Decizie nr.54 din 04.05.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.196g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 19 lit.f), 39 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a articolelor 23 alineatele (3), (4), (6), (7) şi (9) şi 24 alin.(12) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.196g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 19 lit.f), 39 alineatele (2), (3)

şi (4)  din  Legea nr. 132 din 17 iunie  2016 cu  privire  la

Autoritatea Naţională de Integritate şi a articolelor 23

alineatele (3), (4),  (6), (7)  şi (9)  şi 24  alin.(12) din

Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea

averii şi a intereselor personale

nr. 54  din  04.05.2023

 (în vigoare 04.05.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.176-178 art. 85 din 26.05.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 29 noiembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 mai 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 19 lit.f), 39 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a articolelor 23 alineatele (3), (4), (6), (7) şi (9) şi 24 alin.(12) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ridicată de dl Serghei Bric, parte în dosarul nr.3-2574/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Liudmila Holeviţcaia de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 16 august 2021, un inspector din cadrul Autorităţii Naţionale de Integritate a întocmit un act de constatare, prin care a stabilit că dl Serghei Bric, care ocupa funcţia de primar, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese.

4. Dl Serghei Bric a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare.

5. Pe parcursul judecării cauzei, reclamantul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 19 lit.f), 39 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a articolelor 23 alineatele (3), (4), (6), (7) şi (9) şi 24 alin.(12) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale.

6. Printr-o încheiere din 15 noiembrie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

"(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

,,[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 38

Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

,,[…]

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.

8. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale sunt următoarele:

Articolul 23

Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

"[…]

(3) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat starea de incompatibilitate nesoluţionată constituie temei pentru încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale acestuia. În acest caz, prin derogare de la prevederile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate pentru săvârşirea abaterii disciplinare nu pot consta în avertisment, mustrare sau mustrare aspră.

(4) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat că acesta a soluţionat o cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese constituie temei pentru răspunderea contravenţională sau penală şi pentru revocarea, destituirea sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.

[…]

(6) Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcţie potrivit prevederilor alin.(3)-(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică, cu excepţia funcţiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia publică ori de demnitate publică respectivă sau din data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, ea nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

(7) În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie publică sau de demnitate publică la data constatării averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani se aplică potrivit legii, de la data la care a rămas definitiv actul de constatare sau, respectiv, a rămas definitivă şi irevocabilă hotărârea judecătorească prin care se confirmă existenţa averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese.

[…]

(9) Nerespectarea prevederilor art.14 alin.(9), nedepunerea declaraţiei de avere şi interese personale în termenul şi în modul stabilite de prezenta lege, după notificarea inspectorului de integritate conform art.27 alin.(7) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, precum şi refuzul subiectului declarării de a depune declaraţia constituie temeiuri pentru încetarea mandatului său, a raporturilor sale de muncă ori de serviciu."

[Articolul 23 în redactarea anterioară Legii nr.130 din 7 octombrie 2021]

Articolul 24

Dispoziţii tranzitorii

"[…]

(12) Situaţiile de conflict de interese nesoluţionate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi cele apărute după intrarea ei în vigoare, se declară şi se soluţionează conform prevederilor prezentei legi."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate sunt următoarele:

Articolul 19

Activităţile desfăşurate de inspectorii de integritate

"Inspectorii de integritate desfăşoară următoarele activităţi:

[…]

f) sesizează organizaţia publică în care activează subiectul declarării sau autoritatea responsabilă de numirea în funcţie a acestuia în vederea încetării mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale acestuia în cazul constatării unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese;

[…]."

Articolul 39

Efectele constatării încălcării regimului juridic

al conflictelor de interese

"[…]

(2) Din momentul în care actul de constatare a încălcării regimului juridic al conflictului de interese rămâne definitiv, Autoritatea sesizează în termen de cel mult 5 zile, conducerea organizaţiei publice sau a autorităţii responsabile de numirea în funcţie a subiectului declarării în vederea declanşării procedurii disciplinare sau, după caz, în vederea încetării mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanei care a emis/adoptat actul administrativ sau a încheiat, direct ori prin persoane terţe, actul juridic, sau a luat ori a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese.

(3) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea disciplinară este aplicată în termen de 6 luni de la data la care rămâne definitiv actul de constatare sau de la data la care expiră termenul de contestare, în cazul în care actul de constatare al inspectorului de integritate nu a fost contestat.

(4) Din moment ce actul de constatare a încălcării regimului juridic al conflictelor de interese rămâne definitiv, Autoritatea, în termen de 3 luni, adresează instanţei de judecată o cerere de chemare în judecată privind declararea nulităţii absolute a actului administrativ emis/adoptat sau a actului juridic încheiat direct ori prin persoane terţe, sau a deciziei luate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, cu excepţia cazurilor în care anularea actelor menţionate ar aduce daune interesului public.

[…]."

[Articolul 39 în redactarea anterioară Legii nr.130 din 7 octombrie 2021]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În argumentarea sesizării, autorul susţine că normele contestate încalcă principiile previzibilităţii, individualizării răspunderii şi prezumţiei nevinovăţiei. Potrivit autorului excepţiei, actul de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate se transformă într-un act de sancţionare, care echivalează cu o hotărâre judecătorească. De asemenea, potrivit autorului excepţiei, încetarea raporturilor de serviciu sau a mandatului trebuie să aibă loc în cadrul unei proceduri echitabile de ordin disciplinar sau contravenţional cu garantarea drepturilor şi cercetarea sub toate aspectele a circumstanţelor cauzei.

11. Cu privire la încălcarea principiului individualizării răspunderii, autorul excepţiei a subliniat că pentru orice încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese se aplică sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita o funcţie publică sau de demnitate publică pe o perioadă de trei ani.

12. Autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale contravin Legii privind statutul alesului local. Astfel, prevederile criticate nu sunt aplicabile în cazul aleşilor locali, iar Autoritatea Naţională de Integritate nu poate echivala un ales local cu un funcţionar public. Prin urmare, ridicarea mandatului unui ales local de către Autoritatea Naţională de Integritate încalcă, pe de o parte, statutul alesului local, iar pe de altă parte, dreptul de vot al cetăţenilor care l-au votat pe alesul local.

13. De asemenea, autorul a afirmat că articolul 24 alin.(12) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale, potrivit căruia conflictele de interese nesoluţionate până la intrarea în vigoare a legii, precum şi cele apărute după intrarea ei în vigoare, se declară şi se soluţionează pe baza noilor prevederi, este contrar principiului neretroactivităţii legii.

14. Autorul excepţiei a menţionat că normele atacate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 20, 21, 22, 23, 26, 38 alin.(3) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale şi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces pendinte la instanţa de contencios administrativ, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 19 lit.f), 39 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi 23 alineatele (3), (4), (6), (7) şi (9) şi 24 alin.(12) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale. Cu titlu de concretizare, Curtea notează că în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul ei s-a referit la articolele în discuţie în redactarea anterioară Legii nr.130 din 7 octombrie 2021. Pentru că actul de constatare disputat în cadrul litigiului principal a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.130 din 7 octombrie 2021, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile legale menţionate în redactarea anterioară Legii nr.130 din 7 octombrie 2021, astfel cum au fost prezentate la §§ 8, 9 supra.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind anularea unui act de constatare a încălcării regimului juridic al conflictelor de interese emis de Autoritatea Naţională de Integritate. Astfel, cu excepţia articolului 23 alin.(3) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale, care se referă la încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate în cauza pe care o examinează.

20. Curtea reţine că o altă condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate este ca prevederile contestate să nu fi constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, pct.1 din dispozitiv).

21. Curtea reţine că prevederile contestate din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale au constituit anterior obiectul mai multor sesizări, fiind invocate critici similare. În acest sens, Curtea a pronunţat, inter alia, Deciziile nr.143 din 16 decembrie 2019, nr.16 din 10 februarie 2020, nr.127 din 29 octombrie 2020 şi nr.109 din 6 septembrie 2022. În special cu privire la pretinsa neconformitate a dispoziţiilor tranzitorii ale Legii privind declararea averii şi a intereselor personale cu principiul neretroactivităţii legii, Curtea a pronunţat Decizia nr.73 din 27 mai 2021.

22. În deciziile citate supra, Curtea a reţinut că, potrivit articolului 12 alin.(4) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016, în cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat să informeze organul ierarhic superior imediat şi să nu rezolve sau să emită acte administrative până la soluţionarea conflictului de interese, în caz contrar fiind pasibil de răspunderea contravenţională, conform articolului 313² alineatele (1) şi (2) din Codul contravenţional. Curtea a reţinut că răspunderea contravenţională devine incidentă în caz de "nedeclarare" şi "nesoluţionare" a conflictului de interese real existent, adică în caz de inacţiune a subiectului. În acelaşi timp, pentru conflictul de interese consumat (acţiunea subiectului) interdicţia intervine ca o sancţiune de a mai exercita o funcţie publică pe o perioadă de trei ani de la data eliberării [articolul 23 alin.(6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016]. Prin acţiunea subiectului se înţelege fapta subiectului declarării de rezolvare a unei cereri, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, de luare sau de participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică cu încălcarea prevederilor legii (DCC nr.143 din 16 decembrie 2019, § 21-24; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 22-24; DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 36 şi 37; DCC nr.109 din 6 septembrie 2022, § 22).

23. De asemenea, Curtea a notat că legislatorul a definit clar tipurile de conflicte de interese şi limitele întinderii acestora, fiind previzibile consecinţele lor în funcţie de acţiunea/inacţiunea subiectului. Consecinţele încălcării prevederilor conţinute în Legea privind declararea averii şi a intereselor personale sunt previzibile pentru destinatarii normelor. Astfel, subiectul declarării este obligat să declare şi să soluţioneze un conflict de interese real pentru a evita survenirea conflictului de interese consumat (în cazul acestor inacţiuni survenind răspunderea contravenţională sau penală, după caz). În situaţia în care subiectul admite conflictul de interese consumat, inspectorul de integritate aplică prin actul de constatare interdicţia stabilită de articolul 23 alin.(6) din Legea privind declararea averii şi intereselor personale (DCC nr.143 din 16 decembrie 2019, § 25; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 20, DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 38; DCC nr.109 din 6 septembrie 2022, § 23).

24. Aşadar, Curtea a reţinut că cele două proceduri (sancţiuni) se referă la aspecte diferite ale actului care aduce atingere intereselor societăţii (DCC nr.143 din 16 decembrie 2019, §§ 26-28; DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 39 şi 40; DCC nr.109 din 6 septembrie 2022, § 24).

25. În Decizia nr.127 din 29 octombrie 2020, § 41-42, Curtea a analizat dacă normele contestate conţin, din perspectiva articolelor 20 şi 26 din Constituţie, garanţii procedurale suficiente care să le permită persoanelor vizate posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente în scopul contestării efective a măsurilor care interferează cu drepturile lor. În acest sens, Curtea a observat că persoanele pot contesta, pe baza articolului 36 din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, actul emis de Autoritatea Naţională de Integritate în conformitate cu prevederile Codului administrativ. Astfel, persoanele pot beneficia de întregul set de mijloace de apărare prevăzute în Codul administrativ, inclusiv de posibilitatea de a contesta actul judecătoresc al primei instanţe. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că prevederile contestate nu afectează dreptul la apărare şi nici accesul liber la justiţie, pentru că nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege.

26. De asemenea, Curtea nu a reţinut critica autorilor sesizărilor referitoare la lipsa individualizării răspunderii. Curtea a menţionat că, având în vedere specificul funcţiei, răspunderea subiectului survine în funcţie de acţiunea/inacţiunea sa, conform legii. Curtea a reamintit că legislatorul a definit în mod clar tipurile de conflicte de interese şi întinderea acestora, respectiv consecinţele lor în funcţie de acţiunea/inacţiunea subiectului şi circumstanţele cazului. Astfel, prevederile legale criticate reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi, mai mult, au ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice (DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 43; DCC nr.109 din 6 septembrie 2022, § 26).

27. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 38 din Constituţie, Curtea a reţinut că prin stabilirea unor condiţii privind regimul juridic al conflictelor de interese pentru funcţiile de primar, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu local legislatorul nu a afectat dreptul de vot al cetăţenilor şi nici dreptul lor de a fi aleşi. Curtea a reiterat că prevederile articolului 38 alin.(3) din Constituţie nu prevăd şi nici nu presupun dreptul celui ales de a-şi exercita ulterior funcţia fără nicio limitare, în afara oricăror condiţii ale legii (DCC nr.101 din 4 septembrie 2020, § 28; DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 44; DCC nr.109 din 6 septembrie 2022, § 27).

28. Referitor la pretinsa neconformitate a dispoziţiilor tranzitorii ale Legii privind declararea averii şi a intereselor personale cu principiul neretroactivităţii legii, Curtea a notat că articolul 24 alin.(12) din această lege stabileşte că conflictul de interese apărut şi nesoluţionat până la intrarea în vigoare a legii în discuţie va fi soluţionat conform prevederilor legii noi. Această situaţie cuprinde procedura de soluţionare a conflictului de interese real care, la momentul intrării în vigoare a legii (noi), i.e. 1 august 2016, este în derulare (pendinte) şi care, ipotetic, putea dura cel mult trei zile. În acest caz, nu se manifestă un caracter retroactiv, deoarece legea nouă se aplică cazurilor/situaţiilor care au început în trecut, dar care încă nu s-au încheiat. Curtea a notat că, atât timp cât perioada legală de trei zile prevăzută pentru soluţionarea conflictului de interese real nu a expirat, nu poate fi afectat principiul neretroactivităţii legii (DCC nr.73 din 27 mai 2021, §§ 24, 25).

29. În consecinţă, pentru că nu au intervenit elemente noi care să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziilor nr.143 din 16 decembrie 2019, nr.16 din 10 februarie 2020, nr.127 din 29 octombrie 2020, nr.73 din 27 mai 2021 şi nr.nr.109 din 6 septembrie 2022 sunt aplicabile în prezenta cauză.

30. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 19 lit.f), 39 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a articolelor 23 alineatele (3), (4), (6), (7) şi (9) şi 24 alin.(12) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ridicată de dl Serghei Bric, parte în dosarul nr.3-2574/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.