Decizie nr.52 din 04.05.2023 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.185g/2022 şi nr.79g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 55 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură şi 75 alineatele (2) şi (3) şi 78 alin.(2) lit.c) din Codul muncii

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 185g/2022 şi nr. 79g/2023 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 55 alin.(1) din Legea

nr. 3 din 25 februarie 2016 cu  privire la  Procuratură şi 75

alineatele (2) şi (3) şi 78 alin.(2) lit.c) din Codul muncii

nr. 52  din  04.05.2023

 (în vigoare 04.05.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.176-178 art. 83 din 26.05.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 14 noiembrie 2022 şi la 21 martie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 mai 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, 75 alineatele (2) şi (3) şi 78 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, ridicate de dl Dumitru Răileanu, reclamant în dosarul nr.3-133/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi în dosarul nr.3-851/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău, format din dl judecător Anatolie Minciună şi dnele judecătoare Veronica Negru şi Ecaterina Palanciuc, şi de dl judecător Igor Barbacaru din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 185g/2022.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

Dosarul nr.3-133/2022 (sesizarea nr.185g/2022)

4. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află cererea de chemare în judecată depusă de dl Dumitru Răileanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, având ca terţ intervenient Procuratura Generală, privind contestarea Hotărârii Consiliului nr.1-51/2022 din 4 martie 2022 privind eliberarea acordului în vederea suspendării din funcţie a unui procuror.

5. În şedinţa de judecată din 3 octombrie 2022, dl Dumitru Răileanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură şi 75 alineatele (2) şi (3) şi 78 alin.(2) lit.c) din Codul muncii.

6. Printr-o încheiere din 10 octombrie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Dosarul nr.3-851/2022 (sesizarea nr.79g/2023)

7. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află cererea de chemare în judecată depusă de dl Dumitru Răileanu împotriva Procuraturii Generale, având ca terţ intervenient Consiliul Superior al Procurorilor, referitoare la anularea ordinului Procurorului General interimar nr.413-p din 10 martie 2022 privind suspendarea dlui Dumitru Răileanu din funcţia de procuror, începând cu 10 martie 2022 şi până la pronunţarea unei decizii definitive în cauza penală în care este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni.

8. La 20 februarie 2023, dl Dumitru Răileanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură şi 75 alineatele (2) şi (3) şi 78 alin.(2) lit.c) din Codul muncii.

9. Printr-o încheiere din 7 martie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Legii cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 sunt următoarele:

Articolul 55

Suspendarea din funcţie

"(1) Procurorul în privinţa căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din funcţie de către Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor. În situaţii ce nu suferă amânare, Procurorul General îl poate suspenda pe procuror fără acordul Consiliului Superior al Procurorilor, până la următoarea şedinţă a Consiliului Superior al Procurorilor.

(2) Procurorul este suspendat din funcţie prin ordin al Procurorului General, fără implicarea Consiliului Superior al Procurorilor, atunci când i se acordă concediu de maternitate şi concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 6 ani. În celelalte cazuri prevăzute de lege, procurorul este suspendat din funcţie prin ordin al Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

(3) Suspendarea din funcţie a procurorului în cazurile prevăzute la alin.(2) nu atrage anularea garanţiilor sociale.

(4) În cazul prevăzut la alin.(1), dacă nu a fost probată vinovăţia procurorului sau dacă a fost pronunţată o sentinţă de achitare ori de încetare a procesului penal pe motiv de reabilitare, suspendarea din funcţie încetează, iar procurorul este restabilit în toate drepturile anterioare.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(2), la expirarea termenului de suspendare din funcţie, procurorul preia funcţia pe care a deţinut-o până la suspendare sau, cu consimţământul lui, i se oferă o altă funcţie de procuror echivalentă.

(6) Procurorul poate ataca hotărârea privind suspendarea sa din funcţie în instanţa de judecată în condiţiile legii."

12. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 75

Noţiuni generale

"[…]

(2) Suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor salariale (salariu, sporuri, alte plăţi) de către angajator.

(3) Pe toată durata suspendării contractului individual de muncă, drepturile şi obligaţiile părţilor, în afară de cele prevăzute la alin.(2), continuă să existe dacă prin actele normative în vigoare, prin convenţiile colective, prin contractul colectiv şi prin cel individual de muncă nu se prevede altfel.

[…]."

Articolul 78

Suspendarea contractului individual de muncă la iniţiativa uneia dintre părţi

"[…]

(2) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului:

[…]

c) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiilor de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiilor susţine că articolele 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură şi 75 alineatele (2) şi (3) şi 78 alin.(2) lit.c) din Codul muncii sunt lipsite de previzibilitate, pentru că nu stabilesc durata maximă pentru care poate fi dispusă suspendarea din funcţie a procurorului.

14. Referitor la încălcarea dreptului la muncă, autorul excepţiilor precizează că procurorul a cărui relaţie de muncă a fost suspendată este lipsit de posibilitatea de a desfăşura o altă activitate salarizată. Mai mult, Legea cu privire la Procuratură nu prevede garanţii suficiente care ar exclude arbitrariul şi abuzurile, având în vedere în special relaţia de subordonare faţă de Procurorul General. Totodată, autorul arată că la examinarea măsurii privind suspendarea din funcţie a procurorului, Consiliul Superior al Procurorilor nu este obligat să examineze dacă infracţiunea pretins a fi comisă afectează buna exercitare a funcţiei de procuror. Simplul fapt că procurorul este acuzat de comiterea unei infracţiuni nu reprezintă un motiv suficient pentru a suspenda raporturile de serviciu.

15. Referitor la încălcarea principiului egalităţii, autorul excepţiilor susţine că suspendarea din funcţie este reglementată de Codul muncii, de Codul de procedură penală şi de Legea cu privire la Procuratură. Articolul 76 lit.g) din Codul muncii prevede că contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în cazul trimiterii în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată. Pe de altă parte, articolul 55 din Legea cu privire la Procuratură stabileşte că procurorul în privinţa căruia a fost intentată o urmărire penală poate fi suspendat de Consiliul Superior al Procurorilor. Astfel, pentru că Legea cu privire la Procuratură şi Codul muncii reglementează în mod diferit momentul în care poate fi dispusă suspendarea din funcţie, autorul pretinde existenţa unui tratament diferenţiat nejustificat aplicat procurorilor.

16. Referitor la încălcarea dreptului la protecţie socială, autorul excepţiei susţine că pentru perioada suspendării din funcţie nu i se achită salariu sau alte plăţi salariale, fapt care îl lipseşte de mijloace financiare necesare unui trai decent. Totodată, Legea cu privire la Procuratură prevede că în perioada suspendării din funcţie procurorul este obligat să respecte regimul interdicţiilor şi al incompatibilităţilor.

17. Autorul excepţiilor susţine că prevederile contestate încălcă articolele 4, 16, 20, 21, 23, 43, 47, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură şi din Codul muncii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia îi este conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie articolele 55 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură şi 75 alineatele (2) şi (3) şi 78 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, care prevăd suspendarea din funcţie a procurorului şi, respectiv, suspendarea contractului individual de muncă. Curtea reţine că prevederile contestate sub aspectul invocat de autorul sesizărilor nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze care au ca obiect controlul legalităţii unei hotărâri a Consiliului Superior al Procurorilor prin care s-a dat acordul pentru suspendarea din funcţie a unui procuror şi un ordin al Procurorului General interimar care a suspendat din funcţie un procuror, pe baza hotărârii corespunzătoare a Consiliului Superior al Procurorilor.

23. Curtea observă că suspendarea procurorului din funcţie este reglementată la articolul 55 din Legea cu privire la Procuratură şi că această normă reprezintă o lex specialis în raport cu articolele 75 şi 78 din Codul muncii. Din acest motiv, pentru că aceste din urmă prevederi nu sunt incidente în cauzele în care au fost ridicate excepţiile, Curtea reţine că, în acest capăt, sesizările sunt inadmisibile (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.87 din 20 iulie 2020, § 17).

24. În sesizări, autorul afirmă că articolul 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură încalcă articolele 4 [drepturile şi libertăţile omului], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială], 53 [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

25. Autorul susţine incidenţa articolului 4 din Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că această normă constituţională comportă un caracter general şi constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, ce nu poate constitui un reper individual şi separat (DCC nr.74 din 2 iulie 2020, § 28).

26. Referitor la incidenţa articolelor 16 şi 23 din Constituţie, Curtea subliniază că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26). Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (HCC nr.21 din 6 decembrie 2022, § 34; DCC nr.126 din 5 august 2021, § 27).

27. În sesizări, autorul pretinde existenţa unei ingerinţe în articolele 20 şi 53 din Constituţie. Curtea observă că autorul s-a limitat la simpla invocare a acestor norme. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate (DCC nr.109 din 13 iulie 2021, § 24).

28. Curtea nu poate reţine nici incidenţa articolului 21 din Constituţie. Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa că prin suspendarea din funcţie nu se încalcă, per se, prezumţia de nevinovăţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 3 martie 2016, § 56; DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 71).

29. În capătul sesizării privind încălcarea articolului 43 din Constituţie, autorul a motivat că articolul 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură este lipsit de previzibilitate. Autorul excepţiilor a afirmat că prevederea în discuţie nu stabileşte termenul maxim pentru care poate fi dispusă suspendarea din funcţie şi că aceasta îi interzice procurorului suspendat din funcţie să desfăşoare alte activităţi salarizate.

30. Curtea observă că suspendarea din funcţie a procurorului se decide de către Consiliul Superior al Procurorilor, pe baza demersului Procurorului General, în cazul în care împotriva unui procuror este începută urmărirea penală. Totodată, articolul 55 alin.(6) din Legea cu privire la Procuratură stabileşte că hotărârea referitoare la suspendare poate fi atacată în instanţa de judecată în condiţiile legii. Curtea consideră că posibilitatea contestării suspendării în instanţa de judecată reprezintă o garanţie procedurală.

31. Pe de altă parte, Curtea constată că, deşi Legea nu prevede un termen maxim pentru suspendarea din funcţie a procurorului, durata ei exactă poate fi determinată prin raportare la articolul 55 alin.(4) din Lege, care stabileşte o condiţie ulterioară reprezentată de pronunţarea unei decizii definitive în cauza penală şi care conduce, potrivit textului normei, la încetarea suspendării.

32. Referitor la capătul sesizării în care se susţine că articolul 55 alin.(1) din Lege îi interzice procurorului să desfăşoare alte activităţi salarizate, Curte reţine că norma contestată nu prevede o asemenea interdicţie.

33. Autorul excepţiilor a afirmat existenţa unui tratament diferenţiat nejustificat aplicat procurorilor la suspendarea lor din funcţie în cazul intentării unei cauze penale, precizând că condiţiile în care are loc suspendarea lor din funcţie sunt mult mai severe decât în cazul altor salariaţi. În acest sens, autorul excepţiei a făcut referire la articolul 76 lit.g) din Codul muncii, care prevede că contractul individual de muncă se suspendă doar în cazul trimiterii dosarului penal în instanţa de judecată şi doar dacă infracţiunea pretins a fi comisă este incompatibilă cu munca prestată.

34. Curtea menţionează că, dat fiind statutul şi competenţele exercitate de către procurori, nu se poate susţine existenţa unei situaţii comparabile în cazul lor şi al altor categorii de salariaţi. Diferenţele pe care le implică funcţia de procuror sunt substanţiale şi presupun obligaţii precise, cum sunt, de exemplu, cele referitoare la regimul juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor, precum şi cele care vizează integritatea şi corectitudinea în relaţiile cu publicul, cu superiorii şi cu colegii. De asemenea, Curtea observă că activitatea procurorilor poate afecta mai mult drepturile fundamentale, iar din acest motiv, standardele de comportament impuse acestora pot fi mai dure.

35. Prin urmare, pentru că condiţiile care reglementează statutul profesiei de procuror se deosebesc în mod substanţial de cele care reglementează alte profesii, Curtea nu reţine incidenţa articolului 16 din Constituţie.

36. Referitor la încălcarea articolului 47 din Constituţie, Curtea precizează că, deşi pe perioada suspendării din funcţie procurorului nu i se achită salariul sau alte plăţi salariale, acesta este restabilit în drepturile sale în cazul în care în privinţa sa este pronunţată o sentinţă de achitare ori de încetare a procesului penal pe motiv de reabilitare. Pe de altă parte, referitor la obligaţia respectării regimului juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor pe perioada suspendării din funcţie, Curtea precizează că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură este afectată norma constituţională menţionată.

37. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, 75 alineatele (2) şi (3) şi 78 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, ridicate de dl Dumitru Răileanu, reclamant în dosarul nr.3-133/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi în dosarul nr.3-851/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.