Decizie nr.53 din 06.09.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Regulamentul cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.468 din 25 martie 2008 (privatizarea încăperilor nelocuibile)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din Regulamentul cu

privire  la  privatizarea  încăperilor  nelocuibile  date

în locaţiune, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.468 din 25 martie 2008

(privatizarea încăperilor nelocuibile)

nr. 53  din  06.09.2016

 (în vigoare 06.09.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 399-404 art. 94 din 18.11.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 14 iulie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a punctului 3 lit.g) din Regulamentul cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.468 din 25 martie 2008, ridicată de avocatul Sergiu Radu în dosarul nr.3-27/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Străşeni.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 14 iulie 2016 de către judecătorul Dumitru Mîrzenco, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 3 septembrie 2015, SC “Lozval Construct” SRL a solicitat Consiliului raional Străşeni crearea unei comisii de privatizare a încăperilor nelocuibile deţinute în locaţiune şi aprobarea regulamentului de funcţionare aferent.

4. Drept răspuns, preşedintele raionului Străşeni a menţionat că instituirea unei comisii de privatizare nu este necesară, întrucât bunurile respective au fost date în locaţiune, fără dreptul de a fi privatizate.

5. La 10 septembrie 2015, SC “Lozval Construct” SRL a adresat Consiliului raional Străşeni două cereri prealabile, prin care şi-a reiterat intenţia de a privatiza bunurile deţinute în locaţiune.

6. La 16 noiembrie 2015, SC “Lozval Construct” SRL a înaintat o acţiune în contenciosul administrativ împotriva Consiliului raional Străşeni, în vederea obligării acestuia de a crea comisia de privatizare şi a adopta regulamentul de funcţionare a acesteia.

7. În cadrul procesului, Consiliul raional Străşeni a susţinut că punctul 3 din Regulament, care cuprinde lista bunurilor nepasibile de privatizare, prin Hotărârea Guvernului nr.299 din 18 martie 2016 a fost completat cu litera g) cu următorul cuprins: “încăperile care, potrivit legislaţiei, se transmit în locaţiune fără drept de privatizare.”

8. La 17 iunie 2016, avocatul Sergiu Radu a înaintat instanţei de judecată un demers cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a punctului 4 din Hotărârea Guvernului nr.299 din 18 martie 2016, prin care a fost completat punctul 3 din Regulament.

9. Prin încheierea din 7 iulie 2016, instanţa de judecată a admis demersul şi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 96

Rolul [Guvernului]

“(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

(2) În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament.”

Articolul 102

Actele Guvernului

“(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.”

Articolul 126

Economia

“(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

[…].”

Articolul 127

Proprietatea

“[…] (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. […].”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice (M.O., 2007, nr.90-93, art.401) sunt următoarele:

Articolul 6

Competenţa Guvernului în administrarea

şi deetatizarea proprietăţii publice

“(1) În domeniul administrării proprietăţii publice, de competenţa Guvernului sînt:

[…]

c) aprobarea proiectului de listă a bunurilor proprietate publică nepasibile de privatizare şi prezentarea lui în Parlament spre aprobare;

[…]

(2) În domeniul privatizării proprietăţii publice, de competenţa Guvernului sînt:

a) aprobarea listei bunurilor proprietate de stat supuse privatizării;

b) aprobarea proiectelor individuale de privatizare;

c) aprobarea actelor normative necesare executării prezentei legi;

d) supravegherea procesului de privatizare a proprietăţii publice;

d¹) adoptarea hotărîrilor privind schimbul de bunuri, inclusiv acţiuni;

e) alte atribuţii stabilite prin lege.”

Articolul 13

Bunurile nepasibile de privatizare

“(1) Din bunurile nepasibile de privatizare fac parte bunurile domeniului public, patrimoniul persoanelor juridice de drept public, precum şi:

a) obiectivele care asigură capacitatea de apărare şi securitatea statului, ordinea publică;

b) obiectivele care fac parte din patrimoniul cultural naţional, înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, cu excepţia celor stabilite de lege;

c) valorile materiale incluse în rezervele de stat şi în rezervele de mobilizare;

d) obiectivele a căror activitate constituie monopolul statului;

e) bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental;

f) terenurile din fondul apelor, inclusiv terenurile de sub apele folosite în interes public, fondul forestier, fîşiile forestiere de protecţie a apelor şi cele din zonele sanitare, terenurile expuse riscului de alunecări;

g) căile de comunicaţie, pasajele subterane pentru pietoni;

h) oenotecile care, potrivit legislaţiei în vigoare, fac parte din patrimoniul cultural naţional;

h¹) publicaţiile periodice “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, monitoarele oficiale ale raioanelor, ale municipiilor şi monitorul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, precum şi publicaţiile periodice publice incluse în lista bunurilor nepasibile de privatizare;

i) alte bunuri care, potrivit legislaţiei, fac obiectul exclusiv al proprietăţii statului sau al proprietăţii unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Deopotrivă cu cele indicate la alin.(1), sînt nepasibile de privatizare:

a) întreprinderile de stat care efectuează înregistrarea de stat a întreprinderilor şi a bunurilor, certificarea mărfurilor şi a tehnicii, alte întreprinderi de stat care îndeplinesc, în exclusivitate sau în parte, funcţii auxiliare ale statului;

b) întreprinderile de stat /municipale care exploatează drumurile auto, bunurile transportului feroviar, aviatic, fluvial şi prin conducte, alte întreprinderi din infrastructura socială şi/sau economică de uz sau de interes naţional ori local;

c) întreprinderile de stat /municipale care editează publicaţii periodice.

(3) Proiectul de listă a bunurilor nepasibile de privatizare se elaborează de organul abilitat, în baza propunerilor făcute de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.

(4) După generalizarea propunerilor privind includerea în lista bunurilor nepasibile de privatizare, organul abilitat prezintă Guvernului proiectul de listă, care, după aprobare, se prezintă Parlamentului. Lista bunurilor nepasibile de privatizare poate fi modificată, după caz.

[…].”

Articolul 22

Obiectul privatizării

“(1) Obiect al privatizării pot fi următoarele bunuri proprietate publică:

a) pachetele de acţiuni;

b) părţile sociale;

c) încăperile nelocuibile, inclusiv cele date în locaţiune, cu excepţia celor nominalizate la art.50 alin.(3);

d) construcţiile nefinalizate;

d¹) întreprinderile de stat /municipale, ca complexe patrimoniale unice;

e) bunurile imobile, mobile şi complexele de bunuri;

f) terenurile aferente bunurilor care se privatizează sau bunurilor private, inclusiv terenurile pentru construcţii, cu excepţia celor nominalizate la art.53 alin.(5).

[…].”

Articolul 50

Privatizarea încăperilor nelocuibile

“1) Încăperile nelocuibile proprietate publică date în locaţiune se privatizează în modul stabilit de Guvern.

[…]

(3) Nu sînt pasibile de privatizare:

a) încăperile nelocuibile din clădirile în care sînt amplasate autorităţi publice, întreprinderi, organizaţii şi instituţii de stat /municipale (cu excepţia subsolurilor ori parterului acestor clădiri, în cazul în care au fost prevăzute în documentele de proiectare sau de inventariere tehnică pentru amplasarea bunurilor de menire socială, şi a încăperilor din subsoluri, etaje tehnice în care nu sînt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti);

b) bunurile imobile care constituie patrimoniu cultural naţional, cu excepţia celor permise pentru vînzare/cumpărare în conformitate cu legislaţia;

c) bunurile imobile în a căror privinţă sînt adoptate decizii de demolare în conformitate cu planul general de dezvoltare a localităţii;

d) încăperile amplasate pe traseele reţelelor inginereşti, în pasajele subterane pentru pietoni şi în alte locuri de uz comun;

e) încăperile în care sînt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti;

f) încăperile al căror cost a fost inclus în costul unor alte bunuri care se privatizează.”

12. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.468 din 25 martie 2008 (M.O., 2008, nr.66-68, art.442), sunt următoarele:

“3. Nu sînt pasibile de privatizare:

a) încăperile nelocuibile din clădirile în care sînt amplasate autorităţi publice, întreprinderi, organizaţii şi instituţii de stat /municipale (cu excepţia subsolurilor ori parterului acestor clădiri, în cazul în care au fost prevăzute în documentele de proiectare sau de inventariere tehnică pentru amplasarea bunurilor de menire socială şi a încăperilor din subsoluri, etaje tehnice în care nu sînt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti);

b) bunurile imobile care constituie patrimoniu cultural naţional, cu excepţia celor stabilite de lege;

c) bunurile imobile în a căror privinţă sînt adoptate decizii de demolare în conformitate cu planul general de dezvoltare a localităţii;

d) încăperile amplasate pe traseele reţelelor inginereşti, în pasajele subterane pentru pietoni şi în alte locuri de uz comun;

e) încăperile în care sînt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti;

f) încăperile al căror cost a fost inclus în costul altor bunuri care se privatizează;

g) încăperile care, conform legislaţiei, se transmit în locaţiune fără drept de privatizare.”

13. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.299 din 18 martie 2016 cu privire la aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în unele hotărâri ale Guvernului (M.O., 2016, nr.69-77, art.351) sunt următoarele:

“4. Hotărârea Guvernului nr.468 din 25 martie 2008 “Cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.66-68, art.442) se modifică şi se completează după cum urmează:

[…]

b) în Regulament:

1) la punctul 3:

se completează cu litera g) cu următorul cuprins:

“g) încăperile care, conform legislaţiei, se transmit în locaţiune fără drept de privatizare”;

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că introducerea literei g) în punctul 3 din Regulament prin Hotărârea Guvernului nr.299 din 18 martie 2016 constituie o încălcare a art.50 din Legea nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

15. Autorul menţionează că, în lipsa existenţei normei instituite prin lit.g) în Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, Guvernul nu este în drept să extindă cadrul legal instituit de legiuitor.

16. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încalcă articolele 66, 72, 96 şi 102 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Sergiu Radu în dosarul nr.3-27/2016, care se află pe rolul Judecătoriei Străşeni, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

21. Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie interdicţia privatizării încăperilor nelocuibile, care pot fi transmise doar în locaţiune.

22. Curtea relevă că obiectul excepţiei vizează, în esenţă, prevederile punctului 3 litera g) din Regulamentul cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.468 din 25 martie 2008, prin care se completează lista bunurilor nepasibile de privatizare, în corelaţie cu normele cuprinse în Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

23. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorul acesteia a pretins că prin includerea literei g) în Regulament prin Hotărârea Guvernului nr.299 din 18 martie 2016 Guvernul a depăşit limitele de reglementare atribuite de legislativ.

24. Curtea reţine că, în conformitate cu principiile separaţiei şi colaborării puterilor în stat, Guvernul, potrivit art.102 alin.(2) din Constituţie, adoptă hotărâri în vederea executării legilor, care nu trebuie să contravină prevederilor acestora sau să le depăşească.

25. Curtea menţionează că, prin Hotărârea nr.468 din 25 martie 2008, Guvernul a aprobat Regulamentul cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune.

26. Potrivit preambulului la Hotărârea nr.468 din 25 martie 2008, Guvernul a aprobat Regulamentul în vederea realizării Legii nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

27. Curtea reţine că, potrivit art.22 alin.(1) lit.c) din lege, încăperile nelocuibile, inclusiv cele date în locaţiune, pot constitui obiect al privatizării, cu excepţiile specificate la art.50 alin.(3). Prin urmare, Curtea observă că norma enunţată nu stabileşte în exclusivitate privatizarea încăperilor nelocuibile, ci doar posibilitatea acestora de a fi privatizate.

28. La rândul său, art.50 alin.(3) din lege stabileşte în mod expres lista încăperilor nelocuibile care nu sunt pasibile de privatizare. În acelaşi timp, alin.(1) al articolului 50 din lege atribuie în sarcina Guvernului reglementarea modului de privatizare a încăperilor nelocuibile date în locaţiune.

29. Curtea menţionează că norma contestată stabileşte că nu sunt pasibile de privatizare “încăperile care, conform legislaţiei, se transmit în locaţiune fără drept de privatizare”.

30. Astfel, analizând în ansamblu prevederile legii menţionate supra şi litera g) din Regulament, Curtea constată că dispoziţiile prevăzute la litera g) nu constituie o normă primară care ar contraveni dispoziţiilor prevăzute de lege. Or, litera g) din Regulament nu instituie o altă categorie de bunuri nepasibile de privatizare, aceasta având un caracter generic.

31. Curtea observă că Guvernul a utilizat sintagma “conform legislaţiei”, de aici rezultă că norma contestată va fi aplicabilă doar în cazul coroborării acesteia cu o normă expres prevăzută de lege.

32. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea constată că argumentele invocate de autorul excepţiei nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează o chestiune de aplicare a legii în ansamblul ei, ceea ce intră în competenţa instanţei judecătoreşti, şi nu a Curţii Constituţionale.

33. Drept consecinţă, Curtea reţine că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 3 lit.g) din Regulamentul cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.468 din 25 martie 2008, ridicată de avocatul Sergiu Radu în dosarul nr.3-27/2016, pendinte la Judecătoria Străşeni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.