Decizie nr.50 din 31.05.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.59g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(11) din Codul penal şi a unor prevederi din articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.59g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal

şi a unor prevederi din articolul 283 alin.(1) din

 Codul de procedură penală

nr. 50  din  31.05.2018

 (în vigoare 31.05.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 277-284 art. 127 din 27.07.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 22 mai 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 31 mai 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, şi a textului “în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod” de la articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac, în dosarul nr.1a-586/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 22 mai 2018 de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (format din dnii judecători Xenofon Ulianovschi, Stelian Teleucă şi Silvia Vrabii), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 1 septembrie 2017 un procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale a dispus printr-o ordonanţă începerea urmăririi penale in rem, în legătură cu săvârşirea unui presupus trafic de influenţă, infracţiune prevăzută de articolul 326 alin.(2) lit.b) din Codul penal.

4. Pe 7 octombrie 2017 dl V. Ciobanu a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 326 alin.(2) literele b) şi c) din Codul penal.

5. Pe 14 decembrie 2017, în baza articolului 283 din Codul de procedură penală, procurorul a schimbat învinuirea din 7 octombrie 2017 şi i-a înaintat dlui V. Ciobanu o nouă învinuire. Potrivit noii învinuiri, acţiunile dlui V. Ciobanu au fost încadrate sub articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal. Pe 27 decembrie 2017 procurorul a trimis cauza penală la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în vederea examinării acesteia.

6. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 23 februarie 2018 dl V. Ciobanu a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal, pentru faptul că i-a oferit unei persoane învinuite de trafic de influenţă informaţii referitoare la materialele cauzei penale şi avantaje manifestate prin explicaţii detaliate cu privire la acţiunile ce trebuie să le întreprindă pentru ca anumite persoane publice să adopte o decizie, cunoscând că traficantul de influenţă pretinde o sumă de bani de la V. David, V. David şi A. Cojocaru, sub pretextul că are influenţă asupra unor persoane publice.

7. Nefiind de acord, dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac a contestat cu apel sentinţa primei instanţe.

8. În cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel, dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal şi a textului “în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod” de la articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală.

9. Prin încheierea din 15 mai 2018, instanţa de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

11. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 324

Corupere pasivă

“(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

[...]

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.”

Articolul 326

Traficul de influenţă

“[...]

(1¹) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin.(1),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[...]”

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 283

Schimbarea şi completarea acuzării

“(1) Dacă, în cursul urmăririi penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau completarea acuzării înaintate învinuitului, procurorul este obligat să înainteze învinuitului o nouă acuzare sau să o completeze pe cea anterioară în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod.

(2) Dacă, în cursul urmăririi penale, învinuirea înaintată nu s-a confirmat într-o anumită parte a ei, procurorul dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală în privinţa acestui capăt de învinuire.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal nu stabilesc că bunurile, serviciile, privilegiile sau avantajele trebuie să fie evaluate în bani şi nu stabilesc un prag valoric minim al remuneraţiei ilicite de la care fapta poate fi considerată infracţiune. Astfel, autorul excepţiei menţionează că lipsa acestor reglementări permite ca norma contestată să fie aplicată în mod subiectiv.

14. De asemenea, autorul excepţiei susţine că infracţiunea prevăzută de articolul 326 alin.(1¹) prevede pentru persoanele fizice o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau închisoare de până la 3 ani, indiferent dacă remuneraţia ilicită depăşeşte sau nu suma de 100 de unităţi convenţionale, în timp ce infracţiunea prevăzută de articolul 324 alin.(4) din Cod prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani dacă suma remuneraţiei ilicite nu depăşeşte 100 unităţi convenţionale. În acest sens, autorul excepţiei consideră că legislatorul a stabilit un tratament juridic diferit în cazul sancţiunii de la articolul 326 alin.(1¹), spre deosebire de sancţiunea de la articolul 324 alin.(4) din Cod, deşi suma remuneraţiei ilicite poate fi identică.

15. Totodată, autorul excepţiei susţine că textul “în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod” de la articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală nu este suficient de clar, deoarece nu stabileşte dacă organul de urmărire penală poate să dispună schimbarea învinuirii atunci când pentru infracţiunea care face obiectul noii învinuiri nu a fost dispusă începerea urmăririi penale. Astfel, autorul excepţiei menţionează că textul legal criticat este neconstituţional, în măsura în care la etapa urmăririi penale se schimbă acuzarea înaintată învinuitului, dacă în privinţa noii acuzări nu a fost dispusă începerea urmăririi penale.

16. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 7, 15, 16 alin.(1), 20, 21, 23 alin.(2), 25, 26, 46, 54 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, şi a Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac, în dosarul nr.1a-586/18, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal şi textul “în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod” de la articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală.

21. Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că, în motivarea sesizării, acesta a contestat articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal sub aspectul articolelor 16 şi 23 din Constituţie, iar articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală doar sub aspectul articolului 23 din Constituţie.

22. Fără a examina fondul excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal, Curtea reţine că în prezenta cauză inculpatul este învinuit de oferirea unor avantaje sub formă de “informaţii” şi “explicaţii”, care poartă în sine un caracter nepatrimonial. Cu referire la argumentele autorului excepţiei potrivit cărora norma contestată nu stabileşte un prag valoric minim al remuneraţiei ilicite, Curtea reţine că aceste aspecte ar putea fi invocate dacă la judecarea cauzei obiectul remuneraţiei ilicite ar avea un caracter patrimonial, deoarece existenţa unui prag valoric minim presupune că remuneraţia ilicită poate fi evaluată în bani, fapt care nu este valabil în prezenta cauză. Astfel, Curtea observă că prevederile contestate nu sunt determinante pentru soluţionarea cauzei. De altfel, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a aplicabilităţii textului de lege criticat la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificate şi efectele unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. În prezenta cauză, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar servi doar unui interes general, nu soluţionării cauzei în care a fost ridicată în mod direct, unde nu ar produce nici un efect.

23. În acest sens, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa că de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument riscă să devină unul abstract, pierzându-se în aceste condiţii caracterul concret al excepţiei. Excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o excepţie de procedură care are ca scop împiedicarea pronunţării unei soluţii bazate pe o normă neconstituţională. Mai mult, Curtea a menţionat că, în cazul constatării neconstituţionalităţii unei norme prin intermediul excepţiei, aceasta nu manifestă doar o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât se referă în primul rând la situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată (DCC nr.83 din 6 septembrie 2017, § 21-22; DCC nr.56 din 27 iunie 2017, § 23-25).

24. Aceeaşi soluţie este valabilă şi pentru criticile autorului excepţiei cu privire la existenţa unui tratament juridic diferit în cazul sancţiunii de la articolul 326 alin.(1¹), spre deosebire de sancţiunea de la articolul 324 alin.(4) din Codul penal. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată in abstracto.

25. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal nu întruneşte condiţiile de admisibilitate.

26. Cu referire la critica de neconstituţionalitate a textului “în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod” de la articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acesta este contestat sub aspectul neclarităţii, autorul considerând că textul legal nu prevede dacă organul de urmărire penală poate să dispună schimbarea învinuirii atunci când în privinţa infracţiunii care face obiectul noii învinuiri nu a fost dispusă începerea urmăririi penale.

27. Sub acest aspect, Curtea menţionează că, potrivit articolului 28 alin.(1) din Codul de procedură penală, autorităţile au obligaţia pozitivă, în limitele competenţei lor, de a porni urmărirea penală, în cazul în care sunt sesizate, în modul prevăzut de Cod, cu privire la comiterea unei infracţiuni, şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate. În acelaşi sens, articolul 274 alin.(1) din Codul de procedură penală permite începerea urmăririi penale dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune. De asemenea, Codul penal defineşte în articolul 14 infracţiunea ca o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.

28. Astfel, având în vedere că pornirea urmăririi penale este legată în mod indispensabil de existenţa unei fapte penale şi, în acelaşi timp, constituie o etapă obligatorie a procesului penal, Curtea reţine că este firesc ca aceasta să fie dispusă in rem.

29. În acelaşi timp, Curtea constată că normele procesual-penale nu impun necesitatea începerii urmăririi penale în cazul în care pe parcursul urmăririi penale faptei i se dă o altă încadrare juridică sau apar alte elemente care au legătură cu fapta principală. Curtea observă că, deşi în prezenta cauză acţiunile învinuitului au fost încadrate juridic, prin noua învinuire, sub un alt alineat din articolul 326 din Codul penal, atât ordonanţa de punere sub învinuire din 7 octombrie 2017, cât şi ordonanţa de schimbare a învinuirii din 14 decembrie 2017 au ca bază aceleaşi circumstanţe de fapt, fiind astfel menţinută o legătură intrinsecă cu faptele descrise în ordonanţa de începere a urmăririi penale.

30. În acest sens, Curtea reţine că încadrarea juridică a faptei stabilită prin ordonanţa de începere a urmăririi penale reprezintă o versiune preliminară a organului de urmărire penală, care poate evolua în timp, în funcţie de probele administrate. În acelaşi timp, încadrarea juridică stabilită prin ordonanţa de punere sub învinuire nu este definitivă, aceasta putând fi schimbată până la elaborarea rechizitoriului. Astfel, Curtea reţine că încadrarea juridică stabilită prin ordonanţa de începere a urmăririi penale nu poate constitui un impediment pentru înaintarea unei noi învinuiri în privinţa unei persoane, dacă noua învinuire are o legătură intrinsecă cu fapta în legătură cu care a fost pornită urmărirea penală.

31. Prin urmare, Curtea reţine că textul “în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod” de la articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală corespunde cu cerinţele calităţii legii stabilite la articolul 23 din Constituţie.

32. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, şi a textului “în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod” de la articolul 283 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac, în dosarul nr.1a-586/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.