Decizie nr.54 din 02.06.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.10g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 264/1 alin.(1) şi alin.(4) din Codul penal
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizării nr.10g/2020 privind excepţia de
neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 2641
alin.(1) şi alin.(4) din Codul penal
nr. 54 din 02.06.2020
(în vigoare 02.06.2020)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.180-187 art. 94 din 17.07.2020
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, preşedinte,
dlui Eduard ABABEI,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ŞOVA,
dlui Serghei ŢURCAN,
dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,
cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 7 februarie 2020,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 2 iunie 2020 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:
- a textului “stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat” din articolul 2641 alin.(1);
- a textului “persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport” din articolul 2641 alin.(4);
- a textului “se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an” din articolul 2641 alin.(4) din Codul penal al Republicii Moldova,
ridicată de către dl avocat Serghei Rusu în interesul inculpatului Serghei Pogor, în dosarul nr.1-160/2018, pendinte la Judecătoria Căuşeni, sediul central.
2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna Victoria Railean, judecător în cadrul Judecătoriei Căuşeni, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. Pe rolul Judecătoriei Căuşeni, sediul central, se află în examinare cauza penală privind învinuirea dlui Serghei Pogor de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 2641 alin.(4) din Codul penal [Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe].
4. Pe 22 ianuarie 2020, dl Serghei Rusu, apărător ales al dlui Serghei Pogor, a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate supra la § 1 din prezenta Decizie.
5. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2020, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.
B. Legislaţia pertinentă
6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
“[...]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”
Articolul 22
Neretroactivitatea legii
“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
“[...]
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”
7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova sunt următoarele:
Articolul 2641
Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe
“ (1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
[...]
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1)–(3), săvârşite de către o persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport,
se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 1 an.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul “stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat” din articolul 2641 alin.(1) din Codul penal nu este previzibil, deoarece nu stabileşte cu claritate dacă testarea alcoolscopică este suficientă pentru tragerea la răspundere penală sau este obligatorie şi examinarea medicală cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii vinovăţiei pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
9. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul “persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport” din articolul 2641 alin.(4) din Codul penal creează confuzii la interpretarea şi aplicarea legii. Legislatorul a prevăzut sancţiuni pentru conducerea mijlocului de transport de către o persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, însă, în opinia autorului, nu a stabilit faptul dacă persoanele care au permisul de conducere anulat pot fi trase la răspundere penală în conformitate cu prevederile articolului 2641 alin.(4) din Codul penal.
10. Potrivit autorului excepţiei, la adoptarea Legii nr.138 din 19 iulie 2018, care a modificat, inter alia, sancţiunea pentru infracţiunea prevăzută în articolul 2641 alin.(4) din Codul penal, nu au fost respectate normele de tehnică legislativă, ceea ce contravine articolului 23 din Constituţie. De asemenea, autorul menţionează că modificările sancţiunii articolului 2641 alin.(4) din Codul penal, operate prin Legea nr.138 din 19 iulie 2018, nu au fost argumentate printr-o notă informativă şi lipsesc avizele autorităţilor publice.
11. În consecinţă, potrivit autorului sesizării, prevederile contestate nu sunt conforme cu exigenţele standardului calităţii legii şi sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
13. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit următoarele condiţii de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate:
(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;
(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;
(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;
(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).
14. Cu privire la prima condiţie, Curtea observă că autorul excepţiei contestă unele prevederi din Codul penal. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
15. Cu privire la a doua condiţie, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către un subiect care beneficiază de acest drept în conformitate cu articolul 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
16. Cu privire la a treia condiţie, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cauze penale privind învinuirea dlui Serghei Pogor de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 2641 alin.(4) din Codul penal. Instanţa urmează să aplice prevederile legale contestate, fapt pe care Curtea îl confirmă.
17. De asemenea, Curtea menţionează că prevederile criticate nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.
18. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi judecată în fond este incidenţa unui drept fundamental din Constituţie în cauza concretă. În prezenta cauză, Curtea reţine că autorul excepţiei pretinde că prevederile criticate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie.
19. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acesta instituie o valoare cu caracter general şi nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 28; DCC nr.17 din 10 februarie 2020, § 16; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 21).
20. În condiţiile în care motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată în sprijinul obiecţiilor formulate în prezenta cauză se axează, în esenţă, pe ideea că prevederile criticate încalcă exigenţele legalităţii incriminării [articolul 22] şi contravin principiilor constituţionale referitoare la calitatea legii [articolul 23 alin.(2)], Curtea va analiza incidenţa acestor prevederi constituţionale.
21. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 23 alin.(2) din Constituţie în partea ce ţine de claritatea şi previzibilitatea unei norme juridice, Curtea aminteşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care se precizează că legea nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini absolute (Hertel v. Elveţia, 25 august 1998, § 35). De asemenea, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, formularea acestora nici nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (Del Rio Prada v. Spania, 21 octombrie 2013, § 92).
22. Unul din textele legale contestate “stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat” face parte din prevederile articolului 2641 alin.(1) din Codul penal, care incriminează conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe. Curtea notează că norma de referinţă din partea generală a Codului penal, i.e. articolul 13412, prevede expres care sunt concentraţiile de alcool care determină starea de ebrietate cu grad avansat.
23. Din argumentele sesizării, Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că textul de lege criticat “stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat” ar contraveni articolelor 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie, deoarece este în neconcordanţă cu prevederile Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009. Acest Regulament stabileşte la pct.11 lit.g) obligaţia persoanei învestite cu dreptul de efectuare a testării alcoolscopice să conducă subiectul, în cazul în care concentraţia de alcool în aerul expirat corespunde stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie, la o instituţie medicală abilitată pentru efectuarea examinării medicale şi acordarea asistenţei narcologice necesare.
24. Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia dispoziţiile legale contestate sunt în contradicţie cu alte acte normative de aceeaşi categorie sau cu acte infralegale, în prezenta cauză, cu Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29, DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 25; DCC nr.29 din 16 martie 2020, § 27). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată.
25. Totodată, obiect al sesizării îl constituie şi sintagma “persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport” din articolul 2641 alin.(4) din Codul penal.
26. Curtea observă că, potrivit articolului 2641 alin.(4) din Codul penal, răspunderea penală se agravează pentru persoanele care săvârşesc acţiunile prevăzute la alineatele (1)–(3) ale aceluiaşi articol în una din următoarele circumstanţe: fie persoana a fost privată de dreptul de a conduce mijlocul de transport, fie persoana nu deţine permisul de conducere. Potrivit articolului 651 alin.(3) din Codul penal, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanţa de judecată, cu redobândirea ulterioară a permisului de conducere, în modul stabilit de lege. Astfel, persoanele cărora li s-a anulat dreptul de a conduce mijloace de transport se încadrează în categoria persoanelor care nu deţin permis de conducere.
27. Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la neclaritatea textului “persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport” din articolul 2641 alin.(4) din Codul penal, deoarece prevederile criticate conţin suficiente repere pentru a fi considerate accesibile, clare şi previzibile la incriminarea faptei şi la stabilirea pedepsei.
28. Al treilea capăt de cerere, astfel cum a fost formulat în sesizare, se referă la unele prevederi din sancţiunea articolului 2641 alin.(4) din Codul penal. Cu referire la pretinsa lipsă de previzibilitate a textului “se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an” din articolul 2641 alin.(4) din Codul penal, Curtea reţine că incriminarea faptelor şi stabilirea pedepsei pentru ele reprezintă prerogativa Parlamentului (articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie), care poate modifica sau completa legislaţia penală în funcţie de politica penală a statului, respectând principiile constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.20 din 11 februarie 2019, § 19; DCC nr.2 din 19 ianuarie 2017, § 18).
29. Curtea observă că criticile autorului excepţiei se referă, în esenţă, la lipsa unei note informative şi a unor avize care ar justifica modificarea sancţiunii prevăzute de articolul 2641 alin.(4) din Codul penal operată de legislator prin Legea nr.138 din 19 iulie 2018. În acest sens, Curtea reiterează că, potrivit jurisprudenţei sale, Constituţia stabileşte că Parlamentul trebuie să respecte anumite condiţii atunci când adoptă o lege organică, şi anume, cvorumul decizional, votul majorităţii deputaţilor aleşi, examinarea în cel puţin două lecturi, trimiterea legii spre promulgare şi publicarea legii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova [articolele 74 alin.(1), (4) şi 76]. Aceste cerinţe sunt de rang constituţional, în timp ce alte reguli de ordin procedural sunt stabilite prin Regulamentul Parlamentului, în baza principiului autonomiei regulamentare, prevăzut de articolele 64 alin.(1) şi 72 alin.(3) lit.c) din Constituţie, nefiind susceptibile de controlul constituţionalităţii (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 45; HCC nr.27 din 17 noiembrie 2015, § 62; DCC nr.45 din 18 mai 2020, § 26; DCC nr.17 din 7 noiembrie 2013, § 66; DCC nr.5 din 28 septembrie 2000). Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea nu are competenţa de a controla constituţionalitatea unor aspecte ce ţin de tehnica legislativă referitoare la oportunitatea expertizelor şi a avizelor proiectelor de legi, motiv pentru care o asemenea critică este inadmisibilă.
30. De asemenea, Curtea menţionează că, deşi autorul a invocat încălcarea articolului 22 din Constituţie în toate cele trei capete de cerere, acesta nu şi-a motivat criticile de neconstituţionalitate în raport cu principiile constituţionale referitoare la legalitatea incriminării. Nu a fost motivată pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale ale articolului 22 şi nici nu s-a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.145 din 29 noiembrie 2018, § 15; DCC nr.102 din 3 octombrie 2019, § 17; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 23, DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §20; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31).
31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:
- a textului “stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat” din articolul 2641 alin.(1);
- a textului “persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport” din articolul 2641 alin.(4);
- a textului “se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an” din articolul 2641 alin.(4) din Codul penal al Republicii Moldova,
ridicată de către dl avocat Serghei Rusu în interesul inculpatului Serghei Pogor, în dosarul nr.1-160/2018, pendinte la Judecătoria Căuşeni, sediul central.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |
| Nr.54. Chişinău, 2 iunie 2020. | |