Decizie nr.50 din 02.05.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.94g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2609 alin.(4) din Codul civil (legea aplicabilă obiectului de proprietate intelectuală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 94g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 2609 alin.(4) din Codul civil

(legea aplicabilă obiectului de proprietate intelectuală)

nr. 50  din  02.05.2023

 (în vigoare 02.05.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.170-171 art. 80 din 19.05.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 iunie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 mai 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2609 alin.(4) din Codul civil, ridicată de dl Eugeniu Turuta, parte în dosarul nr.2-19943/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Vladislav Holban de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie. La 5 iulie 2022, Curtea a recepţionat o cerere de completare a sesizării.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 22 octombrie 2020, dnii Eugeniu Turuta, Martin Turuta şi Radu Turuta au formulat o cerere de chemare în judecată împotriva "Meta Platforms" INC, prin care au solicitat constatarea încălcării dreptului de autor şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat.

4. La 31 mai 2022, dl Eugeniu Turuta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2609 alin.(4) din Codul civil.

5. Printr-o încheiere din 31 mai 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional

şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

[…]."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

7. Prevederile relevante ale Convenţiei de la Berna cu privire protecţia operelor literare şi artistice, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.511 din 22 iunie 1995, sunt următoarele:

Articolul 5

"În cazul operelor autorii cărora sunt protejaţi conform prezentei Convenţii, pe teritoriul statelor Uniunii, altele decât ţara de origine, autorii se vor bucura de drepturile pe care legile interne ale acestor ţări le acordă sau le vor acorda în viitor cetăţenilor lor, precum şi de drepturile acordate expres de prezenta Convenţie.

2) Beneficierea de drepturile respective şi exerciţiul acestora nu va fi supusă nici unei formalităţi; beneficierea şi exerciţiul sunt independente de existenţa protecţiei în ţara de origine a operei. În consecinţă, în afară de prevederile acestei Convenţii, întinderea protecţiei, precum şi mijloacele de redresare acordate autorului pentru protecţia drepturilor sale, vor fi guvernate în exclusivitate de legile ţării în care este revendicată protecţia.

[…]."

8. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 2609

Legea aplicabilă obiectului de proprietate intelectuală

"[…]

(4) Cererea de obţinere a despăgubirilor materiale sau morale este guvernată de legea statului pe al cărui teritoriu a fost încălcat dreptul de autor sau de proprietate intelectuală.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei susţine că articolul 2609 alin.(4) din Codul civil care stabileşte că cererea de obţinere a despăgubirilor materiale sau morale este guvernată de legile statului pe al cărui teritoriu a fost încălcat dreptul de autor sau de proprietate intelectuală, este contrar articolului 5 alin.(2) din Convenţia de la Berna cu privire la protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea nr.511 din 22 iunie 1995. Potrivit acestui articol, întinderea protecţiei şi mijloacele de redresare acordate autorului pentru a-şi ocroti drepturile vor fi guvernate în exclusivitate de legile ţării în care este revendicată protecţia.

10. Aşadar, legea internă stabileşte că protecţia dreptului de autor este guvernată de legea statului pe al cărui teritoriu a fost încălcat dreptul de autor, pe când norma internaţională prevede că dreptul de autor şi întinderea acestuia vor fi guvernate în exclusivitate de legile ţării în care este revendicat acest drept. Mai mult, prevederea contestată anulează caracterul obligatoriu al Convenţiei, de la care nu se poate deroga.

11. Autorul excepţiei susţine că prevederea contestată nu corespunde exigenţelor calităţii legii impuse de articolul 23 din Constituţie, deoarece autorul unei opere nu cunoaşte care lege îi va fi aplicată în cazul protecţiei dreptului de autor. De asemenea, caracterul incert al acestei prevederi rezultă şi din faptul încălcării dreptului de autor prin intermediul Internetului. În Internet este imposibil să stabileşti ţara în care are loc încălcarea. Aşadar, aplicarea articolului 2609 alin.(4) din Codul civil în cazul încălcării drepturilor de autor prin intermediul Internetului creează instanţei de judecată o sarcină irealizabilă: cea de a stabili statul pe al cărui teritoriu a fost încălcat dreptul de autor.

12. Autorul excepţiei subliniază că în cauza Balan v. Moldova, 29 ianuarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie este aplicabil în cazul proprietăţii intelectuale.

13. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate contravin articolelor 8 şi 23 din Constituţie, precum şi articolelor 6 din Convenţie şi 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reclamant într-un proces pendinte în instanţa de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea notează că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind constatarea încălcării dreptului de autor şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat (a se vedea §§ 3-5 supra). Curtea admite că prevederile contestate vor fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.37 din 24 martie 2022, § 21; DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 18).

20. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale] şi 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie. De asemenea, autorul a invocat articolele 6 din Convenţia Europeană, care garantează dreptul la un proces echitabil, şi 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, care protejează dreptul de proprietate.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolul 8 din Constituţie comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat (DCC nr.70 din 26 mai 2022, § 16). Articolul 23 alin.(2) din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (DCC nr.36 din 22 martie 2022, § 35).

22. Referitor la incidenţa articolului 6 din Convenţie, corespondent al articolului 20 din Constituţie, care protejează dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, Curtea observă că autorul excepţiei nu a prezentat argumente care să demonstreze incidenţa acestuia în prezenta cauză. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr.34 din 22 martie 2022, § 27).

23. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie şi a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, care protejează dreptul de proprietate privată, Curtea reţine că protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv protecţia dreptului de autor, intră în domeniul de protecţie al dreptului de proprietate (a se vedea Melnychuk v. Ucraina (dec.), 5 iulie 2005; Safarov v. Azerbaidjan, 1 septembrie 2022, § 30).

24. Curtea reţine că statul Republica Moldova are obligaţia pozitivă de a lua măsurile necesare pentru protecţia dreptului de proprietate, în special acolo unde există o legătură directă între măsurile pe care o persoană le poate aştepta în mod legitim de la autorităţi şi exerciţiul efectiv al dreptului său de proprietate, chiar şi în cazurile care implică litigii între părţi private. Această obligaţie pozitivă urmăreşte asigurarea unei protecţii suficiente a dreptului de proprietate prin lege şi oferirea unor remedii adecvate pentru partea vătămată (a se vedea Safarov v. Azerbaidjan, 1 septembrie 2022, § 31).

25. Articolul 8 din Constituţie obligă autorităţile Republicii Moldova să respecte tratatele la care este parte. Sub acest aspect, Curtea subliniază că Republica Moldova a ratificat, prin Hotărârea Parlamentului nr.511 din 22 iunie 1995, Convenţia de la Berna cu privire la protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886.

26. Articolul 5 din Convenţia respectivă prevede că în cazul operelor autorii cărora sunt protejaţi conform Convenţiei, pe teritoriul statelor Uniunii, altele decât ţara de origine, autorii se vor bucura de drepturile pe care legile interne ale acestor ţări le acordă sau le vor acorda în viitor cetăţenilor lor, precum şi de drepturile acordate expres de Convenţie (alin. (1)). Beneficierea de drepturile respective şi exerciţiul acestora nu va fi supusă niciunei formalităţi; beneficierea şi exerciţiul sunt independente de existenţa protecţiei în ţara de origine a operei. În consecinţă, în afară de prevederile acestei Convenţii, întinderea protecţiei, precum şi mijloacele de redresare acordate autorului pentru protecţia drepturilor sale, vor fi guvernate în exclusivitate de legile ţării în care este revendicată protecţia (alin. (2)).

27. Curtea notează că prevederea contestată de autorul excepţiei stabileşte că legea aplicabilă la examinarea cererii de obţinere a despăgubirilor materiale sau morale este legea statului pe al cărui teritoriu a fost încălcat dreptul de autor sau de proprietate intelectuală (conform principiului lex loci delicti commissi).

28. Curtea observă că autorul excepţiei pune în discuţie problema interpretării prevederii contestate prin prisma Convenţiei de la Berna, în sensul în care ar presupune ca legea aplicabilă litigiului să fie legea Republicii Moldova. De asemenea, autorul excepţiei se întreabă cum va fi posibil de stabilit legea statului pe al cărui teritoriu a fost încălcat dreptul de autor în cazul în care încălcarea acestui drept a avut loc prin intermediul Internetului. Curtea reţine că, în cazul în care a fost ridicată prezenta excepţie, pârâtul este identificat, fiind "Meta Platforms" INC, cu sediul în Statele Unite ale Americii (a se vedea § 3 supra).

29. Sub acest aspect, Curtea notează că instanţelor de judecată le revine sarcina şi competenţa de a stabili legea aplicabilă unei situaţii juridice concrete. Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în situaţii concrete excedează controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.20 din 17 februarie 2022, § 31). Mai mult, instanţele judecătoreşti au rolul decizional de a disipa dubiile existente cu privire la interpretarea unor norme legale (a se vedea Del Rio Prada v. Spania [MC], 21 octombrie 2013, § 93; Tőkés v. România, 27 aprilie 2021, § 72).

30. Aşadar, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2609 alin.(4) din Codul civil, ridicată de dl Eugeniu Turuta, parte în dosarul nr.2-19943/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Opinia disidentă a doamnei judecător Domnica Manole,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională

nr.317 din 13 decembrie 1994 şi al articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

nr.502 din 16 iunie 1995

Pentru că nu sunt de acord cu soluţia Deciziei nr.50/2023, votată de colegii mei, formulez această opinie disidentă.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este reclamant într-un litigiu privind proprietatea intelectuală, împotriva unei companii străine, prin care solicită constatarea încălcării dreptului de autor şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat.

Acesta a contestat în faţa Curţii articolul 2609 alin.(4) din Codul civil, care stabileşte că cererea de obţinere a despăgubirilor materiale sau morale este guvernată de legile statului pe al cărui teritoriu a fost încălcat dreptul de autor. Principalul său argument este că prevederea din Codul civil contravine articolului 5 alin.(2) din Convenţia de la Berna cu privire la protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886. Convenţia în discuţie a fost ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea nr.511 din 22 iunie 1995. Potrivit articolului din Convenţie, întinderea protecţiei şi mijloacele de redresare acordate autorului unei opere pentru a-şi ocroti drepturile vor fi guvernate în exclusivitate de legile ţării în care este revendicată protecţia.

Fără îndoială, dreptul de proprietate intelectuală reprezintă un aspect al dreptului de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie. Ca judecători constituţionali, avem obligaţia de a interpreta şi aplica drepturile fundamentale în concordanţă cu tratatele la care Republica Moldova este parte, precum şi obligaţia de a respecta cu bună-credinţă aceste tratate. Dacă dispoziţiile unui tratat la care Republica Moldova este parte oferă un alt tratament pentru exerciţiul dreptului de proprietate, în comparaţie cu dispoziţiile legislaţiei naţionale, Curtea Constituţională este obligată să efectueze o analiză în fond şi să stabilească dacă dispoziţiile tratatului le profită persoanelor destinatare.

Există o diferenţă certă între dispoziţiile articolului 5 alin.(2) din Convenţia de la Berna şi dispoziţiile articolului 2609 alin.(4) din Codul civil.

În baza celor menţionate supra, consider că Plenul Curţii Constituţionale trebuia să opereze analiza în fond a acestui articol din Codul civil, articol care a fost contestat în mod clar.

Consider că argumentul potrivit căruia "instanţelor de judecată le revine sarcina şi competenţa de a stabili legea aplicabilă unei situaţii juridice concrete", menţionat în Decizia de inadmisibilitate, p.29, vine în discordanţă cu atribuţia Curţii Constituţionale, prevăzută la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie: "Curtea Constituţională exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor […]".