor transportate. Curtea concluzionează că aceste măsuri au scopul să asigure siguranţa traficului rutier, protecţia drepturilor şi intereselor persoanelor, ocrotirea sănătăţii, integrităţii corporale şi a vieţii participanţilor la trafic, aşa cum prevede şi articolul 1 din Legea nr.131 din 7 iunie 2007 privind siguranţa traficului rutier. Prin urmare, dispoziţiile contestate nu sunt de natură să afecteze dreptul la libera circulaţie protejat de articolul 27 din Constituţie.

24. De asemenea, Curtea nu poate reţine ca argument pertinent nici afirmaţia autorului excepţiei referitoare la încălcarea articolului 31 din Constituţie. Sub acest aspect, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate ar încălca obligaţia de toleranţă şi respect reciproc, prevăzută de articolul 31 din Constituţie, respect meritat de către pasagerii aflaţi pe diferite porţiuni ale rutei.

25. Curtea reţine, că dreptul la libertatea conştiinţei protejat de articolul 31 din Constituţie şi dezvoltat în Legea nr.125 din 11 mai 2007 privind libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie, cuprinde libertatea de a aparţine sau nu unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor (articolul 4). Manifestarea "în spirit de toleranţă şi respect reciproc" trebuie să aibă loc în contextul protecţiei libertăţii conştiinţei prevăzute de articolul 31 din Constituţie şi, de fapt, acestea [toleranţa şi respectul], în sensul dispoziţiei constituţionale, sunt în afara oricărei legături cauzale cu situaţia îmbarcării persoanelor numai de pe teritoriul autogărilor, staţiilor publice sau în locurile care să asigure securitatea persoanelor transportate.

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 49 lit.s) din Codul transporturilor rutiere, ridicată de către dl avocat Igor Şelchin în dosarul nr.4r-3027/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.