BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Acte judiciare

Decizie nr.51 din 28.05.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.26g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 52 alin.(1) pct.1) din Codul de procedură penală (atribuţia procurorului de a dispune exercitarea urmăririi penale)

Tipul documentului
Acte judiciare
Data adoptării
28.05.2020

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.26g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 52 alin. (1) pct.1) din Codul de procedură penală

(atribuţia procurorului de a dispune exercitarea urmăririi penale)

nr. 51  din  28.05.2020

 (în vigoare 28.05.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.180-187 art. 92 din 17.07.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 februarie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 28 mai 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin.(1) pct.1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Petru Balan în dosarul nr.1-47/2019, pendinte la Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Alexandru Bogdan, de la Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender, se află cauza penală privind învinuirea dlui Aurel Cuconescu-Palii de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 325 alin.(1) [Coruperea activă] din Codul penal.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 14 februarie 2020, dl avocat Petru Balan, care reprezintă interesele dlui Aurel Cuconescu-Palii, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin.(1) pct.1) din Codul de procedură penală.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sânt garantate.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“[...]

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 52

Atribuţiile procurorului în cadrul urmăririi penale

“(1) În cadrul urmăririi penale, procurorul, în limita competenţei sale materiale şi teritoriale:

1) porneşte urmărirea penală, dispunând printr-o ordonanţă motivată fie efectuarea urmăririi penale de către alte organe de urmărire penală, fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod, sau refuză pornirea urmăririi penale, sau dispune încetarea urmăririi penale.

[…].”

Articolul 269

Competenţa organului de urmărire penală al Centrului Naţional Anticorupţie

“Organul de urmărire penală al Centrului Naţional Anticorupţie efectuează urmărirea penală în privinţa infracţiunilor prevăzute la art.239-240, 243, 279 şi 324-335 din Codul penal, precum şi a celor săvârşite în conexiune cu acestea, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.”

Articolul 270

Competenţa procurorului la exercitarea urmăririi penale

“(1) Procurorul exercită urmărirea penală în cazurile:

1) infracţiunilor săvârşite de:

a) Preşedintele ţării;

b) deputaţi;

c) membri ai Guvernului;

d) judecători;

e) procurori;

g) ofiţeri de urmărire penală colaboratori de politie şi colaboratori ai organelor care desfăşoară activitate specială de investigaţii, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu;

h) minori, dacă acestea sânt deosebit de grave şi excepţional de grave;

i) angajaţii Centrului Naţional Anticorupţie, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu;

2) următoarelor infracţiuni:

a) atentatele la viaţa poliţiştilor, ofiţerilor de urmărire penală, ofiţerilor de informaţii şi securitate, procurorilor, judecătorilor, dacă atentatul este legat de exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi la viaţa membrilor familiilor acestora;

b) infracţiuni date în competenţa procuraturilor specializate, conform prevederilor art.2701 şi 2702;

5) infracţiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant, prevăzute la art.1661 din Codul penal.

(4) Este competent să exercite urmărirea penală în cazurile prevăzute la alin.(1) procurorul de la procuratura în a cărei rază teritorială a fost săvârşită infracţiunea sau, după caz, procurorul din procuratura specializată.

(5) Procurorul General şi adjuncţii săi pot să dispună, prin ordonanţă motivată, exercitarea urmăririi penale în cazurile prevăzute la alin.(1) de către procurorul din altă procuratură.

(7) Urmărirea penală împotriva Procurorului General se porneşte de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor.

(8) În cauzele complicate şi de mari proporţii, procurorul ierarhic superior celui de a cărui competenţă este urmărirea penală poate dispune, prin ordonanţă motivată, exercitarea urmăririi penale de către un grup de procurori şi ofiţeri de urmărire penală, indicând procurorul care conduce grupul.

(9) În caz de necesitate, procurorul poate exercita personal urmărirea penală în orice cauză penală.”

Articolul 2701

Competenţa Procuraturii Anticorupţie

“(1) Procuratura Anticorupţie exercită urmărirea penală în cazul infracţiunilor prevăzute la art.1811, 1812, 2421, 2422, 324-329, 332-335 din Codul penal şi în cazul infracţiunilor comise cu folosirea situaţiei de serviciu, prevăzute la art.190 şi 191 din Codul penal:

1) dacă au fost săvârşite de:

a) persoane cu funcţii de demnitate publică în sensul art.123 alin.(3) din Codul penal, cu excepţia primarilor şi viceprimarilor satelor şi comunelor, consilierilor locali ai satelor şi comunelor;

b) funcţionari publici de conducere de nivel superior;

c) ofiţeri de urmărire penală şi ofiţeri de investigaţii;

d) avocaţi;

e) executori judecătoreşti;

f) administratori autorizaţi;

g) persoane ce reprezintă conducerea întreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni cu capital majoritar de stat;

h) persoane ce reprezintă conducerea băncilor comerciale;

i) secretarul Consiliului Suprem de Securitate, şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, alte persoane cu funcţii de răspundere din cadrul Statului Major General al Forţelor Armate, precum şi de persoane care deţin gradul militar de general sau un grad special corespunzător acestuia;

[...].”

Articolul 271

Verificarea competenţei

“(1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut de art.262 este obligat să-şi verifice competenţa.

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul “fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin.(1) pct.1) din Codul de procedură penală este imprevizibil, pentru că nu stabileşte în mod clar situaţiile şi condiţiile în care un procuror ar putea să-şi asume din proprie iniţiativă exercitarea urmăririi penale.

9. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că incertitudinea textului contestat aduce atingere dreptului la apărare.

10. În opinia sa, textul de lege contestat încalcă articolele 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 26 alineatele (1) şi (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin.(1) pct.1) din Codul de procedură penală. Acest articol îi conferă procurorului, între altele, atribuţia de a dispune printr-o ordonanţă motivată exercitarea nemijlocită de către acesta a urmăririi penale în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

15. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care urmărirea penală a fost exercitată şi de către procuror. Prin urmare, Curtea reţine că textul contestat poate fi aplicat în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) [care garantează preeminenţa dreptului], 23 alin.(2) [care stabileşte condiţiile calităţii legii, i.e.: accesibilitatea şi previzibilitatea] şi 26 alineatele (1) şi (2) [care garantează dreptul la apărare] din Constituţie.

19. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, Curtea reiterează că aceste articole nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă valorile şi standardele pe care le garantează articolele menţionate mai sus: preeminenţa dreptului şi calitatea legii (a se vedea DCC nr.7 din 24 ianuarie 2020, § 17; DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 28). Calitatea unei legi nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 28).

20. Curtea observă că textul contestat nu restrânge dreptul la apărare al persoanei, invocat de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Faptul că procurorul are competenţa de a dispune printr-o ordonanţă motivată exercitarea nemijlocită de către acesta a urmăririi penale în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală nu ridică o problemă din perspectiva dreptului la apărare. Prevederile contestate nu aduc vreo ingerinţă în acest drept. Prin urmare, articolul 26 din Constituţie nu este incident.

21. Curtea reiterează că exigenţa previzibilităţii legii este îndeplinită atunci când persoana poate – în caz de necesitate, cu o asistenţă juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele pe care le poate avea o anumită conduită (Gestur Jónsson şi Ragnar Halldór Hall v. Islanda, 30 octombrie 2018, § 88; Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 40).

22. În această cauză, Curtea observă că textul “fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin.(1) pct.1) din Codul de procedură penală este redactat cu suficientă precizie. Cazurile în care urmărirea penală este exercitată de către procuror sunt prevăzute expres de articolele 270 şi 2701 din Codul de procedură penală. Totodată, instanţelor de judecată le revine sarcina stabilirii în fiecare caz particular a consecinţelor încălcării competenţei de exercitare a urmăririi penale.

23. Curtea reţine că argumentele invocate de autor în sesizare vizează aplicarea şi interpretarea legii. Această competenţă le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 29). De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 şi § 51).

24. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 52 alin.(1) pct.1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Petru Balan, în dosarul nr.1-47/2019, pendinte la Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.